Normal ar fi ca peste exact un an si cincizeci si doua de zile, in noaptea de revelion, sa inchinam pentru victorie. Salutand Anul Nou 2007. Primele noastre clipe in Uniunea Europeana.
Nu avem dreptul sa ratam acest moment. Fiindca nu ne garanteaza nimeni ca, daca nu va fi 2007, va fi 2008. Sau 2009. Orice gand de amanare ar fi riscant.
Un gand de amanare s-ar putea naste insa si la Bruxelles. Voci de la varful Uniunii Europene agita ideea, deja bine cunoscuta, a unei clauze suplimentare de aderare. O clauza de siguranta, ce ar putea face posibila amanarea cu un an a integrarii... in cazul neindeplinirii unor criterii asumate. Nu e deloc neobisnuit ca un tratat sa aiba si clauze asiguratorii. Si nu are de ce sa ne irite faptul ca o astfel de clauza este cuprinsa in tratatul de aderare. Caci, in conditiile derularii negocierilor intre Romania si Uniunea Europeana, nu este exclus riscul unor intarzieri. Depinde insa de noi ca, in timpul ce a mai ramas pana la data stabilita, sa convingem Uniunea Europeana sa nu actioneze clauza de siguranta. Facand tot ceea ce am promis ca facem. De altfel, timpul amanarilor a expirat. Acum e timpul infaptuirilor.
Fara indoiala ca Uniunea Europena nu asteapta sa facem noi
intr-un an si cincizeci si doua de zile ce n-am facut in 150 de ani. Apoi, e limpede si pentru strategii Uniunii Europene ca ar fi rau si pentru o parte, si pentru cealalta sa ne ridice in cale bariere artificiale. Populatia Romaniei e legata deja de un orizont de asteptare: 2007. A incepe, acum, sa mutam hotarele timpului ar fi periculos. Rezultatul ar putea fi o dezamagire cumplita, la nivelul intregii noastre societati, urmata de o demobilizare totala.
Anii pierduti ii vom recupera dupa aderare. Asa ca nu de timpul irosit e cazul sa ne ocupam acum. Ci de timpul ce ne-a mai ramas pana la 1 ianuarie 2007. Programul de aderare cuprinde etape si termene pe care nu ne putem permite sa nu le respectam. Daca, insa, le vom respecta, atunci importante fonduri straine, in principal de la Uniunea Europeana, vor intra in Romania in cantitati apreciabile. Si, desigur, vor antrena expansiunea investitiilor si un ritm tot mai inalt al cresterii economice.
Romania n-ar fi un caz singular. In urma cu nu prea multi ani, tari ca Portugalia, Spania sau Grecia au cunoscut procese similare in perioada integrarii lor europene. Implinirea unui astfel de tel, pentru care merita sa luptam, ne va rupe de tentatia de a imparti in tensiuni sociale saracia. Mai mult, vom incepe sa invatam cum sa impartim bogatia.
E cazul sa intelegem, in sfarsit, ca timpul trece repede. Nu mai avem ragaz sa ne inghesuim in "sala de asteptare", unde sa primim vesti despre eforturile de armonizare a continentului. Am in vedere eforturile altora. E vremea sa actionam si noi. Altfel, ne vom confrunta cu tendinta cea mai nedorita: inrautatirea starii economice si a starii sociale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
