In ultima saptamana, spatiul acordat de presa alegerilor prezidentiale americane a fost aproape egal cu cel consacrat campaniei electorale nationale. Ca si cum deznodamantul acestor alegeri ar putea influenta in vreun fel viitorul societatii noastre. Acest interes este surprinzator si paradoxal, pentru ca nici una din temele dezbaterii politice americane nu framanta spatiul public romanesc.
Romania nu pare sa stea sub taisul vreunei amenintari teroriste si, ca atare, politicienii nu se disting prin felul in care sunt decisi sa organizeze apararea teritoriului si sa ocroteasca siguranta cetatenilor. Romanii nu au obiceiul sa ceara despagubiri in justitie pentru daunele fizice sau morale suferite din partea marilor companii, asa ca nu exista inca politicieni care sa se ridice in sprijinul corporatiilor chemate in judecata de catre consumatori si sa propuna limitarea drastica a acestor reparatii. Ca si americanul mijlociu, romanul mediu este preocupat de masura in care asigurarile de sanatate compenseaza costul medicamentelor si, in general, de modul in care functioneaza sistemul medical, ca si de provenienta si volumul resurselor pe care acest sistem le mobilizeaza.
Cu toate acestea, spre deosebire de Bush si Kerry, toti politicienii bucuresteni au cazut de acord ca nu merita sa-si piarda pretiosul timp de campanie cu asemenea preocupari ce ocupa timpul, lipsit de valoare sociala, al pensionarilor. Avortul este practicat liber in Romania din ultimele zile ale lui decembrie 1989 fara ca acest lucru sa provoace in sanul elitei politice o apriga diviziune intre partizanii neconditionati ai dreptului la viata si promotorii libertatii depline a femeilor de a dispune de propriul trup. Tot din decembrie ?89, romanii s-au obisnuit sa adune, sa foloseasca sau sa priveasca cu nepasare armele, albe si de foc, si considera militiile private, recrutate de firmele de protectie si paza, drept un element firesc al decorului cotidian. Politicienii n-au deci motive sa se grupeze in functie de atitudinea pe care potentialii lor alegatori o au fata de dreptul particularilor de a detine, purta si recurge la arme. In sfarsit, toate vocile puternice ale politicii romanesti sunt unanime in a propune reducerea drastica a impozitelor si, mai ales, sunt consensuale in preferinta lor pentru cota unica de impozitare. Nici in aceasta privinta, infruntarea bi-partizana de tip american nu are vreun ecou romanesc.
In ciuda aparentelor si impotriva discursului dominant in presa, actuala campania electorala romaneasca este marcata de o trasatura profund neamericana: unipolarismul. In politica romaneasca nu exista teme (issues) in raport cu care doua (sau mai multe) blocuri partizane sa formuleze atitudini contrare, hranite de filosofii sociale aflate in conflict. Cultura specific americana a adversarialitatii cere insa ca in tribunale, in universitati, in cluburi sau in campanii electorale sa se confrunte cel putin doua opinii clare, nu numai distincte, dar si ireconciliabile. Actorii spatiului public american se definesc, unii in raport cu ceilalti, drept adversari, iar juratii, studentii sau cetatenii-electori sunt socotiti capabili sa distinga intre pozitiile care se confrunta si sa faca acea alegere care, dupa caz, satisface cel mai bine criteriile adevarului ori dreptatii, sau este cea mai potrivita cu propriile lor convingeri si valori.
Cultura politica romaneasca postcomunista este insa organizata dupa regulile adversitatii. Politicienii, care nu au pareri diferite in chestiunile de ordin general sau pur si simplu nu au nici un fel de parere, se disociaza dupa considerente de antipatie personala si de conflicte de interese private. In ceea ce-i priveste pe alegatori, acestora ?le place" un partid sau un candidat si ?nu le place" un altul. Aceasta distinctie spontana si cel mai adesea irationala este o forma de complicitate cu absenta completa a dezbaterilor publice purtate in jurul unor teme majore de societate si a unor valori etice, politice si juridice considerate suficient de importante pentru a produce clivaje partizane de nedepasit.
La 2 noiembrie, geografia electorala americana s-a suprapus intocmai peste harta Razboiului Civil. Candidatul democrat a castigat exact statele Uniunii, adica pe cele din New England si din regiunea Marilor Lacuri (la care se adauga, dupa aproape o suta cincizeci de ani, coasta de vest), in vreme ce mandatul presedintelui republican a fost confirmat de statele Confederatiei (la care s-au asociat statele din Midwest, ce nu existau inca in 1861). In termeni de valori si de intrupare politica a acestora, societatea americana ramane in continuare divizata potrivit unor clivaje profunde, deja prezente la jumatatea secolului al XIX-lea.
La 28 noiembrie, alegatorii romani vor fi chemati sa confirme faptul ca intre politicienii lor nu exista, in ultima instanta, vreo deosebire. Daca presa nu le-ar fi oferit politicienilor subiectul salvator al coruptiei, acestia s-ar fi gasit in stanjenitoarea situatie de a fi trebuit fie sa taca in direct de-a lungul campaniei electorale, fie sa spuna toti acelasi lucru, intr-atat de asemanatoare sunt programele lor. Acuzatiile reciproce de coruptie au devenit astazi, in Romania, substitutul miraculos al dezbaterii politice. Politicienii nu schimba idei, ci aduna dosare unii impotriva celorlalti. Cu ajutorul lor, nu numai ca politicienii isi pot spune in public de mult se detesta, dar ii si ajuta pe alegatori sa inteleaga ca, in Romania, diferenta dintre guvernare si opozitie tine exclusiv de accesul - mai mic sau mai mare - la contracte, licitatii, comisioane, privatizari, concesiuni si alte operatiuni similare de spoliere a avutiei publice.
La randul ei, presa nu evalueaza politici si programe, ci comenteaza biografii si cariere. In cazul in care coruptia n-ar fi fost inventata, atunci ar fi fost evident pentru toti cetatenii ca majoritatea candidatilor la presedintie, partidele parlamentare, profesionistii societatii civile si editorialistii fac parte, in indiviziune, dintr-un pol unic al indiferentei fata de valori si principii.
* Daniel Barbu este profesor de stiinte politice la Universitatea Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
