Inginerii devin acum o categorie profesionala extrem de cautata pe piata muncii ca urmare a investitiilor in unitati de productie, dupa ce imediat dupa 1990 nimeni nu parea sa mai aiba nevoie de serviciile lor.
Gasirea unui specialist in domeniu a devenit o adevarata provocare pentru companiile de recrutare, in conditiile in care absolventii de Politehnica s-au indreptat masiv in deceniul trecut inspre servicii - banci, asigurari, vanzari sau mass-media- iar majoritatea liceenilor resping carierele tehnice.
Ce se cauta? Manufacturing Manager, Engineering Manager, Logistic Manager, Supply Chain Manager, Materials Manager, Maintenance Manager, Quality Manager, posturi care se platesc cu 600 pana la 1.200 de euro.
"Incepand de anul trecut, numarul companiilor care vin in Romania cu unitati de productie a inregistrat o crestere substantiala. In aceste conditii, si solicitarile de angajare s-au inmultit. Cele mai multe probleme le-am intampinat pe partea tehnica, pentru ca este greu sa gasesti ingineri cu experienta care sa ocupe o pozitie de director de productie de exemplu", spune Daniela Necefor, directorul general al companiei de recrutare Total Business Solutions.
Criza de intelectualitate tehnica nu se manifesta uniform la nivelul intregii tari.
"In Bucuresti, majoritatea inginerilor au migrat dupa '89 spre alte domenii. Acestia au ales finantele sau vanzarile si nu mai au expertiza si experienta necesara pentru procesul de productie. De aceea, firmele care incep sa produca in imprejurimile Capitalei au probleme in gasirea personalului tehnic", explica Necefor.
Inginerii sunt foarte ceruti in special in fabricile de echipamente electronice si componente de automobile. Firma germana Continental a angajat spre exemplu 200 de ingineri in proiectare la Sibiu pentru fabrica sa de componente electronice pentru usi, producatorul canadian de subansamabluri electronice Celestica a angajat 500 de persoane pentru fabrica sa din Bihor, iar producatorul de cablaje pentru industria auto Sumitomo are 3.400 de angajati la cele trei fabrici din Alba Iulia, Orastie si Deva.
Partea de Vest a tarii s-a dezvoltat intr-un ritm mai alert. Investitorii straini interesati de productie au inceput sa se stabileasca in orase precum Timisoara sau Arad inca de acum 5-6 ani si au avut timp sa-si gaseasca sau sa-si pregateasca personalul necesar. Asta nu inseamna ca probleme s-au terminat.
"S-au format deja categorii de personal competente in domeniul productiei care au acumulat deja o experienta relevanta in companii de notorietate. Cu toate acestea, numarul mare de investitii creaza deja probleme de recrutare, mai ales in domeniile de o mai mare noutate fata de mediul industrial romanesc de pana in anii 90 - pozitiile de logistica, supply chain management, asigurarea calitatii, controlling, reporting sau industrial engineering", spune Razvan Ogarcin, Managing Partner al companiei de recrutare AIMS Human Capital Timisoara.
El a adaugat ca aceasta situatie se intalneste si in cazul sectorului de IT, in conditiile in care numarul de absolventi anual este deja coplesit de cerere.
"Centrele mari de software care au aparut in special in Timisoara au recrutat in ultimii trei ani majoritatea software developer-ilor din zona existand probleme serioase de recrutare pentru aceste pozitii", a mai spus Ogarcin.
Statisticile oficiale arata ca numarul angajatilot in sectorul echipamentelor electrice si electronice a crescut cu 16,5% in 2004 fata de 2001, numarul angajatilor din acest sector ajungand la 92.000.
Dupa ce au ocupat Timisoara, Aradul, Oradea si Sibiul, investitorii au inceput sa migreze catre Bistrita, Orastie sau Alba Iulia.
"Aceste zone nu au un potential uman foarte ridicat si nu pot acoperi cererea de specialisti de pe piata. Toate cererile pe care le-am avut pentru aceste zone au fost greu de onorat", spune Cristina Savuica, country managerul firmei de recrutare Lugera & Makler.
Solutia in acest caz este relocarea. Expertii in resurse umane spun ca timisorenii sunt mult mai flexibili si accepta mai usor sa fie relocati in orasele din apropiere. Nu acelasi lucru se poate spune despre bucuresteni, care, chiar daca au o oferta la Pitesti sau Ploiesti, nu sunt prea dispusi sa o accepte. Si chiar daca ar decide sa plece in alt oras, o fac pentru 2-3 ani, pentru ca apoi sa se intoarca.
Decizia de mutare intr-un alt oras este influentata si de conditiile de locuit. "Exista orase care nu ofera conditii propice - nu au apa calda sau caldura - si aceste lucruri fac relocarea si mai greu de realizat", spune Daniela Necefor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
