In the Spotlight, un proiect ZF powered by Mastercard. Sorin Barbu, La Finca by Alioli: Bucureştiul e împărţit în două. Lucrurile se întâmplă din Floreasca mai departe, spre nord. Acolo lumea iese la restaurant, e un alt tip de consum

♦ Grupul Alioli, o afacere de familie fondată de Sorin Barbu, de tatăl său şi de sora sa, cuprinde restaurantul cu specific spaniol La Finca by Alioli, patru pescării sub brandul Pescaderia şi un magazin de produse din Peninsula Iberică operat sub numele de Jamoneria ♦ Pe lista de planuri a antreprenorilor se numără şi o măcelărie iberică în Capitală, dar şi deschiderea fie a unui restaurant, fie a unui magazin de genul Jamoneria în Cluj-Napoca ori Timişoara.

Sorin Barbu, administrator şi asociat al grupului Alioli, ce cu­prinde printre altele res­tau­ran­tul cu specific spaniol La Finca by Alioli, spune că în Spania la restaurant, ies mai ales per­soa­nele în vârstă. În România, e exact invers, ies mai ales tinerii. „În Spania există un bar, restaurant sau cafenea la fiecare 145 de persoane. În fiecare sătuc dacă mergi există un băruleţ, o biserică şi o staţie de autobuz. La ei, pentru socializare nu se foloseşte Facebook sau Instagram, ci barul. Înainte de cină sau de prânz, ei merg să bea o cafea“, spune antreprenorul care a fost prezent în emisiunea In the Spotlight, un proiect ZF powered by Mastercard.

El a locuit şi a lucrat în Spania, iar când s-a întors acasă acum mai bine de un deceniu a decis să îşi pună în valoare cunoştinţele dobândite în Peninsula Iberică şi să deschidă un restaurant propriu.

„În 2010 am deschis primul nostru restaurant în Popa Tatu. A avut foarte mare succes. Mi-am dorit apoi să am ceva şi în centrul istoric. Eu lucram în Spania într-un oraş cu 50.000 de locuitori iarna şi 200.000 de oameni vara (ca urmare a vizita­torilor numeroşi – n.red.).“ Strada princi­pală se închidea vinerea şi se mai deschidea duminica. Terasele se amenajau pe mijlo­cul străzii. Restaurantele mergeau foarte bine în toată zona, chiar şi pe străzile adia­cente, explică Sorin Barbu. „Am crezut că la fel se va întâmpla şi în Lipscani şi am luat un spaţiu acolo. Într-un an şi jumătate am dat faliment. Centrul istoric din Bucureşti nu are treabă cu niciun centru istoric din Europa, cum ar fi cele din Budapesta, Praga sau Bratislava. La noi sunt doar două-trei localuri care funcţionează. Foarte multe afaceri din zona aia dau faliment.“

Când a inaugurat primul restaurant din România acum 13 ani, care era un local foar­te micuţ – un salon de 50 mp -, erau foarte mulţi spanioli pe plan local. Erau şi foarte multe companii spaniole în Ro­mânia. Acum, 90% dintre clienţii grupului sunt ro­mâni. Sunt tineri, oameni care au mers în va­canţă în Spania şi vor să continue experienţa.

„Suntem o afacere de familie fondată de mine, de tatăl meu şi de sora mea. Am început în 2010 cu un mic restaurant spa­niol în Popa Tatu. Am deschis după aceea La Finca Alioli pe Grigore Ale­xan­drescu. Vorbim de un spaţiu mai generos, cu o te­rasă mult mai mare, de 600 de metri. Toată lumea ne ştie drept Alioli, care e şi un sos tipic din Valencia.“ A urmat Pescaderia, pe care a deschis-o în complexul comercial Pipera Plaza, e vorba de un restaurant de unde se poate şi cumpăra peştele, şi găti pe loc, şi servi. Ulterior a inaugurat, tot în Pipera Plaza – „o zonă foarte bună pentru noi“ -, Jamoneria, un magazin de unde se poate achiziţiona jamon, dar şi alte produse spaniole, brânzeturi, vinuri.

„Avem şi trei pescării în magazinele Mega Image de tip concept store, e vorba de cele din piaţa Vitan, piaţa Gemeni şi Bă­neasa. Am pornit la drum cu un restaurant şi am ajuns la un grup cu activităţi în industria ospitalităţii.“

Loc de dezvoltare există însă în conti­nuare. Spre exemplu, e loc la Cluj-Napoca de încă un local de tipul Jamoneria.

„Noi vindem online foarte mult jamon, iar zona Transilvaniei are o tradiţie în ceea ce priveşte consumul de astfel de produse. Vedem cerere şi interes şi din Timişoara. Ar fi primul nostru pas în afara Bucureştiului.“

Jamoneria e un proiect pe care antreprenorii îl aveau încă de dinainte de pandemie, însă odată cu criza sanitară ei a trebuit să se adapteze, să se muleze pe ce se întâmpla. „Dintr-un băruleţ de tapas am devenit un mic magazin. Se poate însă ca un consumator să stea la masă şi să comande produsele, şi asta la acelaşi preţ pe care l-ar plăti dacă ar cumpăra pentru acasă. Nu avem costuri adiţionale.“

E loc de dezvoltare şi pentru Pescaderia. Sunt zone precum Corbeanca unde Sorin Barbu vede potenţial. „E nevoie de zone unde locuiesc mai ales tineri. O mare parte dintre clienţii noştri sunt mame.“

Odată cu city-break-urile şi cu vacanţele pe care românii le petrec în ţările din Vest, dar şi odată cu orientarea către un stil de viaţă mai sănătos, a început să crească şi în România consumul de peşte, spune antreprenorul.

„Suntem prima firmă din afara Spaniei care a avut acces la peşte şi fructe de mare direct din port. Am beneficiat de lobby din partea spaniolilor de aici din România şi astfel putem cumpăra direct de la licitaţie. În mod normal, peştele se cumpără de la bursa din Madrid sau cea din Barcelona. Cam două zile durează transportul, lucrăm cu un partener specializat.“ Sorin Barbu cumpără însă peşte şi fructe de mare şi din Italia sau Croaţia, mai ales după ce grupul s-a dezvoltat. Din Italia are livrări săptămânale, din Spania cam o dată la două săptămâni.

„Din Marea Neagră, din păcate, mai greu să avem livrări. Înainte, oamenii nu întrebau de unde provine un produs, dar acum da.“

Declară că pescăria a fost cea mai bună decizie de business a sa. Vânzările fluctuează în funcţie de perioadă, iar consumul creşte toamna-iarna şi când sunt dezlegări la peşte. Atunci, vânzările se triplează. Per total, cam 30-40% este contribuţia pescăriilor la businessul total. Grupul e operat, conform datelor ZF, prin mai multe firme, însă cea mai mare este La Brasa SRL, cu afaceri de 15 mil. lei anul trecut, plus 6%.

„La polul opus, cea mai proastă decizie a fost să deschid în centrul istoric. Nu aveam prea mare experienţă şi am băgat toţi banii pe care-i aveam şi pe care nu-i aveam. Atunci, am avut nevoie de forţe noi şi ni s-au alăturat doi spanioli. Din păcate, nu a fost chimie şi am preferat să le dau banii înapoi oamenilor, să rămân drept în faţa comunităţii spaniole. A trebuit să tragem patru ani după să plătim tot.“ Tocmai de aceea, familia Barbu preferă să se dezvolte cu forţe proprii şi să nu apeleze la parteneriate şi francize. „Încercăm ca familie să mergem mai departe şi să ne dezvoltăm cu forţe proprii sau, poate, cu ajutorul băncilor. Aşa că vrem să deschidem direct, în viitorul apropiat, ceva la Cluj-Napoca sau la Timişoara.“ Următorul pariu va fi însă tot în Bucureşti.

În România, consumul de carne e mult mai mare decât cel de peşte, motiv pentru care următorul pariu al grupului Alioli îl reprezintă o măcelărie.

„Există studii care arată că în România oamenii consumă de cel puţin două ori pe săptămână carne. Consumul de carne e mult mai mare decât cel de peşte. Am reuşit să dezvoltăm un business în zona de peşte, dar a fost greu. Acum ne dorim să deschidem o măcelărie spaniolă cu carne de porc iberic. Am fost recent în sudul Spaniei, unde sunt cele mai mari întinderi de păduri de stejar şi unde porcul creşte în libertate. Am semnat contracte de parteneriat şi exclusivitate cu două firme locale de unde vom aduce carne de porc iberic.“

Totuşi, paella cu fructe de mare, sangria, sosul alioli şi pâinea de casă sunt cele mai căutate produse din portofoliul grupului. Cam şapte din zece mese comandă paella.

„În ultimii 2-3 ani, oamenii au început să descopere şi jamonul. Se ştia despre prosciutto, dar e diferenţă între ele.“

Pentru businessurile din grupul Alioli, cea mai bună zonă pentru dezvoltare este cea din nordul Capitalei. Antreprenorul-fondator spune că a realizat că Bucureştiul e împărţit în două - sub Piaţa Romană şi peste.

„Oamenii care locuiesc dincolo de Piaţa Romană nu ies în restaurantele din cartiere. După ce am mers pe Grigore Alexandrescu, am realizat că de fapt lucrurile se întâmplă din Floreasca mai departe (spre nord), în Pipera, Herăstrău. Acolo sunt banii, acolo lumea iese la restaurant. E un alt tip de consum. Eu m-am născut în Rahova. Toată lumea din cartier când iese zice „mergem în oraş„. Se pot dezvolta şi restaurantele de cartier, dar pe specificul nostru nu.“

În Bucureşti, sunt doar două restaurante cu specific spaniol, pe când italieneşti sunt sute, explică antreprenorul. „Ca să faci o paella cum trebuie, e foarte greu, nu poti face un pilaf. Nu poţi face paella fără un orez din Valencia, spre exemplu. Sunt mult mai multe restaurante cu specific italienesc şi pe fondul preţurilor, pizza e mult mai ieftină şi uşor de făcut. Spania e o piaţă gastronomică mai ales pentru Vestul Europei.“

Sorin Barbu a fost căsătorit cu o spaniolă şi a avut şi o soacră spaniolă, aşa că a învăţat direct de la sursă despre gastronomia ţării. Paella în zilele de duminică este o tradiţie sfântă. Familia se întâlneşte la final de săptămână şi fiecare vine cu câte ceva – cu pâinea, cu vinul. Important e ca toată lumea să vină.

„Experienţa de acolo m-a ajutat în business. În Spania, am început de jos, spălând vase. Ajutorul dat însă apoi de comunitatea spaniolă din România, sfaturile date de expaţii iberici au contat enorm. Jumătate din ajutor a venit de la ei. Am învăţat că toate elementele trebuie să se împletească armonios. La noi, când un client se aşează la masă, îi oferim alioli şi pâine din partea casei sau, la final, îi dăm un pahar de cava. Trebuie să îi oferi ceva. Am învăţat asta în Spania. Restaurante sunt peste tot, de ce vine la tine? Trebuie să îi mulţumim.“

Sorin Barbu spune că oamenii ies la restaurant ca să se bucure de experientă. De mâncat, pot să mănânce şi acasă. Restaurantul La Finca are cam 120 de oaspeţi pe zi – asta de luni până joi -, iar în weekend numărul se dublează.

„Nu ştiu când industria restaurantelor se va mai întâlni cu situaţia din 2019. Creşterea preţurilor şi-a pus amprenta. Acum, restaurantul e plin doar de vineri până duminică. Înainte era şi în cursul săptămânii. Aveam companii ai căror angajaţi veneau la prânz, iar acum aceiaşi oameni lucrează de acasă. Noi nu avem un produs de delivery. Facem livrare, dar nu e canalul nostru ideal.“

Totuşi, când se uită la 2023 nu este pesimist. Deşi la începutul anului era temător pentru acest an, vede acum că lucrurile se aşează uşor-uşor. Tocmai de-asta are şi încredere să dezvolte businessul în continuare, chiar dacă cu paşi mici.

„Noi am avut norocul să păstrăm oamenii. Avem angajaţi care sunt cu noi de 11-12 ani. Peste 40% dintre colegi sunt vechi. Acum că am deschis mai multe unităţi a trebuit să punem la cârmă oameni de încredere. Majoritatea a lucrat în Spania, aşa că oamenilor le-a fost uşor să se integreze. În total sunt circa 54-56 de salariaţi şi mai e loc de creştere, dar nu mai vrem heirup, vrem dezvoltare pas cu pas. Putem deschide acum trei unităţi, dar pe cât de facil e să inaugurezi, pe atât e să şi închizi.“