De ce este 2005 un an complicat:
1. Suntem in linie dreapta in procesul de integrare in UE, cu un statut "formal" mult mai avansat decat procesele reale, diferenta care trebuie recuperata. Diferenta porneste de la statutul "economiei de piata functionala" pana la "inchiderea" tuturor capitolelor cu multe conditionalitati care trebuie realizate in acest an. In plus, tot in acest an se va decide definitiv daca Romania va fi amanata la integrare cu un an prin aplicarea clauzei de salvgardare din Tratatul de aderare; deci Romania trebuie sa dovedeasca ca stie unde este si ce face;
2. Economia se pare ca functioneaza dupa reguli de piata - raspunde ("normal" la stimuli) de politica macroeconomica - dar nu este suficient de ajustata ca sa reziste noilor presiuni. Iata la ce ma refer:
a. Agentii economici romani au continuat sa faca profituri valorificand distorsiunile mediului economic romanesc (facilitate fiscala, pozitii de monopol/oligopol, comenzi de stat, manipularea cursului de schimb, cerere nediferentiata) mai degraba decat dintr-un model de productie (afaceri) bazat pe competitie si competitivitate (calitatea produselor, nivelul tehnologic, preturi competitive) intr-o economie deschisa. Modelul nu este propriu societatilor cu capital de stat (foste si actuale), ci si majoritatii societatilor private. Evolutiile macroeconomice recente au dovedit ca majoritatea societatilor romanesti nu sunt pregatite sa faca fata conditiilor unei economii complet deschise, iar infrastructura sistemului economic nu este suficienta sa sustina aceste evolutii. Nu rezulta ca profiturile realizate in urma facilitatilor fiscale substantiale acordate exportatorilor in ultimii 5 ani au fost investite in tehnologii si cresterea productivitatii, ci mai degraba in consum si achizitii nelegate neaparat de exporturile care au general aceste profituri. Dar si constrangerile macroeconomice (monetare, fiscale, piata muncii) au fost tolerante si au stimulat acest comportament.
Acum o presiune rezultata din aprecierea artificiala a monedei nationale nu numai ca afecteaza serios marja profitului intreprinderilor, dar este pe cale sa paralizeze un intreg sistem de export. Singura constrangere mai serioasa pe cheltuielile publice si deficitul bugetar in scadere - solicitata de FMI - nu a fost internalizata in sistemul economic, care si-a gasit diferite refugii pentru a o ocoli si a explodat in generalizarea arieratelor de la intreprinderile de stat la intreprinderile private. Institutia falimentului care s-a dovedit benefica in ajustarea sectorului bancar nu s-a intalnit in alte sectoare economice ca factor de corectie;
b. Piata interna si mediul de afaceri romanesc nu au fost suficient de creative, flexibile si incurajatoare ca sa permita dezvoltarea de afaceri in masa, in conditii de competitie. Multiplicarea agentilor economici - din lipsa de proiecte, de initiative, sau sufocate de birocratie -, care sa dezvolte o activitate sanatoasa, ar fi absorbit oferta de bani pe piata ca rezultat al transferurilor din strainatate si fluxurilor de capital strain. Institutiile publice au contemplat ca piata sa produca efecte, in ciuda faptului ca o piata in dezvoltare are nevoie de o infrastructura (atribut public in principal) si o participare active. Multitudinea activelor fixe din economia fara activitate economica existenta nu si-au gasit inca valorificarea (multe genereaza in continuare cheltuieli), privatizarile selective din ultimii ani nu au ajuns la maturitatea productiva, iar piata de capital nu a fost alimentata cu nici un produs nou in aproape 5 ani. La o cerere masiva pentru investitii financiare, la preturi foarte bune, Romania nu are ce oferi. Singurele produse pe piata sunt titlurile de stat - bonuri de tezaur si certificate de depozit ale MFP si BNR - si asa in scadere, in functie de reducerea capacitatii de indatorare a statului. Cresterea activelor financiare in economie cu peste 40% in anul trecut este legata tot de titlurile de stat si de nevoia de consum a populatiei, dar mai putin destinate aparatului productiv si capacitatii de indatorare a agentilor economici. Anul acesta va genera si mai putine posibilitati de noi afaceri: conditiile de operare se schimba fundamental prin liberalizarea completa a pietei interne si inceputul aplicarii normelor comunitare ca urmare a "inchiderii" capitolelor de negocieri (ajutor de stat, mediu, norme sanitare etc.) care impun si schimbarea comportamentului agentilor economici (un exemplu este comportamentul pe piata monetara);
c. Relaxarea fiscala a fost aproape o constanta a ultimilor ani, implicita sau explicita, de la tolerarea unui comportament de neplata a datoriilor fiscale pana la scutiri si reduceri de impozite repetate pe diferite sectoare (export, microintreprinderi, profit, venituri globale etc.). Nu reducerea impozitelor si taxelor este problema, ci inconsecventa cu care s-au facut si scopurile urmarite (mai degraba politice si nu economice). Ultima relaxare fiscala - introducerea cotei unice si reducerea impozitului pe venituri la 16% - se face in cea mai nepotrivita perioada, cand se asteapta consolidarea rezultatelor macroeconomice, reducerea inflatiei si a deficitultui bugetar, liberalizarea completa a pietei financiare si convertibilitatea deplina a monedei nationale. La cererea externa in crestere si lipsa de produse romanesti - active productive, imobiliare sau finaciare - se adauga o presiune noua rezultata din cresterea dis-ponibilitatilor banesti ale populatiei si intreprinderilor romanesti, fara sa fi fost rezultate din cresterea activitatii economice si a ofertei de bunuri si servicii. In aceste conditii s-a instalat un decalaj enorm intre cererea si oferta de bani si produse (active), care se incearca a fi corectat la nivelul economiei monetare. Rezultatul nu poate sa fie decat o corectie masiva undeva: productie si export, forta de munca, stabilitatea monetara si liberalizare, integrarea in UE. Cine este dispus sa plateasca pretul: nimeni, ca de obicei. Cine este dispus sa-si asume riscul pentru aceste corectii: tot nimeni, tot ca de obicei in acesti ani. Cu toate acestea corectia se va produce, iar efectul se va distribui neuniform in toata economia si societatea romaneasca;
3. Reforma sociala nici nu a inceput inca, in ciuda nenumaratelor incercari de ajustare sub presiunea poverii bugetare. Baza securitatii sociale se reduce continuu ca urmare a numarului tot mai redus de contribuabili: 0,7 contribuabili la un beneficiar (pensionar). Populatia activa scade cantitativ si calitativ prin noi pensionari si, mai ales, prin noi emigrari. Intrarile in piata muncii sunt la varf si nu la baza, iar sectoare intregi nu mai au forta de munca pregatita. Cresterea salariilor corelata cu aprecierea monedei nationale face forta de munca din Romania necompetitiva in comparatie cu unele tari "neeuropene" si, in consecinta, pericolul "delocalizarii" si pierderea unor capacitati de productie. Sistemul de asigurari sociale este scump si insuficient - ceea ce a blocat in extremis reducerea similara a contributiei la asigurarile sociale. Sistemul de pensii este schiop: printr-o decizie cel putin curioasa s-au plafonat pensiile de stat (pilonul 1) indiferent de nivelul contributiei (pe principiul sa avem numai pensionari saraci), fara sa se introduca concomitent sistemul de pensii private obligatorii (pilonul 2) sau voluntare (pilonul 3), cu compensare fiscala. Sistemul nu poate rezista decat daca saraceste toata lumea, reforma sistemului nu este "o directiva europeana" (ca mediul sau ajutorul de stat), iar reforma lui poate costa statul roman pana la 1,5% din PIB anual.
* Misu Negritoiu este directorul general adjunct al ING Romania, fost ministru al reformei
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
