Fără a forţa comparaţiile, zece ani în UE sunt prea puţini pentru un bilanţ concludent. Putem, cel mult, să detectăm tendinţe şi să înţelegem mai bine care ne sunt avantajele, care slăbiciunile în procesul de integrare şi cum putem profita mai bine de oportunităţile oferite de apartenenţa la Uniune.
Întâmplarea face ca aderarea noastră la UE să se fi făcut în momentul în care se declanşa o gravă criză economică globală, care, în final, a dus şi la o criză a proiectului european, aşa cum îl ştiam noi, în momentul în care am pornit pe drumul aderării. În ce a constat pregătirea pentru aderare? Într-un proiect strategic pentru o Românie ieşită din comunism şi aflată într-o situaţie incertă. Cu efortul comun al tuturor forţelor politice - Consensul de la Snagov este un punct de referinţă în istoria ultimilor 26 de ani - am reformat economia, am construit instituţii, am adoptat o legislaţie necesară.
Unde ne aflăm acum? Greu de spus. Eroarea fundamentală este că, spre deosebire de aderare, nu am făcut din integrarea europeană proiect strategic. Am aderat la UE cu un scop clar şi bine definit: reducerea decalajelor de dezvoltare faţă de Occident. Dar după aderare nu am mai făcut nimic în acest sens. Ne-am mulţumit cu obiectivul „absorbţiei fondurilor europene”, fonduri care, fără o viziune despre viitor, nu produc dezvoltare.
Ce am pierdut ca urmare a aderării? Forţă de muncă şi un aparat productiv greu de refăcut. Oameni cu înaltă pregătire, fie că sunt muncitori sau persoane cu studii superioare, care ne lipsesc tot mai mult. Asta ne penalizează deja în termeni de creştere economică. Şi ne va penaliza şi mai dur. Ce am câştigat? Dreptul de a circula liber într-o Europă la care am visat. Încotro mergem? Aş vrea să ştiu pe cineva care poate da un răspuns coerent acestei întrebări. Avem însă un avantaj: acum suntem în interiorul Uniunii, şi oricare ar fi deciziile care se vor lua, România va avea un cuvânt de spus. Totul e să vrea să-l aibă, iar asta presupune un nou consens politic. Pe care, sincer, nu văd cine l-ar putea construi, ocupaţi fiind cu conflicte minore şi fără miză.
Când am plecat pe drumul aderării, ştiam unde vrem să ajungem. Acum nu ne mai este clar ce vrem să facem în UE. Este marea noastră slăbiciune. Sper să avem puterea şi înţelepciunea să o depăşim.
Ion Iliescu a fost preşedintele României între 1990 – 1996 şi 2000 - 2004
