Accidentul nuclear teribil din Japonia are efecte asupraeconomiei; este distrusă o parte din avuţie şi sunt afectatefluxuri de producţie şi consum. Unele estimări plaseazădistrugerile cutremurului din 1995 (la Kobe) la cca 2,5% din PIB,cel de acum fiind mai devastator. A crescut incertitudinea, încondiţiile în care economia globală resimte încă acut efectelecrizei financiare din Europa şi SUA. Efortul de refacere economicăva mări nivelul datoriei publice.
Sunt de reţinut câteva aspecte cheie pentru judecarea situaţieijaponeze. Astfel, îndatorarea publică netă este aproape jumătate(sub 120% din PIB). Ceea ce contează mai mult este că cea mai mareparte a acestei datorii este deţinută de rezidenţi, cetăţeni şifirme. Aceasta face ca o eventuală depreciere a monedei naţionalesă aibă un impact nesemnificativ asupra serviciului datorieipublice. Intervin în ecuaţie şi dimensiunea economiei, ca şi forţaei competitivă, care fac ca yenul să nu fie lovit de îndatorareapublică datorită surplusurilor externe substanţiale. Chestiuneaconturilor externe este de văzut în relaţie cu gradul deeconomisire internă, care este foarte înalt. Aceasta şi fiindcăsistemul asistenţial este mai puţin dezvoltat decât în Europa şicomportamentul este mai puţin obsedat de consum. Drept este însă căîn anii recenţi economisirea gospodăriilor a scăzut în Japonia şică grosul economisirii interne este dat de companii careachiziţionează obligaţiuni de stat. În orice caz, economisireainternă înaltă a asigurat un flux de resurse disponibile din carese poate alimenta finanţarea bugetului public şi se exportă capital(trebuie spus că Japonia, după China, este alt mare deţinător deobligaţiuni americane).
Şi totuşi, nivelul datoriei nu poate fi ignorat. Dar, aidomaunei economii închise, problema pe care o ridică este mai degrabăuna intergeneraţională, legată de consumul generaţiei de acum înraport cu generaţii viitoare. Chestiunea nu este vizibilă şi cuimpact mare asupra serviciului intern întrucât Banca Japoniei apracticat, de mulţi ani, dobânzi foarte scăzute, frecventcvasizero. Ai spune că asemenea dobânzi sunt o invitaţie laîndatorare. Dar în Japonia au fost consemnate şi perioade cudeflaţie, când se manifestă aşa numita "debt deflation", care faceca o scădere a valorii nominale a activelor să însemne o creştere apoverii îndatorării.
Demografia nu ajută Japonia fiindcă populaţia îmbătrâneşte şirata natalităţii este scăzută. Iar societatea nu este permeabilă laimigraţie masivă, care să echilibreze distribuţia pe vârste apopulaţiei. Chestiunea demografică şi îndatorarea publică sunt,prin urmare, contracarate de rate infime de politică monetară.Merită să observăm că în SUA şi Marea Britaniei injectarea delichiditate masivă la niveluri foarte scăzute ale ratelor depolitică monetară asigură un serviciu temporar ieftin al datorieipublice. Dar treaba se va schimba dramatic când inflaţia, dacă vaveni, va obliga la suiri importante de rate de politică monetară.Să nu omitem totodată că SUA depind mult de finanţare externă(economisirea sa internă este redusă, chiar dacă a crescut în aniide criză). Finanţarea externă a deficitelor bugetare este oproblemă pentru Grecia, Portugalia, Spania în pofida faptului căîndatorarea lor publică este inferioară celei din Japonia.Interesant este că Italia, care are o datorie publică mai maredecât a Spaniei şi Portugaliei, raportată la PIB, nu este tot atâtde fragilă dintr-un motiv asemănător cu cel ce priveşte Japonia:parte considerabilă a datoriei publice este deţinută derezidenţi.
Câteva cuvinte finale: îndatorarea publică în Japonia îţi iaprivirea din punctul de vedere al cifrei, dar ea este mai mult oproblemă intergeneraţională; poate fi gestionată în anii ce vin.Ţara are forţa competitivă şi economiseşte foarte mult, ceea ceasigură surplusuri de cont curent. Pericolul nu este imediat, darpoate deveni iminent când balanţa demografică se va rupe în lipsaunor măsuri de redresare din acest punct de vedere. Nivelulimpozitelor în Japonia este inferior celui din alte ţăriindustrializate. Deci, un exit ar putea aduce modificări înfiscalitate, dar o asemenea cale ar afecta activitatea economică.Ar mai fi inflaţia ca o modalitate de a diminua povara datorieipublice. Vedem însă că Banca Japoniei de ani de zile se căzneşte sămărească nivelul inflaţiei pentru a putea reda eficacitateinstrumentului de politică monetară. Nu reuşeşte şi pentru căpropensiunea spre consum este redusă. Şi sună straniu să doreştiinflaţie ca mijloc de a ieşi din strânsoare.
Daniel Dăianu este profesor de economie şi fost ministrude finanţe
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
