La 4 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România seconfruntă cu un adevăr crunt - dezvoltarea este încă un dezideratîndepărtat. Faptul că în ultimele zile se amplifică atât în spaţiulmediatic, dar şi în spaţiul politic şi social discuţiile cu privirela dezvoltarea viitoare a României este un fapt benefic, ce poategenera idei ce se pot dovedi a fi de folos în trasarea uneitraiectorii viitoare pentru o ţară care, în prezent, pare cănavighează fără niciun fel de direcţie.
Într-un articol de zilele trecute, în care se atrăgea atenţiaasupra indiferenţei puterii actuale în raport cu o temă esenţialăcum este dezvoltarea României, redactorul-şef al ZF, domnul SorinPâslaru, ne adresa o provocare: să acceptăm faptul că în Româniacontabilii sunt cei care sufocă dezvoltarea. Desigur, pentru ceiavizaţi, ţinta avea - e drept - doar nume, nu şi prenume, nefiindvorba despre contabili, în general, ci despre "contabilii" care dinbiroul de la Ministerul Finanţelor Pubice stabilesc de circa 20 deani modul în care trebuie să arate bugetele României. Consider însăcă plaga este mult mai adânc înrădăcinată.
În primul rând, nu putem să-i absolvim pe toţi ceilalţi, careani şi ani de zile au "ratificat" propunerile respective. Moduldiscreţionar în care se cheltuiesc banii publici, strict pecriterii politice, fără a ţine cont de nicio strategie, de niciunplan plasează România la coada Europei în ceea ce priveştedezvoltarea. În cadrul întâlnirilor regionale avute cu ComitetulNaţional pentru Dezvoltare, atât reprezentanţii administraţieilocale, cât şi cei ai mediului de afaceri au atras cu disperareatenţia asupra faptului că lipsa de predictibilitate şi modulhaotic de alocare a resurselor publice sufocă orice tentativă dedezvoltare.
În al doilea rând, e drept că, mai ales în ultimii ani, toatebugetele României se construiesc pe principiul "să tăiem cât maimult", uneori fără nicio noimă, în special de acolo de undeminiştrii în cauză nu prea au pârghii să se apere: sănătate,educaţie, muncă. Însă problemele principale sunt cauzate de modulîn care aceşti bani, puţini de cele mai multe ori, sunt cheltuiţi.Lipsa unor standarde clare de implementare a politicilor publice şide transparenţă conduce la o realitate ruşinoasă şi îngrijorătoare:statisticile ne plasează la coada Europei în privinţa educaţiei,iar despre capitolul privind starea de sănătate a poporului româncred că nici nu mai are rost să comentăm.
În al treilea rând, trebuie să ne gândim de unde vin"contabilii" care au în grijă, practic, viitorul României. Dacă osă ne uităm cu suficientă atenţie, o să constatăm că sunt, deobicei, detaşaţi de la Banca Naţională a României. Instituţie care,în mod justificat, nu încetează să-şi clameze independenţa faţă deorice altă instituţie a statului român. Cred că nu trebuiecriticaţi că stau pe margine şi nu se implică politic. Rolul loreste să fie independenţi faţă de politic, iar dacă actualamajoritate nu e capabilă să producă un nou prim - ministru, asta nueste treaba BNR. Însă BNR nu poate fi arbitru în ceea ce priveştedezvoltarea României. În acest al doilea caz, BNR trebuie să fie unjucător - şi încă unul important - alături de toate celelalteinstiţutii ale statului.
Revenind la discuţia privind stabilirea unui proiect naţionalprivind dezvoltarea României, el trebuie să ţină cont nu numai destabilirea unor ţinte precise şi de "viteza" cu care atingem acesteţinte, ci şi de faptul că România tinde să devină, din ce în ce maimult, o ţară atomizată în regiuni economice prospere, mai puţinprospere şi sărace pur şi simplu. Că aceste disparităţi întrediversele regiuni ale ţării în loc să se estompeze, se accentueazăde la an la an. Dacă acest proces, care s-a accelerat în ultimiiani, nu este nu numai stopat, ci şi inversat, există riscul majorca România să se transforme într-o ţară enclavizată economic.
Şi de la enclavizarea economică până la enclavizareateritorială, pe criterii etnice, nu e decât un singur pas.Profitând de o putere care se clatină la fiecare adiere de vot demoţiune de cenzură, adepţii enclavizării marşăluiesc, încontinuare, cu maximă viteză, spre ţelul lor suprem: regiunea sau,de ce nu, regiunile autonome maghiare. În afara faptului că, aşacum ne indică o logică elementară, scopul general al reorganizăriiîn regiuni este reechilibrarea potenţialului de dezvoltare sau, maipe înţelesul tuturor, şanse cât de cât egale, dacă nu condiţiisimilare, pentru toţi românii, instituirea unor aberaţiieconomico-administrative precum Ţara Secuilor nu poate conducedecât la accentuarea subdezvoltării regiunii şi în consecinţă, lacondiţii de viaţă mai proaste, pentru toţi cei care trăiescacolo.
Întreaga pledoarie de mai sus este, în fapt, un îndemn la aînţelege că dezvoltarea României trebuie să fie nu numai undeziderat comun, ci şi o preocupare şi un efort comun. Dacă nuînţelegem, în al doisprezecelea ceas, că nu mai putem rămâne simplispectatori, ci trebuie să ne implicăm cât mai intens şi cât mairepede în această direcţie, riscăm să constatăm că am ratat - dinnou - o mare şansă. Pentru că dezvoltarea României se construieşte,puţin câte puţin, din eforturile noastre, ale tuturor. Dacă ne pasăde cum va arăta ţara asta mâine, dacă ne pasă de cum va arăta viaţanoastră în această ţară, acum este momentul să ne spunem părerea,să ne punem de acord şi să ne apucăm - în sfârşit - de treabă. Şi,din păcate, aşa cum spunea Marin Preda, pentru România "timpul numai are răbdare".
Mircea Geoană este preşedintele Senatului României,senator PSD
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
