Ironia face ca ambele constitutii post-decembriste sa fie votate intr-o confuzie totala. In 1991, s-a votat masiv, dar in virtutea unui reflex capatat in anii de dictatura: acela al obligatiei de a raspunde la apelurile Partidului, Guvernului, Conducatorului. In afara de partidele istorice si de UDMR, care au boicotat referendumul sau au votat "contra" in cunostinta de cauza, masa de alegatori (77,3%) a pus automat stampila pe DA. Pe cei mai multi votanti nu i-a macinat nici o secunda vreo neliniste sau macar o vaga curiozitate pentru continutul Constitutiei. Pe altii, mai putin inerti, i-a manat inversunarea impotriva celor care n-au mancat salam cu soia si a ungurilor care voiau sa ne ia Ardealul.
Tanara democratie din 1991, abia despartita de dictatura si transferata imediat intr-un partid atotcuprinzator, s-a lasat usor dusa unde si cand au vrut conducatorii. Si a adoptat o Constitutie semidemocrata, semicomunista, semieuropeana.
Acum, in 2003, fortele politice au lansat - culmea, prin consens - o Constitutie moderna, europeana, pentru adoptarea careia nu ar fi trebuit sa-si faca nimeni probleme.
Chiar daca toti simpatizantii lui Vadim s-ar fi conformat propagandei PRM si ar fi boicotat referendumul, prezenta nu ar fi trebuit sa fie mai mica de 51%.
In cele 30 de zile de campanie, insa, s-a intamplat ceva foarte bizar: a crescut progresiv numarul celor care au renuntat sa se prezinte la vot. Pentru ca tot ce s-a petrecut in acesta perioada a creat si alimentat confuzia: "DA pentru Europa sau DA pentru PSD"?
Cine a alimentat aceasta confuzie? In primul rand, Guvernul si partidul, care au declansat intrecerea socialista pentru referendum. Alde Mischie si Oprisan, exact cel mai putin indreptatiti sa faca atata galagie, au promis la centru cifre record si, ce-i mai grav, au deconspirat miza de partid: fonduri mai mari si locuri asigurate pe listele electorale pentru fruntasii intrecerii. Aceasta meschina abordare a Constitutiei a generat reactii a la Dinescu: "Eu nu vreau sa-i girez pe Mischie si Oprisan. Eu nu joc in piesa asta".
Pe urma, s-a declansat campania mediatica. Spoturi cu Mutu, Chivu, Andreea Marin: frumosi, bogati, tineri, fara griji, zambind ca intr-o reclama la Head&Shoulders si indemandu-ne sa zicem DA, ca si ei zic. Ei si? De cand e Mutu un model civic pentru mine, mai ales ca a divortat si a ramas cu iahtul si cu atata banet? Acest gen de reclama a generat reactia cetateanului jignit, care gandeste cam asa: Sunt eu atat de tampit , incat sa creada astia ca ma scoate sa votez Constitutia un Mutu sau o Andreea Marin?
O a treia circumstanta generatoare de confuzie a fost exploatarea, de catre putere, a frondei PRM, tradusa simplist intr-o asertiune tipica mentalitatii totalitare: Cine nu voteaza Constitutia, gireaza extremismul PRM, cine nu-i cu noi e cu Vadim. Aiurea. Asta a fost o data, in 1996, cand si Doina Cornea l-a votat pe Iliescu, de teama eternului inamic al democratiei, Vadim. Liderul PRM a intoxicat lumea cu o imagine denaturata si tendentioasa despre unele prevederi ale Constitutiei. De ce nu a iesit pe post vreun parinte al Constitutiei, eventual pe gratis, sa le combata cu argumente? In loc sa faca asta, puterea a trimis organele sa-i ridice pe peremistii care imparteau afise anticonstitutionale.
Capac a pus reactia abjecta a lui Mischie fata de Dinescu. Atunci, vineri seara, s-a creat un fel de liga a revoltatilor, in capul carora s-a facut o lumina mare, din care Mischie aparea inconjurat de stelele Uniunii Europene. Oamenii astia revoltati au inchis ochii, sa pastreze imaginea pe retina. A doua zi, cand s-au deschis urnele, ei au ramas in casa, pregatiti sa indure rusinea ca Mischie ne-a bagat in Europa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
