1. De ce sunt atât de cruciale discuţiile de astăzi? N-au fost aşa şi celelalte summituri?
În ultimele zile, marile publicaţii de business au insistat că dicuţiile de astăzi dintre şefii de stat şi de guvern europeni sunt cea mai bună ocazie, dacă nu ultima, de a scoate zona euro din criză, în condiţiile în care tot mai multe voci avertizează asupra riscului destrămării uniunii monetare.
"Summitul a fost făcut crucial de media şi de analişti. Nu cred că poate exista un moment în care se decide soarta euro. Această decizie este un proces de durată", spune analistul economic Aurelian Dochia (foto). El subliniază atitudinea cancelarului german Angela Merkel, care a comparat procesul de consolidare a zonei euro cu un maraton.
Editorialiştii s-au grăbit să numere zilele care au mai ramas pentru salvarea euro.
Summiturile anterioare, deşi nu au adus decât declaraţii şi acorduri de principiu, au injectat doze minime de optimism în pieţele însetate de soluţii concrete, mai ales prin faptul că au demonstrat că liderii europeni pot coopera, sau cel puţin sta la aceeaşi masă, pentru a lupta contra crizei.
Euforia iniţială s-a disipat însă pe măsură ce la iveală au ieşit carenţele planurilor de luptă.
Randamentele obligaţiunilor italiene şi ale altor state cu probleme ajunse la cote record demonstrează că pesimismul investitorilor a ajuns acum la maxim, iar încrederea nu mai poate fi câştigată decât prin decizii concrete.
2. Ce şanse sunt ca o ţară să iasă din zona euro?
"Dacă nu se schimbă regulile jocului, nu există şanse ca zona euro să mai existe în forma actuală. Acest sistem este mai rigid decât etalonul aur", explică Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe.
Majoritatea investitorilor internaţionali anticipează ieşirea a cel puţin unuia dintre state din zona euro, scrie Bloomberg. Investitorii apreciază că o uniune monetară mai restrânsă ar putea fi cea mai bună soluţie pentru criza datoriilor din regiune. Aceste concluzii au fost trase pe baza unui sondaj de opinie la care au participat peste 1.000 de investitori, traderi şi analişti.
Pe măsură ce criza datoriilor se agravează şi se răspândeşte în zona euro, analiştii dau ca aproape sigură ieşirea Greciei din zona euro şi avansează ideea ca şi alte state periferice, precum Italia, să renunţe mai devreme sau mai târziu la moneda unică. Teoria lor spune că ieşind din zona euro, ţările cu probleme ar avea mai mult spaţiu de manevră pentru a-şi repune economia pe picioare şi astfel însănătoşi financiar. Moneda naţională ar urma să fie lăsată să se deprecieze, ceea ce ar face ca exporturile lor să fie mai competitive. Ei dau exemplul statelor membre UE, dar care nu folosec euro, precum Polonia, singura ţară comunitară care nu a intrat în recesiune în timpul crizei economice.
"Grecia are şanse mai mari să iasă din zona euro. Dar dacă se ajunge la Italia, deja vorbim de destrămarea zonei euro", notează Aurelian Dochia.
3. Chiar se poate imagina ieşirea Greciei din zona euro?
Ieşirea unui stat din zona euro ar reprezenta o situaţie fără precedent în istoria Uniunii Europene, cu consecinţe greu de imaginat. Cert este că destrămarea uniunilor monetare din trecut, de exemplu abandonarea coroanei Imperiului Austro-Ungar în 1919, închiderea uniunii monetare a SUA în 1932-33, după ce rezervele federale ale unor state au încetat să mai împrumute băncile centrale ale altor state, sau prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1992, au fost urmate de turbulenţe grave economice politice şi sociale, scrie publicaţia franceză Le Monde.
Dacă Grecia abandonează euro "va fi o situaţie catastrofală pentru greci. Ajustările bruşte care vor urma vor însemna o prăbuşire economică gravă", din care cu greu se mai poate reveni, spune Aurelian Dochia.
Le Monde arată că în ţările care vor renunţa la euro puterea de cumpărare a salariilor va fi din ce în ce mai mică pe măsură ce inflaţia va creşte, iar bunurile importate vor fi tot mai scumpe.
4. Ce ar trebui să se hotărască la summit pentru ca dobânzile la care se împrumută Italia şi celelalte ţări din zona euro să scadă?
"Se speră că hotărârile privind disciplina bugetară şi fiscală vor fi suficiente pentru a convinge pieţele. Eu însă nu sunt sigur că va fi suficient. Vor fi necesare măsuri imediate, precum servicii de finanţare a necesarului Italiei, fie prin EFSF, care în prezent nu are resurse suficiente, fie prin BCE", răspunde Aurelian Dochia.
Italia, Spana, Franţa şi alte state din zona euro pun creşterea recentă a randamentelor obligaţiunilor pe seama unor atacuri ale speculanţilor care vor să profite de situaţia de fapt, dar şi pe panica pe care aceste atacuri le creează pe piaţă. Panica este alimentată de incertitudinile care planează asupra planurilor de luptă anticriză ale europenilor, dar şi asupra propriei situaţii economice şi financiare. Prim-planul temerilor este luat de expunerea unora dintre statele vulnerabile la datoriile pe piaţa din Grecia sau Italia.
5. De ce s-a transformat o problemă de default într-o criză a uniunii monetare?
"Pentru că uniunea monetară are carenţe de construcţie. A fost construită pe importuri ieftine şi pe dobânzi foarte mici", a spus Daniel Dăianu.
Criza datoriilor a pornit cu investitorii penalizând deficitele prea mari ale statelor europene. Aceste deficite au explodat prin preluarea bilanţurilor "rele" ale băncilor în criza financiară anterioară, explică Daniel Dăianu (foto).
Criza care a urmat, cea a datoriilor, a scos la lumină deficienţele de structură ale zonei euro, lipsa unei structuri pe care să se construiască o uniune monetară veritabilă, precum o strategie bugetară comună, instituţii mai federale şi un minister comun al finanţelor. Ceea ce a început cu o problemă de finanţare a Greciei, penalizată de investitori pentru datoria mare pe care şi-a fundamentat dezvoltarea economică şi exclusă de pe pieţele de finanţare internaţionale, s-a transformat într-o criză care ameninţă existenţa zonei euro, cel puţin în forma actuală, prin intermediul a diferite culoare de propagare, cel mai evident fiind acela al expunerii pe datoriile statelor cu probleme. Răspândirea crizei a fost ajutată de lipsa de reacţie a liderilor europeni şi de planurile acestora de cele mai multe ori fanteziste.
6. Există voinţă politică în Germania şi Franţa pentru ca zona euro să se menţină în forma actuală?
"Există voinţă, dar există şi divergenţe între Germania şi Franţa. Până la urmă se va ajunge la o poziţie comună, însă problema este că soluţia va trebui acceptată de toţi. Liderii europeni va trebui să fie destul de credibili pentru a transmite pieţelor că Europa se îndreaptă în direcţia cea bună", a afirmat Aurelian Dochia. El a subliniat problema pe care a ridicat-o deja Marea Britanie, care a avertizat că se va opune oricărui plan de salvare a euro dacă acesta nu cuprinde asigurări că piaţa comună şi mai ales centrul financiar londonez vor fi protejate. De asemenea, în unele ţări, planul franco-german ar putea fi supus unor referendumuri având în vedere că acesta va modifica tratatul european, va introduce noi prevederi în Constituţie şi va limita suveranitatea bugetară a statelor. Germania, după modelul propriu de organizare, este adepta unei zone euro federale, mai strâns integrată fiscal şi cu institiţii comune mai puternice. Franţa însă promovează o uniune bazată pe înţelegeri interguvernamentale.
7. În ce să facă românii economii, în dolari, euro sau lei?
Dobânzile la depozitele bancare în lei sunt de aproape două ori mai mari decât la euro, însă în contextul tensiunilor tot mai mari de pe pieţele externe riscul flucţuaţiilor valutare nu poate fi ignorat.
Câştigul obţinut dintr-un depozit în lei este cu circa 70% mai mare decât câştigul dintr-un depozit în euro şi în plus bonificaţiile plătite de bănci pentru sumele economisite în lei sunt duble faţă de inflaţie, în timp ce veniturile dintr-un depozit în euro abia acoperă creşterea preţurilor.
"Varianta optimă în acest moment ar fi un coş de economisire format în principal din depozite în lei, deoarece randamentele obţinute pentru lichidităţile în moneda naţională sunt net superioare depozitelor în alte devize. Jumătate din portofoliu ar fi însă prudent să fie diversificat în depozite în euro şi dolari pentru ca deponentul să se protejeze de volatilitatea cursului de schimb", consideră Melania Hăncilă, economistul-şef al Volksbank.
Lucian Anghel, economistul-şef al BCR, recomandă varianta unui coş de economisire. "Nu te îmbogăţeşti din dobânzi, ci încerci să-ţi conservi avuţia, iar cea mai simplă modalitate de a-ţi conserva avuţia este să nu pui toate resursele în acelaşi coş. Un jucător profesionist poate să- şi plaseze economiile doar în dolari, dar le monitorizează la secundă, urmăreşte evoluţia cotaţiilor, pe când un om obişnuit nu are aceste posibilităţi", a spus el.
8. Care este poziţia României faţă de summit?
Preşedintele Traian Băsescu a declarat că România va susţine la Consiliul European modificarea imediată a reglementărilor privind procedura de deficit excesiv, variantă care nu necesită ratificarea la nivelul statelor membre, urmând ca ulterior să se recurgă la modificarea Tratatului UE. Şeful statului a spus că modificarea Tratatului în acest moment ar presupune ratificare prin Parlament sau referendum în fiecare stat membru, ceea ce ar dura până la doi ani. Preşedintele a spus că, în situaţia actuală, UE are nevoie de soluţii urgente şi a arătat că varianta cea mai bună ar fi amendarea protocolului care reglementează deficitul excesiv. Preşedintele a mai arătat că statele din zona euro cu o datorie de stat de peste 60% din PIB ar trebui să prezinte calendare de reducere a indicatorului sub acest prag, iar statele UE şi în special cele din zona euro ar trebui să se angajeze la respectarea pragului de 3% din PIB al deficitului bugetar prin introducerea acestuia în Constituţie. El a mai spus că statele membre ar trebui să stabilească la nivel naţional un mecanism automat de corecţie a deficitului, adică în cazul în care bugetul de stat nu reuşeşte să se încadreze într-un deficit de maximum 3% din PIB, fiecare guvern ar trebui să aibă stabilit mecanismul de creştere a veniturilor şi diminuare a cheltuielilor, separat sau combinat. Băsescu a mai afirmat că România este în momentul de faţă "foarte afectată" de situaţia din zona euro, afirmând că ţara "plăteşte o factură grea a întârzierii deciziilor convingătoare în zona euro". Întrebat dacă întârzierea acestor decizii duce la afectarea populaţiei României, Băsescu a răspuns afirmativ.
9. Ce trebuie să hotărască liderii europeni pentru a scoate băncile din criză?
"Băncile centrale sunt conştiente de riscuri. Vom asista la o restructurare a sistemului bancar", a afirmat Daniel Dăianu. El a adăugat că statele UE ar trebui să stabilească măsuri de intervenţie la nivel individual în perioada următoare.
În contextul în care băncile europene se confruntă cu probleme tot mai mari de finanţare, marile bănci centrale ale lumii au iniţiat un program prin care asigură instituţiilor de credit finanţare ieftină în dolari prin intermediul BCE. Cel mai important rol în acest program îl joacă Rezerva Federală americană. Băncile centrale au mai recurs la astfel de măsuri în timpul crizei financiare.
BCE a anunţat ieri introducerea unor finanţări pe termen mai lung, de trei ani, pentru bănci şi acceptarea unei game mai largi de garanţii în cadrul operaţiunilor monetare, pentru a reduce tensiunile din piaţa financiară şi pentru a susţine creditarea în zona euro. Măsurile neconvenţionale, care trebuie să asigure un acces mai bun al băncilor la lichiditate, au fost anunţate de preşedintele BCE Mario Draghi într-o conferinţă de presă după ce instituţia a redus dobânda de politică monetară la minimul record de 1%, la care s-a aflat şi în timpul crizei financiare, potrivit Financial Times. Operaţiunile pe trei ani sunt cele mai lungi din istoria BCE, iar primele fonduri vor fi puse la dispoziţia băncilor la 21 decembrie, urmând să înlocuiască o ofertă pe 12 luni programată pentru acea dată. BCE se aşteaptă la o evoluţie a economiei zonei euro variind între o contracţie de 0,4% şi o creştere de 1% anul următor. Pentru acest an, instituţia se aşteaptă la un avans de 1,5-1,7%.
10. Cine ar avea de câştigat din destrămarea zonei euro?
"Pe termen scurt, nimeni. Riscurile sunt atât de mari pentru întreaga economie mondială încât nici americanii, nici asiaticii nu pot miza pe destrămarea zonei euro. Există însă şi speculatori care vor încerca să câştige. Pe termen mediu şi lung, se va accelera procesul de creştere a economiilor asiatice, care se poziţionează bine în această criză", explică Aurelian Dochia. El menţionează şi economiile emergente din America de Sud sau chiar din Africa, economii care ar putea ocupa nişa lăsată deschisă de prăbuşirea zonei euro.
"Pe termen scurt şi mediu, toată lumea va fi perdantă", subliniază Daniel Dăianu.
Marile economii ale lumii, precum cele din Europa şi SUA, sunt atât de interconectate încât problemele uneia le contaminează cu lejeritate pe celelalte, aşa cum a demonstrat cea mai recentă criză economică mondială. În privinţa efectelor destrămării zonei euro, toţi analiştii sunt de acord: destrămarea va fi sinonimă cu haosul, "cu un dezastru absolut", potrivit băncii elveţiene UBS. Scenariile analiştilor redau imagini cu falimente în lanţ, panică la cozile de la ghişeele băncilor şi o hemoragie bancară asemănătoare celei din criza americană din 1929. Laitmotivul general în Europa şi alte regiuni ar fi recesiunea profundă, notează Le Monde.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
