Opinii

Opinie de Adrian Cojocar, ZF: De când contribuie dobânzile mari la creşterea economică ?

Opinie de Adrian Cojocar, ZF: De când contribuie...

Autor: Adrian Cojocar

06.02.2013, 15:19 1007

La ultima şedinţă de politică monetară guvernatorul Mugur Isărescu a venit cu o teorie proprie legată de efectul dobânzii de politică monetară asupra creşterii economice care contrazice ce scrie în toate manualele de economie şi ce au învăţat milioane de economişti din întreaga lume.

Astfel, conform teoriei economice băncile centrale trebuie să majoreze dobânzile când economia este supraîncălzită şi să o reducă pentru a stimula creşterea atunci când economia subperformează şi există pericolul să intre în recesiune.

Isărescu a spus nici mai mult nici mai puţin că menţinerea unor dobânzi ridicate va stimula creşterea economică a României şi dacă va diminua dobânda de politică monetară la sfârşitul anului se poate constata chiar că a contribuit la o accentuare a declinului economic din cauza lipsei de resurse financiare.

În timp ce SUA a redus dobânda de politică monetară la zero pentru a stimula economia şi Mario Draghi, a tăiat dobânda cheie la 0,75% imediat după ce a preluat fotoliul de preşedinte al Băncii Centrale Europene pentru a ţine economia europeană pe linia de plutire, BNR continuă să menţină dobânda de referinţă la unul dintre cele mai înalte niveluri de pe plan european şi din lume.

BNR a menţinut ieri dobânda de politică monetară la nivelul de 5,25% pe care nu l-a mai modificat de aproape un an.

România practică o dobândă de referinţă la leu apropiată de cea a Chinei şi a Turciei, ţări care însă îşi permit acest lux pentru că au cunoscut după criză avansuri trimestriale ale PIB şi de peste 10%. Prognozele în cazul României indică în acest moment o stagnare la nivelul economiei în 2012.

Afirmaţiile guvernatorului este posibil să ascundă teama acestuia că o reducere a dobânzii cheie ar produce pierderi şi mai mari sistemului bancar din România pe care Mugur Isărescu vrea să le ţină sub control cu preţul sacrificării creşterii economice.

Aceasta pentru că o dobândă mai mică ar conduce implicit la deprecierea leului în raport cu euro şi populaţia, care este împrumutată preponderent în euro, va trebui să scoată mai mulţi lei din buzunar pentru a-şi plăti creditele în valută.

În aceste condiţii mulţi ar renunţa să-şi mai plătească ratele şi băncile ar trebui să vină cu mai mulţi bani pentru a acoperi pierderile lăsate de creditele neperformante prin constituirea de provizioane.

De cealaltă parte a balanţei sunt oamenii de afaceri şi populaţia care nu s-a îndatorat excesiv la bănci şi care de patru ani de zile strâng cureaua şi taie din cheltuieli în aşteptarea creşterii economice care întârzie să apară.

Isărescu spune că prin menţinerea unei dobânzi ridicate stimulează economisirea românilor, care este şi aşa redusă. Şi aici BNR ţine cu băncile pe care le ajută să strângă mai uşor lichidităţi de la poluaţie pentru a ţine sub control pierderile din creditele neperformante.

Pe de altă parte dacă populaţia “parchează” banii în conturile băncilor rămân mai puţin bani pentru consum care să stimuleze creşterea economică.

Fără creştere economică românii nu au nici bani să-şi plătească ratele la bancă şi nici bani să consume pentru că oamenii de afaceri nu vor avea de unde să plătească salarii mai mari la angajaţi dacă nu le cresc vânzările.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Bankers Summit'24