Analiză. De ce cresc importurile de mâncare şi băuturi? Faţă în faţă, ISD-urile din comerţ şi din industria alimentară în 2021: în timp ce producţia a primit investiţii de 350 mil. euro, în retail s-au pompat de cinci ori mai mulţi bani

♦ Diferenţa masivă dintre investiţiile străine directe din industria alimentară şi cele din comerţ (în ansamblul său) confirmă încă o dată că pentru multe grupuri mari din FMCG, România este doar o piaţă de desfacere, nu de producţie ♦ Astfel, se ridică „temple“ de consum, dar înăuntru ele sunt alimentate cu bunuri „made in Poland“ sau „made in Hungary“ ♦ În ceea ce priveşte investiţiile din industria alimentară, jocurile sunt făcute mai ales de actorii români, pe când în comerţul cu dominantă alimentară zece reţele străine au 70% din vânzări şi tot ele sunt cele care fac noi dezvoltări.

Comerţul românesc a primit în 2021, ultimul an pentru care există date publice, investiţii străine directe în valoare de 1,6 mld. euro. Este vorba despre banii pe care i-au scos din buzunare atât retailerii alimentari, mai exact lanţurile de hipermarke­turi, supermarketuri, discount şi proximitate modernă, cât şi cei de bricolaj, modă, electro-IT, mobilă şi farma. Totuşi, de departe, cei mai mulţi bani merg către comerţul alimentar, o piaţă de peste 22 mld. euro anual ca vânzări, dominată clar de zece lanţuri străine. Acestea au investit în fiecare an de pandemie, deci inclusiv în 2021, aproape 1 mld. euro în dezvoltare, în deschiderea de 300-400 de magazine noi, în achiziţia de terenuri sau în extinderea suprafeţelor logistice. Aceste reţele au fost şi continuă să fie unii dintre marii investitori în economia locală. Ele pariază de fapt pe apetitul de shopping al românilor în condiţiile în care consumul privat a fost până în 2021 – inclusiv – vioara întâi a economiei, motorul princial al creşterii.

Dezvoltarea retailului – mai ales a celui alimentar – trebuie analizată însă în paralel cu evoluţia producţiei autohtone de mâncare şi băuturi, un domeniu de siguranţă naţională. Datele de la BNR arată două lucruri: pe de-o parte, comerţul a primit de-a lungul anilor investiţii străine directe cumulate (soldul ISD-urilor) în valoare de 17,2 mld. euro. Industria alimentară a adunat doar 3,2 mld. euro, adică de peste cinci ori mai puţin. Pe de altă parte, doar analizând cifrele pe 2021 este evidentă din nou discrepanţa. În timp ce producţia a primit investiţii de 350 mil. euro, în retail s-au pompat 1,6 mld. euro. Diferenţa e, din nou, de aproape unu la cinci.

Într-un deceniu, în industria ali­mentară au fost investiţi puţin peste 1 mld. euro. În comerţ, suma e de peste 10 mld. euro. Adevărate temple de consum se ridică pe bandă rulantă, dar înăuntru ele sunt alimen­tate cu produse „made in Poland“ sau „made in Hungary“. În ceea ce priveşte investiţiile din industria alimentară autohtonă, jocu­rile sunt făcute mai ales de acto­rii români, pe când în comerţul cu dominantă alimentară zece reţele străine au 70% din vânzări şi tot ele sunt cele care fac noi dezvoltări.

În acest context, unele multina­ţionale văd România ca o piaţă de desfacere, de consum.

Grupuri gigantice precum Mars şi Nestlé pe zona alimentară şi Colgate-Palmolive ori L’Oreal în industria bunurilor de larg consum, dar nealimentare sunt câteva exemple. Aceste companii au local operaţiuni de import şi distribuţie, dar nu au fabrici, bunurile fiind realizate în alte ţări, unele chiar din regiune, precum Polonia, Ungaria şi Bulgaria.

Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că România a exportat anul trecut alimente şi ani­male vii, băuturi şi tutun în valoare cumulată de 9,3 mld. euro. Importu­rile de aceleaşi produse au fost în 2022 de 11,1 mld. euro. Astfel, există un deficit de 1,8 mld. euro.

Totuşi, datele nu sunt 100% relevante pentru că la categoria export sunt incluse animalele vii, România fiind un important jucător în domeniu, o ţară care trimite vaci, oi şi alte animale peste hotare.

De altfel, este cunoscut faptul că piaţa locală exportă cereale şi bunuri brute şi importă alimente şi, în general, produse procesate. România exportă grâu şi importă făină, exportă oi şi importă mezeluri.

Astfel, deficitul este mult mai mare şi mai important. În 2021, cele mai recente date, doar deficitul pe produse alimentare a fost de aproape 5 mld. euro.

Cifrele arată şi confirmă încă o dată decalajul dintre investiţiile în retail şi cele în producţie. Mai mult, în timp ce numărul investiţiilor noi de peste 50 mil. euro în producţie sunt rare, închiderile de fabrici au loc mai des. Este vorba atât de unităţi de producţie locale, care pierd lupta cu multinaţionalele şi cu importurile, cât şi de fabrici ale grupurilor străine.

În ultimul an, spre exemplu, din datele ZF, a fost finalizată o singură investiţie mare în industria alimentară, dar au fost închise trei.

Producătorul de bunuri de larg consum Unilever a finalizat o investiţie de 40-50 mil. euro în fabrica de alimente de la Ploieşti, Prahova, spun sursele ZF. Această investiţie a fost anunţată acum circa doi ani, dar oficialii grupului nu au oferit niciodată detalii privind valoarea proiectului, numărul de locuri de muncă nou-create sau ce anume vor produce. „Investiţia la Ploieşti e gata, dar nu e dată în funcţiune încă. În momentul în care va funcţiona la capacitate maximă, va fi cea mai mare fabrică de condimente din Europaì, spune o sursă ZF.

La polul opus, Heineken a anunţat că închide fabrica de bere de la Constanţa. În aceeaşi industrie, Martens din Galaţi a oprit producţia. România are astăzi în jur de 100 de afaceri în industria berii, dar majoritatea sunt mici berării, iar mai puţin de 20 sunt fabrici mari. Ultima investiţie de la zero în acest sector a fost făcută în 2008.

Tot în ultimul an, francezii de la Tereos au anunţat închiderea fabricii de zahăr de la Luduş, unitate cumpărată însă între timp de doi antreprenori, încă o dovadă că industria este susţinută de oamenii de afaceri locali.

În total, în ultimul deceniu, în industria locală de bunuri de larg consum alimentare au fost închise câteva zeci de fabrici, însă investiţii majore din partea grupurilor străine au fost câteva, numărabile pe degete. Pe degetele de la o mână.

Şi asta în condiţiile în care, an de an, indiferent de contextul economic, cele zece reţele de comerţ modern au anunţat investiţii în magazine noi, în remodelări, achiziţii de terenuri sau dezvoltări de spaţii logistice. Retailerii internaţionali vorbesc despre o subdezvoltare a sectorului prin comparaţie cu Vestul, adică numărul de metri pătraţi de comerţ modern per capita e departe de media europeană.

Ce înseamnă această dezvoltare a retailului dacă nu e corelată cu investiţii în producţie? O creştere a importurilor pentru o ţară care şi aşa suferă de un deficit comercial acut pentru unele dintre cele mai importante categorii de bunuri.

Doar două companii din industria alimentară - ambele producătoare de ţigări (BAT şi JTI), îşi fac loc în top 100 cei mai mari exportatori locali din 2021 (cele mai recente date), într-un clasament dominat clar de jucătorii din industria auto. Între aceste companii se mai găsesc traderii agricoli care exportă cereale „brute“. Între ei este şi Bunge (ce are producţie de ulei, dar care are şi trading de cereale).

Spre comparaţie, cinci dintre cei zece jucători din comerţul modern (Lidl, Kaufland, Penny – Rewe România, Auchan şi Metro) şi alţi actori din FMCG – cei doi din top exportatori (BAT şi JTI), alături de Coca-Cola HBC România şi Ferrero România – figurează între cei mai mari 100 de importatori locali. Această discrepanţă, alături de prezenţa în top 200 importatori a altor trei retaileri (Mega Image, Carrefour şi Profi), cu Selgros pe 408, ilustrează încă o dată acelaşi lucru – România este o ţară care importă o bună parte din bunurile de larg consum – fie că e vorba de legume-fructe, de alimente ori de articole de curăţenie şi cosmetice. Mai exact, e vorba de articole care îşi fac loc în coşul zilnic al românilor, de articole care, totodată, dacă ar fi produse local, ar avea cea mai mare valoare adăugată pentru economie.