Ziarul Financiar şi Intesa SanPaolo Bank organizează astăzi conferinţa „Cum pot antreprenorii români să iasă cu businessul lor peste graniţă“.
Doar 134 de companii locale au avut curaj să se extindă pe pieţele externe prin investiţii străine directe, arată un studiu realizat de mai mulţi specialişti din cadrul Băncii Naţionale. Spre comparaţie, Cehia şi Polonia au fiecare câte o mie de firme înregistrate doar în România, potrivit Registrului Comerţului, în timp ce investitori din Ungaria se află în spatele a peste 13.000 de firme de pe piaţa locală.
Indiferent că este vorba despre prezenţă directă pe pieţele externe sau despre exporturi, capitalul privat românesc „joacă“ abia în liga a treia în competiţia europeană.
O analiză recentă a ZF arată că top zece antreprenori români la export trimit pe pieţele externe produse de un miliard de euro, raportat la cele zece miliarde de euro ale firmelor multinaţionale. Mai mult, în topul celor mai mari 100 de exportatori din economie se află doar 5 companii antreprenoriale (Aramis Invest, Cerealcom Dolj, Romcab Târgu-Mureş, Gersim Impex şi Compa Sibiu), iar în top 500 sunt doar 40 de firme antreprenoriale.
Dramatic este că doar cei cinci exportatori români prezenţi şi în top 100 reuşesc să trimită pe pieţele externe produse de peste 100 de milioane de euro fiecare, restul companiilor locale sunt prezente în teritoriul unor exporturi de unu, două milioane de euro până la 20-30 milioane de euro.
După 27 de ani de capitalism, economia locală nu are nicio companie antreprenorială cu exporturi de 200 de milioane de euro sau mai mult. Producătorul de mobilă Aramis Invest din Baia Mare, controlat de antreprenorii Vladmir Iacob şi Marius Şelescu, a avut în 2016 exporturi estimate de ZF la 160 de milioane de euro. Compania este cel mai mare exportator cu capital românesc.
Preşedintele Klaus Iohannis spunea ieri, la o întâlnire cu mediul de afaceri din România, că este „o mare eroare“ să punem în opoziţie investiţiile străine şi capitalul românesc, companiile multinaţionale versus IMM-uri româneşti. „Convingerea mea profundă este că antreprenoriatul românesc se va dezvolta cu atât mai mult cu cât cooperarea cu investitorii străini va fi mai strânsă“, a spus Iohannis.
Dar datele statistice arată altceva.
Dacia, cel mai mare exportator din economie, controlat de grupul francez Renault, a atras investiţii în zona de producţie de componente auto, dar ponderea mare este tot a companiilor cu capital străin. Iar în zona industriei textile, acolo unde România joacă încă o carte câştigătoare la export, fabricile care lucrează pentru branduri celebre de afară au în spate tot acţionari români.
Unul dintre grupurile mari din afară care a contribuit la dezvoltarea unor afaceri locale este IKEA. Contractele cu gigantul suedez contribuie la excedentul comercial al României din industria mobilei, deşi în acest sector nu sunt de neglijat nici micii antreprenori care merg în fiecare an la târguri internaţionale pentru a semna contracte de export.
Este dramatic că România are doar doi exportatori din industria alimentară în topul celor mai mari exportatori cu capital românesc, şi asta în condiţiile în care în numai patru ani importurile de alimente au crescut cu un miliard de euro. Doar Aaylex Prod din Buzău şi Transavia din Alba-Iulia, ambele controlate de antreprenori, şi-au făcut loc anul trecut între marii exportatori ai României.
Cât despre prezenţe directe, cu filiale în străinătate, ZF a identificat doar cinci-şase mari companii antreprenoriale: Arabesque Galaţi, Hidroconstrucţia, Blue-Air, Romelectro, Farmec Cluj sau Teraplast Bistriţa.
De ce „ingrediente“ are nevoie capitalul românesc să iasă peste graniţe? O parte din răspunsuri le vom afla astăzi la conferinţa „Cum pot antreprenorii români să iasă cu businessul lor peste graniţă“.
