Industria chimică românească, cea mai importantă ramură industrială, este dependentă de importuri de materii prime pentru produsele care se fabrică local. În ciuda faptului că România este al patrulea producător de gaze naturale din Uniunea Europeană şi dispune de asemenea de resurse importante de petrol, lemn şi sare, principalele resurse din care se fabrică produsele chimice, companiile importă materia primă rezultată din aceste bunuri.
„În România nu se mai produce nicio materie primă în afară de ţiţei, benzină, păcură. Mai produce ceva Petromidia. Toate cele din aval şi-au redus drastic capacitatea. PVC se face cu materie primă din import. Hârtia la fel - fibrele celulozice nu se mai fabrică nicăieri. S-au închis toate fabricile textile unde lucrau zeci de mii de oameni în Moldova. Ce a rezistat mai bine cu materiale din import şi nu s-au închis sunt fabricile de medicamente, dar fără materiile prime din România“, spune pentru ZF Petru Ianc, şeful departamentului de politică industrială din cadrul Ministerului Economiei între 1998 şi 2011.
Dragoş Damian, CEO al Terapia cluj, cel mai mare producător de medicamente din România cu 850 de angajaţi şi afaceri de peste 730 mil. lei, spune că nevoia de a importa materii prime pentru produsele farmaceutice face ca preţul de producţie să crească considerabil.
„Practic noi nu cumpărăm materii prime din România şi le cumpărăm din import, pentru că fabricile chimice au fost închise. Faptul că noi nu mai primim produse cu valoare adăugată din România ne face să ne ducem la import, unde luăm mult mai scump“, a spus Dragoş Damian.
Stearina obţinută din grăsime, un produs de bază pentru cremele produse de Farmec Cluj, producător local de produse cosmetice cu cifră de afaceri de aproape 240 mil. lei şi 730 de angajaţi, nu se mai fabrică în România. CEO-ul Farmec Mircea Turdean spune că importul acestui produs se face la preţ dublu faţă de cel produs local, astfel compania îşi micşorează marja de profit prin faptul că nu poate ridica preţul produsului finit pentru păstrarea competitivităţii.
„Într-un trecut nu foarte îndepărtat, tot ce înseamnă grăsimi de tip stearină se fabricau în România. Fabrica a fost privatizată şi apoi închisă, iar noi, producătorii de cosmetice, am fost nevoiţi să importăm această materie primă de aceeaşi calitate, dar la preţ dublu“, a mai spus Mircea Turdean.
Înainte de căderea comunismului lanţurile de producţie din chimie erau integrate, de la materia primă la produsul finit. Astăzi industria chimică românească este dependentă de importul de materie primă.
„Ţările europene, fără excepţie, fac parte din categoria celor care îşi valorifică materiile prime. Exportul materiilor prime în vederea prelucrării în altă parte este apanajul ţărilor mai slab dezvoltate, precum ţările africane. Nu poţi crea locuri de muncă decât valorificând resursa naturală a ţării. Altminteri, faci prestări de servicii“, a mai spus Petru Ianc.
Petru Ianc, şeful departamentului de politică industrială din cadrul Ministerului Economiei între 1998 şi 2011: Ţările europene, fără excepţie, fac parte din categoria celor care îşi valorifică materiile prime. Exportul materiilor prime în vederea prelucrării în altă parte este apanajul ţărilor mai slab dezvoltate, precum ţările africane.
Mircea Turdean, CEO al Farmec: Noi trebuie să aducem gaz pentru deodorant sau aerosoli din import. În condiţiile în care România este printre primii patru producători de gaze din Uniunea Europeană, faptul că nu se prelucrează aceste gaze ne obligă să aducem din import.
Dragoş Damian, CEO al Terapia Cluj: Noi nu cumpărăm materii prime din România şi le cumpărăm din import, pentru că fabricile chimice au fost închise. Faptul că noi nu mai primim produse cu valoare adăugată din România ne face să ne ducem la import, unde luăm mult mai scump.
