• Leu / EUR4.9457
  • Leu / GBP5.7676
  • Leu / USD4.6170
Supliment ZF Polonia

Bun venit acasă!

11 nov 2021 Autor: Bogdan Cojocaru

Pentru statele est-europene, cea mai mare dramă de după căderea comunismului şi aderarea la UE este depopularea. În această direcţie acţionează, pe de-o parte, tendinţa generală din Europa de îmbătrânire a populaţiilor şi de reducere a numărului de naşteri, iar pe de alta migraţia oamenilor spre economiile mai bogate din Vest.

Depopularea poate aduce o naţiune la extincţie, ceva ce modelele demografice prevăd pentru est-europeni. Unele mai încet, altele mai rapid, economiile din regiune tind să conveargă cu Vestul. Veniturile încă n-au ajuns la nivelul de acolo, dar urcă, iar costul vieţii este mai mic în Est, astfel că Estul redevine atractiv. Evenimente atât de traumatizante precum Brexitul şi lockdown-urile  din timpul pandemiei pot acţiona ca stimuli pentru întoarcerea esteuropenilor acasă. Până la urmă, aici îi aşteaptă familiile pentru care s-au dus să muncească în străinătate.

În 2006, Magdalena Sperkowska a renunţat la locul de muncă de la o bancă şi la studiile la universitate din Polonia pentru a lucra în Marea Britanie. A început ca muncitor necalificat, dar după câţiva ani şi-a găsit un loc de muncă stabil la o fabrică de biberoane, unde a reuşit să urce până la o poziţie de manager. Despre povestea ei şi a altora scrie Notes from Poland.

În 2019, după mai bine de un deceniu de lucru, Magdalena a fost disponibilizată, la fel şi restul personalului fabricii. Compania îşi închidea operaţiunile din Marea Britanie şi se muta în Olanda. Brexitul a schimbat multe. „Cu toţii bănuiam că este din cauza Brexitului“, spune Magdalena din noul său apartament din Bydgoszcz, un oraş din nordul Poloniei, „dar compania nu ne-a confirmat-o niciodată“. În septembrie 2020, Magdalena, în vârstă de 38 de ani, împreună cu partenerul ei Emil Bialas, în vârstă de 40 de ani, şi fiul lor de opt ani Borys s-au alăturat numărului tot mai mare de migranţi polonezi care s-au întors în Polonia după referendumul pentru Brexit din 2016. Cu toate acestea, ea are grijă să sublinieze că Brexitul nu a fost singurul motiv din spatele deciziei sale. „Ne-am investit întotdeauna banii economisiţi în Polonia“, spune Magdalena. „În adâncul inimii a rămas mereu senzaţia că o să ne întoarcem.“ Pierderea locului de muncă a fost doar o „lovitură finală“ care i-a convins pe Magdalena şi pe partenerul ei să-şi vândă locuinţa într-un sat din Suffolk şi să-şi urmărească visul de a-şi construi o casă în Polonia.

Povestea ei este departe de a fi rară. Aproximativ 70% dintre participanţii la un studiu despre polonezii care s-au întors acasă din 2015 încoace au spus că Brexit-ul nu a jucat un rol în decizia lor, spune Olga Czeranowska, cercetător la Universitatea de Ştiinţe Sociale şi Umaniste din Varşovia. Deşi polonezii sunt a doua cea mai mare comunitate de străini din Marea Britanie, cu cifre recente arătând că există depuse din partea lor peste un milion de cereri la Schema de Rezidenţă pentru cetăţenii UE, mulţi s-au întors în Polonia în cei cinci ani de la referendum.

Cifrele exacte rămân neclare, dar conform noilor estimări despre populaţie realizate de Oficiul Naţional pentru Statistică al Marii Britanii, populaţia de imigranţi polonezi din ţară a fost în 2020 cea mai scăzută din ultimii şapte ani, de 738.000 de persoane, faţă de 1,02 milioane în 2017.

„Am găsit că fiecare persoană avea un mix de motive pentru întoarcerea în ţară“, spune Olga. „Nimeni nu face o alegere atât de importantă pe baza unei singure probleme şi mi se pare că Brexitul joacă un rol de fundal.“ „După referendum ne-am lovit poate nu de rasism, ci mai degrabă de xenofobie“, spune Zula Rabikowska, un fotograf care s-a mutat în Polonia în urmă cu şase luni după ce a locuit în Marea Britanie de la vârsta de 11 ani. „Ne trezeam cu lucruri aruncate în ferestrele noastre. Mama mea a fost agresată de adolescenţi în autobuz când au auzit-o vorbind în poloneză la telefon.“ Dar, în timp ce ieşirea Marii Britanii din UE i-a inspirat proiectul profund personal Citizens of Nowhere, nici ea nu menţionează referendumul drept motivul principal al alegerii de a se muta acasă în Polonia.

„Dacă ar fi să menţionez un efect, Brexitul m-a ţinut de fapt mai mult în Marea Britanie“, spune ea. La momentul referendumului, Zula se pregătea să se mute pe insulă. Cu toate acestea, după ce a călătorit mult pe parcursul vieţii sale de adult, şi-a dat seama că a petrecut prea multe zile în afara Regatului Unit pentru a mai aplica pentru cetăţenia britanică.

În consecinţă, planurile ei de a se muta trebuiau inversate. Dacă iniţial nu intenţiona să se mute în Polonia, s-a trezit căutându-şi casă la Cracovia din motive personale şi de familie.

Valul actual de reveniri în Polonia este vizibil şi în proliferarea grupurilor, forumurilor şi blogurilor Facebook dedicate subiectului mutării în Polonia din Marea Britanie. Bialas şi Zula au fiecare propriile lor canale YouTube foarte populare, Koszty Budowy şi Vlog z Zycia, în care documentează întoarcerea lor în ţară. Zula spune că videoclipurile sale urmăresc să arate „adevărul onest” despre viaţa din Polonia. „Mulţi oameni nu ştiu dacă ar trebui să se întoarcă”, notează ea. „Este o alegere foarte grea. Se plâng adesea că lucrurile s-au schimbat în Anglia. Că preţurile au crescut.”

Zula mai spune că legăturile de familie sunt un magnet puternic care o atrage spre casă. „Când locuieşti în Anglia şi se întâmplă ceva, îţi dai seama că eşti prea departe”, spune ea. Acum trei ani, mama ei a murit pe neaşteptate. „Când am aflat, am fost şocată, nu ştiam cum să reacţionez, nici măcar nu-mi puteam rezerva un bilet pentru Polonia”, îşi aminteşte ea. „Desigur, aş fi putut zbura, dar nu existau zboruri în aceeaşi zi, a trebuit să aştept până mai târziu şi aşa mai departe.”

Acum, deşi este din nou aproape de familia ei, simte că ar fi trebuit să petreacă mai mult timp cu mama ei. „Încă mă lupt, pentru că, deşi m-am întors, iar tatăl meu este aici, ceea ce este minunat, îmi este foarte dor de mama”, spune ea. „În ceea ce priveşte motivul pentru care oamenii au ales să se întoarcă, am constatat că motive emoţionale şi familiale, cum ar fi familia, îngrijirea unui membru al familiei sau dorinţa copiilor să crească în Polonia, au venit în prim plan”, spune Olga Czeranowska.

Aceleaşi lucruri se pot spune şi în cazul lui Szymon Pyszny, de 43 de ani, un constructor din Aberdeen ai cărui logodnică şi doi copii mici s-au mutat recent în Polonia. „Am vrut ca ei să crească lângă familie, împreună cu bunicile şi bunicii lor”, spune el. În timp ce mulţi migranţi polonezi care s-au mutat în Marea Britanie în timpul valului de imigraţie est-europeană  de după aderarea la UE (2004) ca tineri adulţi, unii s-au săturat de condiţiile de viaţă precare ale străinilor şi doresc confortul şi stabilitatea pe care le-ar oferi-o ţara lor de origine, Olga vrea să fie clar că întoarcerile se dovedesc deseori de scurtă durată sau dezamăgitoare.

„Pentru cei obişnuiţi să trăiască în străinătate, confruntarea cu realitatea poloneză poate fi dificilă”, spune ea. „30% din participanţii la studiu au spus că vor să emigreze din nou şi 20% au spus că nu sunt siguri ce să facă. Dintre cei care vor să emigreze din nou, peste 50% vor să se întoarcă în Marea Britanie.”

Szymon a trebuit să renunţe la speranţa de a se muta definitiv în Polonia împreună cu partenera şi copiii săi, deoarece, în ciuda experienţei de peste 15 ani în construcţii, el nu avea calificare formală în meserie. „Nu poţi obţine un loc de muncă în Polonia fără documentele potrivite - oricât de bun ai fi”, spune el. Dându-şi seama că ar fi imposibil să găsească în Polonia o funcţie la fel de bună ca slujba sa de maistru general, a ajuns la un compromis cu angajatorul său din Scoţia care-i permite să lucreze cu normă întreagă în Aberdeen timp de şase luni şi să petreacă restul anului în Polonia cu familia sa. „Chiar dacă voi câştiga jumătate din suma de până acum, ar trebui să fie suficient pentru noi în Polonia”, spune el. Bialas, care a lucrat ca brutar în Polonia înainte de a se recalifica în construcţii în Marea Britanie, este, de asemenea, pus pe gânduri de tendinţa angajatorilor polonezi de a aprecia mai degrabă calificările formale decât experienţa, deşi este mai încrezător în viitorul său în ţară datorită economiilor făcute de el şi de parteneră pentru întoarcerea lor. „Nu te poţi întoarce fără bani”, spune el.

Cu toate acestea, nu numai pe piaţa muncii este dificil de navigat pentru mulţi repatriaţi. „Cea mai obişnuită plângere pe care am avut-o cu privire la viaţa din Polonia este despre calitatea serviciului pentru clienţi”, spune Czeranowska. „Mentalitatea din Polonia este diferită”, spune Sperkowska, care după întoarcerea în Polonia a început să lucreze într-un magazin. În timp ce Polonia poate fi un mediu dificil pentru familiile cu venituri mai mici, profilul din ce în ce mai cosmopolit al celor mai mari oraşe ale ţării este atractiv pentru polonezii tineri şi educaţi. „Am crezut că Varşovia era cam ca un gigantic Canary Wharf, dar este de fapt foarte hipsteresc”, spune Rabikowska, „în timp ce Cracovia este mult mai cosmopolită decât mă aşteptam să fie”.

De când s-a stabilit la Cracovia, a lucrat la noi proiecte, analizând identitatea poloneză şi experienţele altor repatriaţi. „Tot timpul să găsesc o mulţime de artişti cu adevărat grozavi despre care poate nimeni din afara Poloniei nu a auzit, dar ei fac o muncă foarte interesantă”, spune ea.

De asemenea, ea găseşte ţara mai accesibilă decât Marea Britanie. „Nu ai această mentalitate insulară, lucrurile se simt mai conectate”, spune ea. „Pot să cumpăr un bilet de tren şi să merg la Berlin.”

Între timp, Sperkowska şi Bialas sunt hotărâţi să rămână în ţară pentru totdeauna. Pe YouTube, Bialas postează periodic actualizări de pe şantierul casei lor. Cu toate astea, spune el, nimic din toate acestea nu ar fi posibil dacă cei doi parteneri nu ar fi muncit în Marea Britanie.

„Dacă nu am fi plecat în Anglia, am fi fost săraci şi am trăi din credit”, un viitor pe care speră că fiul lor îl va putea evita. „Punem deja bani într-un cont pentru el. Când va creşte, va avea economii, va vorbi engleza şi va putea trăi oriunde. Ei bine ... probabil nu în Anglia, ci oriunde altundeva.” Tendinţa nu s-a manifestat doar la polonezii plecaţi la muncă sau să trăiască în Occident. Unele estimări spun că circa 1,2 milioane de români s-au întors acasă în primul an al pandemiei de Covid. În Bulgaria au revenit 500.000 de persoane. Şi dintre cehi sunt oameni care au revenit în ţara natală. Şi nu este vorba doar de Marea Britanie, ci şi de Italia, Spania şi Germania. Perspectiva unui lockdown departe de familie şi în locuri scumpe i-a determinat pe mulţi să nu se gândească de două ori înainte de a reveni acasă. Însă odată restricţiile ridicate, noile cifre din programul de cereri pentru rezidenţă post-Brexit în Marea Britanie arată că fluxul se inversează din nou. Până în septembrie anul acesta, serviciul a primit cele mai multe cereri de la polonezi, circa 1,1 milioane, şi de la români, cam tot atâtea. Însă Polonia are o populaţie de aproape două ori mai mare.

 

Parteneri: