Rezultatele neasteptate ale alegerilor pentru Capitala au pus partidele, mai putin PDSR, intr-o situatie oarecum inedita. Problema este cine cu cine sa negocieze si pentru ce. Desigur, la prima vedere, o astfel de situatie nu ar fi prea dificila, insa in situatia noastra exista o anumita zestre a trecutului care ingreuneaza mersul normal al lucrurilor. Este vorba de o serie de gesturi ale politicienilor care nu si-au prea mai lasat loc de intors.
Principala piedica de acest gen se ridica intre PD si partenerii sai de coalitie. Interventia hotarata a lui Traian Basescu, care a anuntat, inca dinaintea alegerilor, ca nu isi va negocia voturile in turul doi si decizia partidului de a respecta acest avertisment constituie cea mai recenta problema. Ieri Bogdan Niculescu Duvaz a spus explicit ca PD nu va negocia cu partenerii din coalitie. Petre Roman a afirmat si el ca Basescu se bazeaza pe aliatul sau, "bucuresteanul", si nu pe aliante politice pentru a castiga in fata lui Sorin Oprescu. Totusi, Roman a introdus o nuanta, aratand ca este la latitudinea partenerilor de coalitie sa decida sprijinirea lui Basescu. Cu alte cuvinte, "daca vreti sa ne ajutati bine, daca nu, nu, dar sa nu veniti la noi cu chestii de genul , ca nu tine".
Asadar, se poate spune ca, oficial, PD nu vrea sa negocieze, pentru ca Basescu sa-si pastreze imaginea de om care nu se aseaza la masa verde, la care o mana de oameni politici fac si desfac totul in tara, conform intereselor lor. In realitate insa, PD nu ar refuza un mic "ajutor dezinteresat", fara de care, de altfel, Basescu, cu toti aliatii lui bucuresteni, nu are sanse sa recupereze cele peste 20 de procente care il separa de Oprescu.
Pe langa imaginea de care Basescu are acum nevoie mai mult ca oricand, in conditiile in care politicienii sunt perceputi ca niste smecheri, PD mai are un motiv pentru a nu se arata prea dispus la negocieri. Mai sunt trei saptamani de sesiune parlamentara ordinara, din care urmatoarele zece zile se intind exact pe perioada campaniei electorale. Daca s-ar lasa inghesuit, PD ar fi nevoit ca in aceste zile sa-si dea tot concursul pentru a fi promovate doua legi pe care le-a boicotat constant de patru ani incoace - legea imobilelor nationalizate si legea privatizarii IAS. Sau ar trebui sa accepte promovarea unor reprezentanti ai CDR in functii din administratia locala si poate ca nu doreste sa mai aiba rasuflarea - oricat de slaba - a dreptei in spate.
Problema pentru PD este ca partenerii sai de coalitie nu ar prea avea motive sa sara in ajutorul lui Basescu din proprie initiativa. De piciorul ministrului Transporturilor atarna un bolovan greu, la legarea caruia a contribuit si el. Pot oare uita CDR-istii crizele de guvern si scandalurile din coalitie create periodic de PD si cel mai des prin gura rea a lui Traian Basescu? Pot uita ei faptul ca PD s-a impaunat cu aura reformei si a lasat celelalte partide sa plateasca tributul nerealizarilor economiei si chiar al intarzierii restructurarilor? Pot uita ei faptul ca PD nu i-a lasat sa treaca doua acte normative care ar fi adus satisfactie electoratului lor si a cedat la al treilea - Legea Lupu - doar atunci cand punerea lui in practica era prea intarziata pentru a mai fi realizabila?
In ceea ce priveste interesul pentru posturi in administratia Capitalei, aici situatia este discutabila. PN?CD nu are un interes anume sa il sprijine pe Basescu, intrucat Chirita nu vrea sa fie viceprimar. El prefera postul de consilier, care ii permite sa se ocupe de functia sa de vicepresedinte al congresul puterilor locale si regionale de la Consiliul Europei.
Deocamdata, taranistii au anuntat ca isi lasa electoratul sa voteze cum doreste. Situatia este extrem de riscanta pentru Basescu, deoarece exista posibilitatea ca urmarea acestei recomandari sa fie cresterea absenteismului din partea electoratului care nu il agreaza pe Sorin Oprescu.
Pe langa problemele coabitarii la guvernare, sustinatorii traditionali ai CDR, adica tocmai cei care au mai iesit la vot duminica, nu pot uita cateva episoade amare de la inceputul anilor '90, chiar daca politicienii par sa fi trecut peste ele: atitudinea lui Petre Roman fata de Corneliu Coposu - in special incurajarea cu pumnul ridicat a celor care il huiduiau pe liderul taranist la Alba Iulia - si mineriada din 1990.
Numai daca CDR va considera ca accesul PDSR la primaria Capitalei ar fi o pierdere prea mare pentru ea si daca ar face o campanie sustinuta pe aceasta tema, ar putea sa-si mai stimuleze cat de cat electoratul sa-l voteze pe Basescu.
Toate aceste evenimente care acum, intr-o situatie limita, au iesit la suprafata au fost consecinta atitudinilor radicale ale politicienilor, care nu si-au mai lasat loc de intors. Poate prea des ei si-au impartit totul in alb si negru, dupa interesele lor, igrnorandu-le pe cele ale celorlalti. Atat cand a fost vorba de putere si opozitie cat si atunci cand a fost vorba de parteneriatul original din coalitia ultimilor ani. Politicenii s-au comportat intre ei asa cum s-au comportat si fata de alegatori: si-au vazut doar de ale lor si nu au mai tinut cont de cel de langa el. Poate ca daca-si lasau loc de intors fata de romani, atunci ar fi venit la urne macar jumatate din ei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
