In ultima vreme, pe toate canalele mass-media s-a discutat decizia Guvernului privind plafonarea indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani. Au aparut doua tabere: pe de o parte organizatiile de femei (care intre noi fie vorba, stiu despre ce este vorba) si, de partea cealalta, autoritatile, care, in loc sa inghita galusca si sa retraga ordonanta, cauta justificari acolo unde nu sunt.
Insa ceea ce mi se pare suspect este ca autoritatile muncii isi incordeaza muschii in fata organizatiilor de femei si ridica neputincioase din umeri in fata manifestarilor violente ale sindicatelor. In aceste conditii, aceasta incrancenare in a limita drepturile tinerelor mamici mi se pare deplasata, dar si o consecinta a confuziei care exista in mintea unor politicieni intre protectia sociala (asistenta sociala) si asigurarile sociale.
In tarile dezvoltate, sistemul national de protectie sociala (sau solidaritate sociala) are doua componente: asistenta sociala si asigurarile sociale. Intre asistenta sociala si asigurarile sociale exista o diferenta de fond provenind din modul de alocare a resurselor pentru beneficiari. In cazul asistentei sociale, beneficiarii sunt persoane din categorii defavorizate care, de regula, primesc fonduri din sumele preluate sub forma de impozite de la persoanele, teoretic, favorizate. In schimb, in cazul asigurarilor sociale, beneficiarii se asigura impotriva unor riscuri sociale - pierderea capacitatii de munca la batranete, incapacitate temporara de munca, somaj, sanatate - prin plata unor contributii raportate la venituri, urmand ca in cazul producerii unuia din riscurile mentionate mai inainte sa primeasca o remuneratie, proportional cu contributia sa in sistemul de asigurari respectiv.
Din pacate, recentele modificari aduse legislatiei din domeniul asigurarilor sociale arata ca autoritatile nu sunt constiente de diferenta care exista intre asistenta sociala si asigurarile sociale. In acest sens am sa citez un principiu din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale (art. 2 al legii), principiu care este obligatoriu si pentru Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, desi il incalca cu buna stiinta:
"b) principiul egalitatii, care asigura tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege."
In aplicarea principiului de mai sus, art. 7 este si mai explicit:
Art. 7. - (1) In sistemul public prestatiile de asigurari sociale reprezinta venit de inlocuire pentru pierderea totala sau partiala a veniturilor profesionale, ca urmare a batranetii, invaliditatii, accidentelor, bolii, maternitatii sau decesului, denumite in continuare riscuri asigurate.
(2) Prestatiile de asigurari sociale se acorda sub forma de: pensii, indemnizatii, ajutoare, alte tipuri de prestatii prevazute de lege, corelative cu obligatiile privind plata contributiei de asigurari sociale.
Asadar, chiar daca este un sistem public de pensii, prestatiile de asigurari sociale se acorda corelat cu sumele contribuite la acest sistem. Acceptarea de catre societatea civila de a plafona indemnizatia pentru cresterea copilului pana la varsta de doi ani, reprezinta un precedent periculos, prin care autoritatile ar putea justifica apoi plafonarea pensiilor, indiferent de sumele contribuite: in fapt instituirea arbitrarului si abuzului intr-un sistem aflat oricum in degringolada.
Dupa parerea mea, problema sistemului de asigurari sociale din Romania este ca, din cauza modului deficient de alocare a resurselor bugetare, acesta finanteaza si componenta de asistenta sociala. Din aceasta cauza, activitatea institutiilor de asigurari sociale sau sanatate este receptionata in mod negativ de catre populatie, in special de catre persoanele care contribuie la sistem.
Totusi, cred ca situatia sistemului de asigurari sociale ar putea fi ameliorata in mod semnificativ daca unele din urmatoarele masuri ar fi aplicate de autoritati:
* Separarea sistemului de asistenta sociala de sistemul de asigurari sociale din punct de vedere functional si, in principal, din punctul de vedere al finantarii. Sistemul de asistenta sociala va fi finantat de la bugetul statului, in timp ce sistemul de asigurari sociale ar urma sa se autofinanteze din sumele colectate sub forma de contributii.
* Asumarea de catre Guvern a cheltuielilor cu pensiile agricultorilor care au lucrat in fostele CAP-uri, intrucat suma platita acestora reprezinta cea mai mare parte din deficitul bugetului de asigurari sociale.
* Finantarea de la bugetul de stat a sistemului national de asistenta sociala, avand drept componente, printre altele: protectia persoanelor cu handicap, casele de copii orfani sau din familii defavorizate, persoanele care intra sub incidenta venitului minim garantat.
* Introducerea fondurilor universale de pensii si, eventual, stabilirea unui plafon de deductibilitate a acestor cheltuieli, atat la calculul impozitului pe venit, cat si la calculul contributiilor de asigurari sociale.
In concluzie, separarea celor doua sisteme de protectie sociala prezinta avantajul ca permite reducerea costurilor si alocarea transparenta a resurselor financiare catre categoriile defavorizate. In acelasi timp s-ar obtine reducerea presiunii, pe termen scurt, asupra sistemului public de pensii, ceea ce ar duce fara indoiala la redresarea acestuia si, eventual, reducerea cotelor de contributii de asigurari sociale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
