Andrei Georgescu, manager Meşteshukar ButiQ: Un meşteşugar nu va spune niciodată că produsele lui nu sunt bune, dar puţine au o utilitate reală. Comunitatea aceasta are nevoie de o voce comercială

♦ Meşteshukar ButiQ, una dintre puţinele întreprinderi sociale din România, a ajuns azi la un „portofoliu“ de 16 meşteşugari, romi şi români, includerea acestora într-un circuit comercial începând să-şi arate primele efecte în comunităţile în care aceştia trăiesc.

Aflat la cea de-a doua colecţie globală cu gigantul IKEA, for­mată din obiecte realizate şi unele create local, Andrei Geor­gescu, managerul Meş­te­shukar ButiQ, spune că fără dimen­siunea de utilitate, arta pur şi simplu nu se vinde. Iar fără bani, aceste comunităţi cu tradiţiile lor, utilizate de multe ori pe post de brand de ţară, nu au cum să reziste.

„Interesant este că deja meşteşugarii noştri au început să înţeleagă piaţa, aşa că Strugurel (unul dintre cei 16 meşteşugari ai echipei Meşteshukar ButiQ - n. red.) are inclus în noua colecţie pentru IKEA un produs făcut chiar de el, cu designul său (o ciupercuţă de lemn, înnegrită printr-o tehnică proprie - n.red.). Faptul că fac parte dintr-o companie, cu un program de lucru obişnuit, cu condiţiile de lucru normale, le dă luxul de a gândi. Dacă meşteşugarii noştri sunt tot timpul pe străzi sau la metrou încercând să vândă pături sau linguri, nu mai au timp să se gândească la ce ar putea produce astfel încât acele obiecte chiar să fie cerute de piaţă. Este extraordinar ce poate să iasă atunci când au condiţiile necesare“, spune Andrei Georgescu.

Startul proiectului Meşteshukar a avut loc în 2011, în urma unei colaborări cu antropologul Ciprian Necula, implicat în activităţi pentru susţinerea comunităţii de romi.

„Am început să mergem prin diferite comune din România şi ne-am dat seama că de cele mai multe ori comunităţile se identifică cu un anumit meşteşug. Ideea noastră a plecat de la o nevoie identificată pe teren: tinerii nu continuă tradiţia bunicilor aşa că meşteşugul se pierde. În 2011 am lansat online comunitatea Meşteshukar ButiQ.“

Lucrurile nu au mers bine. Nimeni nu cumpăra lucrurile făcute de meşteşugari.

„Noi am crezut că problema este accesul la piaţă, dar problema nu era aceasta. Obiectele nu-şi mai găseau locul. Un meşteşugar nu va spune niciodată că produsele sale nu sunt în regulă, că nu sunt funcţionale, dar puţine dintre acestea au o utilitate în ziua de azi.“

Strategie comercială pentru meşteşug

Văzând că lucrurile nu merg, decizia a fost de a schimba obiectele, nu tehnica. Lucrurile nu au fost simple pentru că din discuţia cu mulţi meşteşugari Andrei Georgescu şi-a dat seama că unii nici nu doreau să îşi schimbe produsele. Antrepre­norul spune că s-a rugat de un pielar să-i facă un plic foarte simplu, cu un decor doar pe margini, dar că artistul a insistat pe o variantă extrem de încărcată care nu se vindea.

„Până la urmă nu am reuşit să luăm decât un breloc. Îl avem şi acum în magazin.“

Alţii însă nu au fost la fel de încăpăţânaţi.

„Când am început să regândim afacerea, toată lumea avea idei. Dorinţa mea a fost însă de a avea nişte designeri de obiect, iar mai departe m-am ocupat de partea de marke­ting. Am adus lângă noi oameni care înţele­geau piaţa, doi designeri, unul foarte concep­tual şi unul cu un simţ bine dezvoltat în ceea ce priveşte ce se poate vinde. Apoi am înce­put să lucrăm la o gamă coerentă, atât din punctul de vedere al preţului, cât şi al caliătţii. Acum aveam o metodologie, atunci nu aveam, aşa că am ajuns să testăm un produs până când meşteşugarul ne dădea afară.“

De la târg, la Romanian Design Week

În 2015 vine un moment cheie pentru „ideea“ Meşteshukar ButiQ, produse făcute de comunitatea reprezentată de companie fiind incluse la Romanian Design Week, poate cel mai important evenimente desti­nat industriilor creative de pe plan local.

„În 2017, un întreg etaj al clădirii în care s-a ţinut Romanian Design Week a fost dedicat întreprinderilor sociale. Ca între­prin­dere socială trebuie să ai un obiectiv social şi mai trebuie ca 90% din profit să fie redis­tribuit în scop social. Mai sunt însă şi condiţii legate de echitatea muncii astfel că salariul celui mai bine plătit angajat nu poate fi de opt ori mai mare faţă de cel mai mic salariu din companie.“ Odată admişi la Romanian Design Week, ruptura de tradiţional s-a pro­dus. „Nu am mai mers la târguri. Ceea ce ve­dem acum la târguri sunt aceiaşi 20 de meşte­şugari de fiecare dată“.

Pentru mulţi dintre ei nici nu mai contează să vândă pentru că oricum sunt susţinuţi financiar să vină la aceste evenimente. Avem de a face de fapt cu nişte muzee vii. Este artă într-adevăr, dar oamenii de azi au nevoie de obiecte utile. Asta ţine comunităţile de meşteşugari în viaţă.“

În 2015, chiar în zorii Romanian Design Week, s-a deschis şi magazinul în centrul Bucureştiului. 

„Am muncit trei săptămâni încontinuu pentru că voiam cu tot dinadinsul să fim gata pentru Romanian Design Week. „

Echipa a crescut, aşa că din cei 16 meşteşugari, 5 lucrează full-time, cu carte de muncă, patru dintre aceştia având un atelier cu tot ce le trebuie pentru a-şi face meseria.

„Treptat am început să cochetăm cu ideea de a avea orice tip de meşteşugar. Ne-ar fi de folos să aducem în oferte noastre şi obiecte de ceramică sau textile. De exemplu, am încercat să intrăm la Horezu, dar ne este foarte greu să-i convingem să facă şi altceva în afară de farfuriile cu cocoşul tradiţional. De obicei, cei mai vulnerabili sunt şi cei mai deschişi. La Horezu stau pe mormane de farfurii şi de bani.“

Schimbarea se vede

Dincolo de extinderea numărului de meşteşugari, Andrei Georgescu vrea să aducă şi mai multe întreprinderi sociale sub umbrela Meşteshukar ButiQ.

„Acum, 60% din tot ce vindem sunt produsele noastre. Ne-am dat seama la un moment dat că ne lipseşte pielea, aşa că am găsit atelierul de pielărie Zuriell, mai departe am găsit atelierul De Ce, iar mai apoi Zuriell a început să lucreze cu De Ce, lucru care ni s-a părut extraordinar.“

În total, anul trecut Meşteshukar a generat vânzări de peste 300.000 de lei, bani care s-au dus în comunităţile de meşteşugari.

„Vedem cum din banii făcuţi cu noi îşi modernizează casele, îşi aduc baia din curte, în casă, ceea ce este un upgrade de confort enorm.“

Pentru anul acesta, estimările sunt de 750.000 de lei. Pentru la anul, duble, pentru că deja s-a atins o masă critică.

„De la începutul anului viitor vom modifica magazinul şi vom completa zona de produse cu un bar. Vrem să ne extindem şi mai mult oferta aducând şi mai mulţi makers, dar şi antreprenori sociali.“

Între timp însă, produsele Meşteshukar au atras atenţia şi suedezilor de la IKEA. 

„Ei au un centru de achiziţii foarte important în România, de multă vreme, iar în acest lanţ al achiziţiilor sunt incluşi şi antreprenorii sociali. În total, IKEA are acum 5 antreprenori sociali de la care ia produse şi le expune global. Noi suntem cei mai mici, dar suntem în această reţea. Am dezvoltat 100 de obiecte, iar ei au ales 4 petru prima colecşie şi 3 pentru următoarea. Parteneriatul nostru durează până în 2021. Pentru prima parte am dezvoltat 5.500 de produse, iar pentru cea de-a doua parte sunt 7.800 de produse.“

Unele dintre aceste produse au fost gândite de meşteşugarii de aici, includerea lor într-o colecţie globală asigurându-le stabilitatea încasărilor.

„Ceea ce ne dorim este să activăm comunitatea creativă din România pentru că am găsit o reţea de meşteşugari care lucrează cu orice. Însă fără o abordare comercială, toate aceste comunităţi nu lucrează mai mult de două zile pe lună şi nu se pot întreţine aşa. Acum ne caută pe noi argintarii din Bucureşti, vor să lucreze cu noi, iar argintarii sunt de obicei cei mai buni comercianţi.“