Banca Nationala n-ar trebui sa mai ezite. Atat evolutiile economice interne, cat si contextul international sugereaza necesitatea cresterii dobanzii de referinta inainte ca sa fim martorii unei inversari de tendinta a inflatiei. Deci, dupa ce in ultima perioada BNR si-a "inmuiat" mesajul, afirmand ca, in ultima instanta, mai importanta decat anumite valori de sfarsit de an este tendinta de scadere a inflatiei, este posibil ca nici macar acest din urma obiectiv minim sa nu mai fie atins.
Procesul dezinflationist da semne clare de oboseala. Diagnosticul a fost pus fara dubii in raportul asupra inflatiei publicat pe 16 mai. Pe baza analizei facute de BNR, un cititor neavizat ar fi putut crede ca argumentatia justifica o decizie de crestere a dobanzii si nu una de mentinere a ei neschimbata. Asa cum chiar BNR a semnalat, chiar daca indicele general al preturilor de consum a crescut sub asteptari, nu e cazul sa ne imbatam cu apa rece. Principalul merit este al preturilor administrate, care, ramanand neschimbate, au avut un impact pozitiv asupra indicelui general. Daca ne uitam insa la indicele de preturi care face abstractie de preturile admnistrate si de cele sezoniere (inflatia Core 2), situatia nu mai arata asa de bine. La sfarsitul lui martie valoarea acestui indicator era neschimbata comparativ cu sfarsitul anului. Merita aici facuta o observatie. Este regretabil ca un indicator care pare sa conteze din ce in ce mai mult in deciziile de politica monetara ale BNR nu are o raportare publica periodica care sa fie disponibila tuturor celor interesati. Suntem in situatia in care Institutul National de Statistica calculeaza o serie de indici ajustati, dar care nu au legatura cu faimosul Core 2 pe care BNR si-l calculeaza singura. Revenind la problema inflatiei, nici perspectivele nu arata prea bine, iar tintele de sfarsit de an pentru 2006 si 2007 au sanse minime de a fi atinse. Ar fi insa prea simplist sa punem totul pe seama calendarului de ajustari a impozitelor si preturilor la energie. Si iata de ce.
La inceputul anului BNR anticipa o aducere a cresterii economice in limite sustenabile, adica 4,5-4,8%, pana la jumatatea anului 2006. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit ca cresterea cererii sa fie suficient de moderata pentru a nu antrena presiuni inflationiste si un deficit extern mai mare. Raportarea produsului intern brut pe primul trimestru a naruit orice speranta in acest sens. Cresterea de 6,9% a fost mult peste rata de 5,2% anticipata de piata si, cred, ca si peste rata anticipata de BNR. Consumul privat a crescut cu 10,9% in primul trimestru, in timp ce formarea bruta de capital fix a crescut cu 11,4%. Aceasta inseamna ca economia nu da semne de racire, ba dimpotriva. In aceste conditii, BNR va trebui sa-si asume principalul rol in directia temperarii cresterii printr-o politica de crestere a dobanzilor, in conditiile in care guvernul, conform bugetului pe 2006, tinteste o tinta de crestere de 6% si se pregateste pentru un deficit bugetar mai mare. Incetinirea cresterii economice necesita o crestere generala a dobanzilor. Dar cum ramane cu fondurile speculative?
Intrarea de fonduri speculative este departe de a mai reprezenta un pericol, contextul economic global fiind mult schimbat comparativ cu cel de acum sase luni. Dupa iesirile substantiale de fonduri din luna mai este putin probabil sa fim martorii unei intoarceri masive a investitorilor pe piata valutara chiar si in varianta unei cresteri a dobanzii de referinta a BNR. Si iata de ce. Dupa o perioada in care bancile centrale au avut politici monetare relaxate menite sa previna recesiuni sau chiar deflatii in tarile respective suntem martorii unui ciclu de restrangere a politicilor monetare. Principalele banci centrale, Fed si Banca Centrala Europeana, se afla antrenate intr-un proces de crestere a dobanzilor menite sa diminueze presiunile inflationiste interne. Mai mult decat atat intr-o serie de piete emergente importante precum India, Coreea, Africa de Sud, bancile centrale si-au crescut dobanzile de referinta cu valori intre 25 si 50 de puncte de baza si chiar 175 de puncte de baza in cazul Turciei. E probabil ca alte tari, mai ales din Asia, sa urmeze aceeasi cale. Aceste evolutii au importanta din doua puncte de vedere. Cresterea dobanzilor in pietele dezvoltate va face ca apetitul investitorilor pentru pietele emergente sa ramana in continuare scazut atat acum, cat si in perspectiva. Este putin probabil ca o crestere a dobanzii in Romania sa faca investitorii sa trateze aceasta piata ca un caz aparte, ei privind pietele emergente mai degraba ca o clasa de investitie fara a face diferentieri de la o tara la alta. Dar chiar si cei care mai cred ca investitorii sunt atat de sofisticati incat sa faca evaluari individuale ale tarilor ar trebui sa fie linistiti, avand in vedere miscarea generalizata a dobanzilor, inclusiv in pietele emergente, si faptul ca deficitul extern al Romaniei ridica multe semne de intrebare. Deci o crestere a dobanzii de referinta a BNR nu ar reprezenta decat o miscare in aceeasi directie cu evolutiile politicilor monetare la nivel global, fiind putin probabil ca sa duca la o singularizare a Romaniei ca o destinatie pentru fondurile speculative.
Exista si unele voci care sustin ca o crestere a dobanzilor ar putea sa faca liberalizarea completa a pietei de capital in trimestrul patru foarte riscanta in perspectiva accesului nerezidentilor la instrumente financiare derivate. Din nou temerile nu sunt justificate. Instrumente derivate pe EUR-RON se tranzactioneaza deja pe pietele externe, ele fiind inchise in final pe piata spot din Romania. Aceasta inseamna ca investitorii financiari fac deja astfel de operatiuni fara ca asta sa aiba un impact negativ asupra pietii din Romania. Faptul ca in trimestrul patru bancile romanesti vor fi lasate sa faca ceea ce concurentii lor din afara fac deja, nu ar trebui sa aiba nici un impact, in conditiile in care apetitul pietei interne pentru derivate financiare este inca scazut.
Cat despre costurile sterilizarii, alt argument vehiculat, la urma urmei BNR nu este o societate pe actiuni a carei principala menire este sa faca profit. Mentinerea stabilitatii macroeconomice are costuri, iar acestea trebuie platite. Sa vorbim despre impactul pierderilor BNR asupra bugetului, in conditile in care se discuta cu atata larghete despre cresterea deficitului bugetar de 0,9% la 2,5% din PIB datorita cresterii neprevizionate a cheltuielilor bugetare pare oarecum ciudat.
Radu Craciun este analist-sef la ABN Amro Bank Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
