Opinii

Adrian Vasilescu, BNR: Dacă România ar ieşi din Uniunea Europeană...

Adrian Vasilescu, BNR: Dacă România ar ieşi din...

Autor: Adrian Vasilescu

11.06.2013, 19:59 5828

A crescut şi la noi numărul euroscepticilor. Unii sunt activi, apar în dezbateri publice şi susţin că României îi merge rău din cauza corsetului în care o strânge Uniunea Europeană. Un eurosceptic titrat din belşug – doctor în economie, profesor universitar, publicist – ne asigura luni seară că ne-ar merge mult mai bine în afara Uniunii Europene. „Am fi a doua Elveţie; am avea un parteneriat economic cu Uniunea Europeană, un şomaj scăzut, exporturi mari, legături comerciale cu lumea largă“. Un fel de rai pe pământ.

Euroscepticii activi au prins şi mai mult aripi după ce, zilele trecute, a circulat în media electronică un interviu pe care un mare profesor britanic, laureat Nobel pentru economie, Sir James Alexander Mirrlees, l-a dat pentru „caleaeuropeană.ro“. Profesorul britanic gândeşte că rădăcinile noastre sunt clătinate. Întrebat ce ar sfătui România să facă, a dat un răspuns şocant: „Te poţi gândi cum să schimbi lucrurile, dar este greu să oferi un sfat, sunteţi într-o încurcătură destul de serioasă. Răspunsul radical ar fi ieşirea din Uniunea Europeană“. Sigur, e greu să contrazici un mare profesor britanic, mai ales că e şi scoţian, laureat al Premiului Nobel. Nu pot să nu amintesc însă, în acest context, o reflecţie a lui Dionisie Fotino, un istoric grec care s-a stabilit în Ţara Românească, la începutul secolului al XIX-lea, unde a devenit secretar al domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea. Atent la scrierile despre întâmplările de pe meleagurile noastre, ale unor călători străini, el avea să noteze că sunt în marea lor majoritate neadevărate; fiindcă autorii nu s-au putut documenta decât superficial şi, mai cu seamă, n-au avut răgaz să cunoască locurile, oamenii, obiceiurile şi instituţiile. Remarca i se potriveşte şi lui Sir James Mirrlees. Sunt convins că nu a privit spre România decât de la acea distanţă de la care detaliile se pierd şi peisajul se uniformizează.

De ce am ieşi din Uniunea Europeană? Sir Mirrlees ne oferă câteva motive: 1) „Pentru ca să devină posibil să faceţi lucruri precum construirea unor şosele“; 2) „pentru că toate rezervele de bani sunt controlate de bănci“; 3) „să vă extindeţi şi să creşteţi ocuparea forţei de muncă“. Şi a mai văzut ceva: „condiţiile impuse de Germania reflectă dorinţa de reducere a cheltuielilor fiscale ale ţărilor şi de reducere cât mai mult posibil a şanselor de default, fără să îşi facă griji de alte probleme, precum şomajul“.

Să judecăm. 1) Şomajul. O fi un motiv pentru Spania, cu şomaj de 26,8 la sută; sau pentru Portugalia, cu 17,8 la sută; sau pentru Irlanda, cu 13,5 la sută. Dar nu şi pentru România, cu şomaj de 6,9 la sută. Salvată de la un şomaj sever în condiţiile în care peste două milioane de români lucrează în Uniunea Europeană. Şi de unde trimit bani acasă. Au fost ani în care au trimis în România câte 6-7 miliarde de euro. 2) Nevoia de bani. De bani mai mulţi. Ce să înţelegem? Că soluţia, în afara corsetului Uniunii Europene, ar fi umflarea deficitului? Cu bani „tipăriţi“? Dar cu deficit mare, acoperit cu bani „tipăriţi“, ce faci cu inflaţia sau hiperinflaţia? Şi, totodată, cum te descurci cu pieţele financiare? 3) Locurile de muncă. Marea problemă a României. Cum o rezolvăm în afara Uniunii Europene? Angajând bugetari?! Căci Uniunea Europeană nu limitează locurile de muncă în sectorul privat. 4) Şi, în sfârşit, construcţia de şosele. Să ieşim din Uniunea Europeană ca să construim şosele şi autostrăzi? Cu bani „tipăriţi“? Dacă ar merge aşa, le-am fi construit înainte de a fi intrat în „corset“. Dar nu merge aşa.

Totuşi, motivele lui Sir Mirrlees au animat dezbaterea internă. Argumentele sunt însă bizare. Bunăoară, că am fi contribuit la bugetul Uniunii Europene cu mai mulţi bani decât am primit. Fals. De fapt, e invers. În fiecare an am primit mai mult decât am dat. Numai în 2012 am primit mai mult cu 2 miliarde de euro. Problema e alta: nu am reuşit noi să atragem câţi bani ne-au fost repartizaţi. Iar iluzia că, ieşind din „corset“, am deveni a doua Elveţie e năstruşnică rău de tot. Adică una din cele mai prospere ţări din lume?!

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO