Parcă a fost ieri vara lui 2008, banii erau peste tot,veniturile companiilor se făceau încă de la începutul lunii, iarbonusurile doar trebuia încasate, la restaurante se comandau "încăo şampanie/încă un vin, dar să fie rece", toată lumea era fericită,creditele se dădeau la foc automat, bugetarii erau clienţii cei maicăutaţi pentru că aveau actele cele mai curate, casele aveaupreţuri de Viena, la mare era un adevărat pelerinaj la sfârşit desăptămână, asta dacă nu găseai loc la avion să tragi o fugă înweekend până în Grecia. Salariile creşteau, iar ofertele erau pestetot. Criza financiară era la ei acolo, în America. Nicio îndoialăîn privinţa viitorului. Niciuna.
De la finalul lui noiembrie au început să se deteriorezeveniturile companiilor. Întâi multinaţionalele au început să taiedin bugete pentru că primiseră ordine de afară, bancherii începeausă pună întrebări celor care cereau finanţare, iar lumea nici nuştia că trăieşte ultima noapte de "consum". Urma criza, recesiunea,prăbuşirea, căderea în cap, spuneţi-i cum vreţi, că nici noi nuştim ce am avut. Acum se spune că am ieşit din recesiune, dar nudin criză.
Dar cum a văzut/simţit fiecare recesiunea/criza, pentru căfiecare vede diferit? Pentru bugetari a fost şocul tăieriisalariilor cu 25% din iunie 2010. Pentru oamenii de afaceri românia fost şocul reducerii/tăierii liniilor de finanţare, cădereaîncasărilor, statul la uşile bancherilor pentru reeşalonareadatoriilor, întârzierea plăţii facturilor - atât de încasat, cât şide plătit -, nopţile de coşmar că a doua zi sunt salariile deplătit şi nu sunt bani în cont, revenirea la plata cu punga, ca înanii '90, reducerea angajaţilor şi mai apoi tăierea salariilor lacei rămaşi, punerea la îndoială a viabilităţii afacerii în noilecondiţii vitrege de pe piaţă, lipsa Guvernului cu măsuri desprijinire a relansării: "Ce a făcut Boc?". "Nimic." Şi în finalpentru unii insolvenţa. Mai greu a fost pentru proprietarii ajunşiîn această situaţie să se obişnuiască în gând cu această noţiune.Şi cu tatuajul de rigoare. După aia în practică a fost mai simplu.Trebuia tăiate/şterse datoriile către bănci, către stat, cătrefurnizori etc. Cum spunea cineva - doar nu o să stau acum sămuncesc o viaţă pentru bănci! Este stres, dar afacerea mergeînainte cu un bilanţ ca nou. Şi-a vândut cineva "mobila din casă",au adus banii din afară (cei care îi au) ca să mai plătească dindatorii, şi-a vândut cineva afacerea la 90% discount, au vânduttoate maşinile din garaj şi au luat metroul? Nu prea. Audi-ul estetot la scară. Deci viaţa a mers ca înainte, dar cu alte cifre, maimici. Şi nimeni nu şi-a tras un glonte în cap pentru că e în"faliment", pentru că nu mai poate... Pentru că mulţi au trăitafacerile şi acum un deceniu şi a fost mai rău.
De partea cealaltă, pentru angajaţi, pentru cei mai tineri cares-au angajat prima oară după 2000 şi care au prins o perioadăextraordinară, cu creşteri salariale an de an, cu oferte de joblunare de la concurenţă, criza a fost ceva nou. Nu au maiexperimentat aşa ceva. Tăieri de personal, scăderi de salarii,stres, viaţa nu mai este aşa roz. Creditele la bancă au început săapese greu în subconştient. Oricum, casa-i casă şi nu o aduci îndiscuţie. O parte au dat înapoi maşinile luate în leasing pentrucă, dintr-o dată, 250 - 300 euro pe lună este foarte mult, la unsalariu de 700 - 800 euro pe lună. Şi-au luat maşini second-handpentru că au scăzut preţurile. Plinul la benzină a devenit scump,iar companiile petroliere - inamicul public. Dar nu ştiu cum şi înplină recesiune, cu oameni în culmea disperării, maşinile merg. Cuo creştere a preţurilor de 20% numai în acest an, vânzările auscăzut cu numai 5%.
A scăzut consumul ce-i drept, dar a scăzut pentru că nu mai beitrei beri pe seară, ci numai două, la masă renunţi poate la vin,poate la altceva, poate mai sari peste o colecţie nouă de la Zara,dar tot iei ceva de la reduceri. A venit H&M şi s-au făcutcozi. Or fi ieftine hainele la H&M, dar tot s-au găsit 50 delei, poate 100 de lei, pentru ceva la inaugurare. Povestea cinevacă în prima zi a venit o fată şi a lăsat 1.000 lei.
Centrul vechi din Capitală este full. Iei o şaorma de la colţ şiapoi pe terasă la băut şi discutat despre criză, că-i rău în ţară,că nu sunt joburi, cum nimeni nu mai dă 1.000 euro la angajare. Şiau "converşi" în picioare, poate un iPhone, iPad, chestii din asteabanale. Iar săptămâna viitoare ei sunt 4 zile la Roma, culow-costul. Sau o săptămână cu trenul prin Europa. E deja cevacotidian, nu e nimic ieşit din comun. Ţin minte că un taximetrist,cei care se plâng cel mai des că e rău, că nu au clienţi, căbenzina e scumpă, dar niciunul nu renunţă, spunea cum a luat acum onouă casă, că s-au mai ieftinit, pentru copilul lui, că are şi oafacere de familie care-i mai aduce nişte bani. Dar este greu.
Sigur, ăsta-i Bucureştiul, care-i altceva faţă de restul ţării.Dar totuşi faţă de acum 15 ani, acum a fost "parfum". O inflaţieanuală de 8% e nimic faţă de 8% lunar de atunci.
Dar toată lumea a rezistat. Ca şi acum.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
