Ca martor al celor cincisprezece ani postrevolutionari, nu-mi amintesc o perioada mai complicata ca 2005. Desi au fost multi ani grei, desi politica pasilor marunti a fost quasipermanenta, desi ezitarile au fost dominante, iar majoritatea reforme-lor au fost mai degraba impinse de la spate decat initiate de liderii Romaniei, perioada care s-a scurs pana acum a fost mai previzibila: putini se asteptau la mai mult. Familiari mai mult sau mai putin cu istoria Romaniei, analizand tipologia economiei noastre si profilul societatii, citind programele politice putin diferentiate, luand in calcul resursele interne de management politic si economic, majoritatea evolutiilor au fost apreciate ca si "graduale", adica incete, incoerente si cu un final asteptat: o inaintare "mocirlita".
Asteptarile erau ca nu vom iesi niciodata cu adevarat la suprafata, ca reformele sunt partiale si superficiale, ca se urmareste mai mult "forma" decat "fondul" in incercarea disperata de a putea pastra un nivel de trai "decent", mai degraba de supravietuire decat de bunastare, prin alocarea distorsionata a resurselor publice decat crearea bogatiei. Apropape independent de actiunea politica constienta si programata, miracolul s-a produs: Romania a intrat in alta liga, ca rezultat al mutatiilor pe plan international si evolutiilor "naturale" interne, iar asteptarile s-au schimbat. Noile evolutii rezultate in urma acumularilor inregistrate in ultimii ani genereaza un alt fel de asteptari si impun o gestiune mai responsabila si "profesionista" a procesului de "transformare" si "stabilizare".
Multi lideri, politici in principal, dar nu numai, s-au si grabit sa confirme intrarea Romaniei intr-un proces de normalitate. Adica suntem si noi in "randul lumii". Ce s-a schimbat de am ajuns la fel ca ceilalti? De fapt nu mare lucru. "Formal", integrarea in NATO si apropiata integrare in UE confera mai multa incredere, optimism si un confort suplimentar romanilor. Ei pot deveni participanti mai activi la schimbarile in economie si societate si pot sa-si ia soarta in mainile proprii mai mult decat au facut-o pana acum sau mai mult decat au fost povatuiti sa o faca. Cum s-a ivit posibilitatea sa munceasca pentru bani, mai degraba decat sa astepte pomana statului, au facut-o. Si dintr-o data au adus Romaniei mai multe resurse financiare decat a reusit vreodata aparatul statului sa o faca: peste 3 miliarde de euro la balanta de plati.
Si astfel s-a ajuns la "fondul" problemei: intrarile masive de resurse neasteptate au gasit economia si societatea romaneasca nepregatite. Ce fel de transformari fundamentale au avut loc in economie daca nu poate sa absoarba si sa foloseasca banii pe care romanii gospodari si patrioti (altfel si-ar cheltui castigurile obtinute cu sudoare in strainatate) le aduc acasa? Pesemne ca nu multe! Dar probabil suficiente ca UE, prin Comisia de la Bruxelles, sa se hotarasca in final ca in Romania s-a instalat o "economie de piata functionala", presupunand insa ca se va produce desavarsirea procesului de reforme economice si sociale. De aici si asteptarile diferite confirmate de pietele externe cu privire la evolutia economiei romanesti: agentiile de rating (evaluare) plaseaza Romania aproape de tarile in care merita sa-ti pui bani fara prea multe riscuri politice ("investment grade"), titlurile de stat romanesti pe pietele internationale inregistreaza cele mai bune preturi in istoria tarii (cu sub 1% mai scumpe decat cele nemtesti!), iar cererea de titluri financiare romanesti este mai mare decat niciodata.
Ce se va intampla cu asemenea asteptari pentru ca fenomenul sa nu para un "balon de sapun", sa fie sustinut, iar Romania sa-si pastreze locul acolo unde a fost asezat "formal". Adica membru plin in UE si partener rezistent in sistemul economic si social european. Aceasta este de fapt diferenta fundamentala acum fata de perioada anterioara. Fara cuvinte mari, este un fel de act istoric, o sansa unica in istoria acestui popor, care n-a putut niciodata - din motive interne sau externe - sa-si desavarseasca transformarile interne pentru consolidarea sistemului propriu de dezvoltare economica si bunastare sociala. Dar realizam inca o data ca exista diferente intre conditiile de "forma" si cele de "fond". Forma o reprezinta statutul pe care l-a primit Romania in lume, asteptarile societatii romanesti si ale comunitatii internationale, generate de evolutiile "pozitive" tocmai la nivel formal (stabilitatea macroeconomica indusa de fapt de intrarile romanilor care lucreaza in strainatate). "Fondul" problemei este insa mult mai preocupant: modelul de dezvoltare romanesc. Care sunt sursele dezvoltarii si stabilitatii (inclusiv macroeconomice) in Romania? 2005 va fi edificator din acest punct de vedere: fie descoperim aceste resurse si le stimulam cu putin noroc - fie se va produce o deteriorare a statutului Romaniei si o inversare a evolutiilor procesului intern. Cred ca este ultimul an in care se mai poate opera cu "campanii" si politici partiale. Dar ar trebui sa-l trecem! Si cat mai multa lume, inclusiv lideri politici, sa se gandeasca la acest obiectiv.
* Misu Negritoiu este directorul general adjunct al ING Romania, fost ministru al reformei
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
