Dacă Valea Plopului ar fi un continent în sine, atunci România ar fi lumea întreagă. De 1 Decembrie, Zi Naţională, permiteţi-mi să depun mărturie: cunosc oameni care cred asta şi sunt români.
Uitaţi tot ce ştiţi dinainte, resetaţi-vă memoria. Tăiaţi ce aţi învăţat la şcoală, ştergeţi cu buretele cărţile de istorie şi întoarceţi foaia manualului de română. Barză, brânză, varză, viezure, mânz – moştenirea noastră dacă – trebuie înlocuită. Cu cuvinte noi, ce dau formă limbii române, precum adevăr, patrie, fericire, dragoste şi steag. Sunt cele mai puternice cuvinte româneşti pentru copiii care şi-au găsit adăpostul la Valea Plopului, în satul celor care nu au părinţi.
Printre ei se află Nicu, un copil sclipitor. Este în vale de când se ştie, de bebeluş spune expediindu-şi trecutul telegrafic. Ştie doar că s-a născut la Ploieşti şi că are o mamă.
Probabil că n-ar şti să o descrie, pentru că a văzut-o de doar două ori în 13 ani. O data la 1 an şi o data la 3, îşi aminteşte copilul. "Mi-a adus o banana şi eram în parcul de afară". În acelaşi parc în care acum se strâng zeci de copii – abandonaţi, uitaţi, nedoriţi, abia născuţi sau orfani, dar care şi-au găsit o casă, şi o familie – probabil cea mai mare din România – aici, în vale, la Părintele Tănase, preotul care a înfiinţat în 1994 Asociaţia Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi. Un proiect neobişnuit pentru România, care a devenit realitate de 16 ani.
Citiţi materialul integral pe www.gandul.info
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
