FMI si CE solicita Romaniei reducerea deficitului bugetar sub 1% desi tinta asumata pentru anul urmator este de 1,4%. Daca aceasta masura s-ar aplica, Romania ar redeveni un experiment in UE prin prisma ajustarilor fiscale. Este o solicitare care din punct de vedere economic nu are nicio justificare si reprezinta o frana in procesul cresterii economice. De ce?
In primul rand, pentru ca ajustarea bugetara in 2015 ar fi drastica, mai mult de jumatate din deficitul inregistrat in 2014 ar trebui sa fie redus in 2015. Acordurile cu FMI si CE prevad reducerea deficitului bugetar in anul 2014 atat conform metodologiei cash cat si conform metodologiei ESA la 2,2% din PIB. Ajustarea deficitului bugetar in 2014 nu este semnificativa, facandu-se de la 2,5% pe metodologia cash si de la 2,3% pe metodologia europeana. De asemenea, nici ajustarea deficitului structural in anul 2014 nu iese din logica economica a reglajului fin pe care o economie cu un deficit bugetar sub 3% trebuie sa-l realizeze. Guvernul s-a angajat sa atinga obiectivul pe termen mediu (MTO) de a inregistra un deficit structural de 1% din PIB in anul 2015, ceea ce presupune un deficit bugetar atat potrivit metodologiei cash cat si metodologiei ESA de 1,4% din PIB. Pentru a ajunge, insa, la un deficit de 0,9% ajustarea deficitului bugetar ar trebui sa se faca cu 1,3% din PIB. Romania a mai facut o astfel de ajustare a deficitului pe ESA in anul 2011, cand acesta a scazut la 5,5% din PIB de la 6,6% in anul 2010. Romania nu trebuie sa mai fie supusa la astfel de experimente, de reducere la jumatate a deficitului bugetar intr-un singur an.
In al doilea rand, o astfel de ajustare de 1,3% din PIB ar afecta cresterea economica, procesul de echilibrare a structurii acesteia si de asezare a economiei pe baze solide. Pentru anul 2015 se asteapta o revenire a investitiilor si o contributie semnificativa a acestora la cresterea economica. Pierderea unui spatiu fiscal de 0,5% din PIB echivaleaza cu reducerea TVA-ului cu 3 - 5 puncte procentuale sau a altor impozite, ceea ce ar fi ajutat foarte mult economia si mediul de afaceri. In conditiile in care colectarea nu se imbunatateste, ajustarea fiscala s-ar face ca si in 2014 pe seama sacrificarii cheltuielilor cu investitiile, cu impact, de asemenea, negativ, asupra cresterii economice.
Nu in ultimul rand, o ajustare suplimentara a deficitului cu 0,5% din PIB nu este realista in conditiile in care reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale actioneaza pe durata intregului an iar impactul pe deficit este in jur de 0,5% din PIB. Daca mai tinem cont si de suplimentarea cheltuielilor de aparare cu 0,3% din PIB, de reducerea impozitului pe constructiile speciale de la 1,5% la 1% precum si de scutirea de la plata impozitului pe profitul reinvestit atunci este clar ca o astfel de solicitare este imposibila.
Argumentele utilizate de FMI si CE nu au suficienta acoperire in teoria economica. Argumentul principal se bazeaza pe estimarea PIB-ului potential care ar fi fost revizuit usor in jos si astfel unui deficit structural de 1% i-ar corespunde un deficit efectiv de 1,2% in loc de 1,4% cat era estimat initial. In teoria economica, estimarea PIB-ului potential se realizeaza prin mai multe metode (filtre econometrice de tipul Hodrick-Prescott sau Kalman, functia de productie Cobb-Douglas, metodologia Benes-2010 etc.) iar rezultatele difera uneori semnificativ in functie de metoda aleasa. Astfel, diferenta de 0,2 puncte procentuale dintre estimarea initiala si cea actuala este nesemnificativa din punct de vedere statistic si se poate mari sau micsora daca se reestimeaza PIB-ul potential peste cateva luni. Estimarea CE pentru cresterea economica a fost aproape intotdeauna gresita si cu diferente mari fata de cifrele inregistrate in realitate (vezi ultima estimare pentru trimestru al treilea care dadea o crestere de 1% si in realitate a fost aproape dubla). Mai mult, exista diferente uneori semnificative in estimarea output gap-ului intre FMI si CE (pentru output gap diferentele sunt de 1,8 pp in 2010, 2pp in 2011, 0,8pp in 2012 si 1,9pp in 2013) pentru perioadele in care avem cifrele definitive si nu ne bazam pe estimari. Care este diferenta dintre estimarile FMI si CE privind PIB-ul potential in acest moment? Poate Romania sa faca o astfel de ajustare pe seama populatiei si a mediului de afaceri, care are in spate niste estimari ce pot fi afectate de erori?
Romania, pentru a inregistra o crestere economica semnificativa, are nevoie printre altele si de un spatiu fiscal mai mare si de un deficit bugetar mai mare de 1,4%. Atat timp cat deficitul se afla sub limita de 3%, importanta este calitatea utilizarii deficitului bugetar. Acesta nu trebuie utilizat in scopuri ce se concretizeaza intr-un consum definitiv de resurse, ci pentru obiective ce reprezinta o avansare de valoare adaugata ce consta in finantarea formarii brute de capital.
Obligatiile si termenele de indeplinire a acestora asumate de Romania prin Tratatul Fiscal nu sunt decat intr-o oarecare masura benefice pentru economie. Pe termen mediu si lung, Romania va fi condamnata sa se dezvolte sub chingile unui deficit bugetar efectiv mediu mai mic de 1% deoarece deficitul structural mediu devine egal cu cel efectiv pe durata unui ciclu economic. Cu un deficit efectiv sub 1% in conditiile in care numai dobanzile aferente datoriei publice sunt mai mari de 1% din PIB, atunci Romania, pe termen mediu si lung, trebuie sa aiba excedent primar iar posibilitatile de stimulare a economiei in conditii de stagnare sau criza sunt drastic limitate.
Masurile luate de FMI atat in Romania cat si in alte tari emergente nu au fost incununate de succes, asa cum remarca si Stiglitz, si au fost suportate de cei cu venituri reduse. Mai mult, masurile de austeritate luate la nivel european de CE au accentuat si mai mult efectele crizei economice iar stagnarea economica a UE pare sa fie de lunga durata. Romania are nevoie de acordul cu institutiile internationale din cauza cofinantarii proiectelor europene si a certificatului de bonitate generat de acord in fata investitorilor si al pietelor financiare. Dar, cerintele FMI si ale CE trebuie sa fie rationale, conforme cu logica economica si sa nu mai reprezinte sub nicio forma experiente pe seama populatiei si a mediului de afaceri.
Prof. univ. dr. DAN ARMEANU, Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori, ASE
