Recesiunea, care toaca societatea romaneasca de mai bine de sasetrimestre fara intrerupere, a blocat si cateva dintre motoareleeconomiei ce functionau bine. In plus, a blocat si motorul libereiconcurente, care si inainte de recesiune ramanea deseori in pana.Asadar, cine daca nu concurenta ar mai putea forta companiile, maicu seama pe cele de stat, sa lucreze eficient, sa-si reducasubstantial costurile, sa-si rationalizeze forta de munca si sa-siajusteze consumurile? Recesiunea a facut-o, in buna parte, prinrestructurarea contului extern in 2009. Somnul concurentei continuasa intretina insa, in multe sectoare, lenea economiei. Inconsecinta, cine vreti sa fie marele judecator? Mai multe voci,cateva importante, vad solutia in... inflatie. Prin cinci-saseprocente in plus atarnate de coada taxei pe valoarea adaugata.Dramatica solutie.
Exista alternative la inflatie? Da! Una imediata: disciplinafinanciara; si alta la care putem sa ajungem in timp: extensiaofertei de marfuri si servicii.
Aceasta a doua alternativa - extensia ofertei - era doarteoretica in toamna anului '90. In planul practicii economice, afost posibila doar deschiderea clasica. Introducerea in priza aaspiratorului pe care istoria economiei il cunoaste sub numele deinflatie. Scopul fiind fara echivoc: absorbtia surplusului monetardin buzunarele populatiei. Si cand spun "surplus" nu am in vederenevoile, ci realitatea din piata. Fiindca la un leu in circulatieexistau marfuri de numai... noua bani. Un echilibru la nivelul dejos era unica sansa. Preturile au tot urcat, intr-un sistem ce afolosit doua viteze de crestere si un mecanism complicat de frane,pana cand populatia a pierdut cate 91 de bani din fiecare leueconomisit. Pentru a fi pusa in opera o astfel de echilibrare, lanivelul de jos, a fost nevoie ca preturile bunurilor si serviciilorsa creasca de cateva mii de ori. Si tot de atatea ori sa scadaputerea de cumparare a populatiei. Saracie fortata.
Si iata ca, dupa doua decenii, ne trezim din nou cu sustineritot mai insistente care invoca nevoia de inflatie. Chiar a uneiinflatii cu doua cifre... Ca sa-i fie asigurat un balon cu oxigenbugetului. Daca balon de oxigen ar putea fi un surplus de venituribugetare rezultat din taxarea inflationista a consumuluipopulatiei. Relevant este si faptul ca exemplele aduse in sprijinsunt din anii '60-'70. Atunci, tari industrializate dintre cele maiputernice se amageau ca inflatia le alimenteaza deficitele bugetarepentru a stimula cresterea economica. Astazi, insa, cand Pactul deStabilitate al Uniunii Europene prevede un maxim de deficit de 3 lasuta din PIB, iar tari dintre cele mai dezvoltate inregistreazainflatii mici, unele in jur de 1,5-2 la suta sau chiar mai putin,cand vecinii nostri mizeaza pe rate anuale scazute, Romania nu-simai poate asuma riscul sa ajunga o insula inflationista in Europasi in lume. Si apoi, cu o inflatie in crestere fortata, se intreabacineva cine ne-ar mai finanta deficitul bugetar?
Pe rol mai e si experienta noastra, care ne-a invatat ca in aniicu inflatie mare, fara exceptie, economia nu a functionat bine.Inflatia mare a dat doar iluzia de bine, in plasa cazand multedintre intreprinderile de stat, cu deosebire cele monopoliste.Fiindca au facut profit din inflatie. Profit murdar. Toate acesteintreprinderi au fost aduse in situatii financiare foarte grele.Acum, ca sa supravietuiasca, au nevoie de munca indarjita, deorganizare rationala a muncii, de un management performant.
Inflatia mare a lovit si in stimulentele muncii. Preturilecataratoare au indepartat numeroase categorii sociale de fluxulreal al pregatirii si performantei profesionale. Din aceasta cauza,in primul rand, noi nu avem decat o eficienta modesta. Munca nueste competitiva si nici nu e stimulata sa fie competitiva.Inflatia a avut si un rol demoralizant la nivelul intregiisocietati. Preturile, in urcare continua, au ingrijorat populatiasi au produs confuzie sociala.
Nici economia, nici populatia nu vor prospera prin inflatie.Calea e alta: productia interna sa-si dobandeasca sensul real,acela de furnizor de bunuri si servicii pentru consum, de locuri demunca si de bani. Printr-o reforma radicala, care sa asigure unclimat de afaceri sanatos. Si prin atragerea de cat mai multiinvestitori straini, prin legi bune si stabile,
printr-un climat economic intern stimulativ si prin sistemeoptime de valorificare a investitiilor. Nimic nu-i va atrage, insa,intr-o mai mare masura decat un climat de stabilitate a preturilorsi de stabilitate financiara a tarii. A promova, cu buna stiinta,un alt climat, dominat de inflatie mare, ar insemna sa ne furamsinguri caciula.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
