Politică

Nu USL a câştigat alegerile, ci Traian Băsescu a îmbătrânit

Nu USL a câştigat alegerile, ci Traian Băsescu a îmbătrânit

Autor: Iulian Anghel

12.06.2012, 15:28 3565

Ion Iliescu deplânge soarta PDL: nu-mi doresc să ajungă în situaţia PNŢCD şi să nu intre în Parlament, pentru că democraţia are nevoie de opoziţie.

Când Ion Iliescu era puternic îl durea în cot de democraţie. Sunt destul de matur ca să-mi aduc aminte de anii în care democraţia lui Ion Iliescu era târâtă de păr pe străzile Galaţiului şi se oprea fix în faţa sediului PNL: "Afară cu Câmpeanu din ţară!"

Dacă România ar fi adoptat măsuri prudente în 2009 ar fi fost mai bine, poate, pentru noi toţi. Dar Traian Băsescu nu ar mai fi fost preşedintele României. Traian Băsescu nu şi-a asumat, în 2009, imensa responsabilitate de a trece tăcut în istorie.

Cu zâmbetul până la urechi, tânărul Victor Ponta se războieşte cu istoria. A izolat câinele bătrân în palatul lui de cleştar şi acum este liber, victorios, deci mărinimos. Îl lasă, în imensa-i bunătate, să-şi ducă mandatul până la capăt.

"Nu mai sunt tânăr ca la 70 de ani", glumeşte, din când în când, Iliescu.

Mi-a plăcut, în urmă cu vreo doi ani - când aproape i-am cerşit un interviu pe care nu mi l-a dat niciodată, deşi l-am negociat luni de zile - să stau de vorbă mai multă vreme cu acest bărbat sfătos şi înţelept, cred. Dar ce sens mai are o înţelepciune venită prea trâziu?

Ion Iliescu nu a fost un împătimit al democraţiei. Traian Băsescu nu este un împătimit al democraţiei. Singura spoială care i-a acoperit pe amândoi a fost votul democratic care i-a tinut la putere. Să fim clari: votul este suveran. De aici încep problemele: cum îl obţii?

Sigur că nu am văzut în viaţa asta sfinţi mergând pe picioarele lor - sunt atât de rari şi au trăit atât de demult încât trebuie să fii fericit dacă le vezi o mână, un picior, o bucată de coastă. Drept urmare nu cer sfinţenie viilor. Dar pot judeca lucrurile.

Ion Iliescu nu ar fi dat drumul puterii, dacă nu îmbătrânea. Traian Băsescu nu ar fi dat drumul puterii, dacă nu îmbătrânea. Fiecare treaptă pe care o urcăm spre o democraţie visată - chit că nu visăm niciodată la asta - calcă pe aceste umbre. Democraţia, în sensul gândit de mine nu înseamnă doar "puterea poporului", ci şi puterea celui care, chiar pe val fiind, ştie că nu mai poate face mult pentru poporul lui, drept urmare lasă locul altuia. Sau, la rigoare, este cinstit până la capăt şi spune: "Haideţi flăcăi, ve aşteaptă o moarte glorioasă!", în loc să spună: "Ne aşteaptă o viaţă glorioasă!"

De aceea nu am avut parte până acum de un om a cărui înfrânge, a cărui retragere să fi însemnat un moment de reflecţie.

Regele Leu nu există aici. O haită ia locul alteia.

AFACERI DE LA ZERO