Din start, cele mai mari bonificaţii sunt plătite de băncile cu acţionariat elen, care au o politică agresivă de dobânzi de doi ani încoace şi au operat mai multe majorări în ultima perioadă.
De exemplu, Alpha plăteşte 5% pe an pentru sumele în euro atrase pe 12 luni, în timp ce Banca Românească şi Piraeus vin cu dobânzi de 4,9% şi 4,8% pe an la depozitele pe şapte şi respectiv cinci luni.
Lupta subsidiarelor băncilor elene pentru resurse locale a apărut în contextul în care băncile-mamă de la Atena se confruntă cu probleme din cauza crizei din Grecia şi trebuie să facă faţă retragerilor masive de depozite. Marile bănci greceşti au ajuns în situaţia în care stabilesc zilnic dobânzile la depozite, iar pentru sumele atrase pe termen mai lung sunt dispuse să negocieze cu clienţii o dobândă mai mare.
Printre băncile generoase cu dobânzile la economiile în euro se numără şi Banc post sau ATE Bank, alţi doi jucători controlaţi de bănci elene, care plătesc 4,45% şi respectiv 4,5% pe an la depozitele pe şase luni şi un an. Grecii sunt urmaţi îndeaproape de bănci mici precum Marfin, Intesa Sanpaolo sau Carpatica, jucător cu acţionariat local şi care nu are o altă sursă de finanţare în valută. Marfin plăteşte 4,25% pe an pentru depozitele pe şase luni, în timp ce Intesa promite o dobândă de 4,2% pe an clienţilor care aduc mai mult de 1.000 de euro la bancă.
Băncile nu fac decât să se bată pe o bază limitată de resurse în valută, ceea ce a amplificat tendinţa de creştere a dobânzilor.
Fiecare bancă speră să atragă mai mulţi bani dacă adaugă un plus la dobândă, în condiţiiile în care clienţii nu au la dispoziţie o grilă publică de evaluare a băncilor în funcţie de risc.
Doar datele financiare raportate de fiecare bancă după standarde proprii ar putea constitui un reper pentru clienţi. În plus, cei care au economii mai mici de 100.000 de euro au confortul că sunt acoperiţi de schema de garantare a statului.
Dobânzile mari la depozite sunt corelate în multe cazuri cu pierderi semnificative înregistrate de băncile care plătesc aceste bonificaţii, în condiţiile în care pe piaţă nu se găsesc posibilităţi de plasamente rentabile. De exemplu, Banca Româneas că, ATE Bank şi Intesa se aflau la jumătatea anului în primele cinci bănci după valoarea pierderilor raportate conform standardelor locale de contabilitate (RAS). Alpha Bank, Marfin sau Bancpost intrau de asemenea în top 10 după pierderile din primul semestru.
Şi băncile mari au intrat în competiţia pentru atragerea de resurse în euro de la clienţi, iar BCR, liderul sistemului bancar, plăteşte 4% pe an la depozitele constituite pe 24 de luni. Banca-mamă, Erste, plăteşte în Austria o dobândă de 2,25% pentru sumele atrase pe un an.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
