ZF Tech Day. Eugen Schwab-Chesaru, vicepreşedinte pentru Europa Centrală şi de Est, Pierre Audoin Consultants (PAC). Furnizorii de IT încep să apeleze la resurse din India sau alte pieţe mai ieftine pentru a menţine preţurile la nivelul scăzut considerat acceptabil de clienţii din România

♦ În condiţiile în care marea majoritate a specialiştilor din IT din România pot lucra de la distanţă pentru companii din Vest, uneori la tarife duble faţă de piaţa locală, companiile de IT vor avea probleme din ce în ce mai mari în a găsi oameni cu care să livreze proiecte la preţurile mici cu care s-au obşnuit clienţii din România.

Companiile de IT au început să includă în echipele care livrează proiecte pentru clienţi din România şi oameni de pe pieţe mai ieftine - precum India - pentru a se putea încadra în bugetele oferite, iar clienţii au început să accepte această abordare.

Deocamdată ponderea oamenilor care provin de pe pieţe precum India este scăzută - de 5 până la 20% - a declarat în cadrul emisiunii ZF Tech Day, Eugen Schwab-Chesaru, vicepreşedinte pentru Europa Centrală şi de Est al companiei de cercetare şi consultanţă Pierre Audoin Consultants (PAC), parte a grupului teknowlogy.

„Am văzut deja în ultimele 18 luni, cam un an şi jumătate, un început de acceptare a resurselor offshore pentru clienţi din România - adică resurse din India sau alte locaţii mai ieftine decât România. Clienţii mari, companii mari din România acceptă în general din partea furnizorilor  sau liderilor globali cu prezenţă locală, echipe mixte care includ şi o pondere încă relativ mică poate între 5 şi 15 la sută poate chiar 20 la sută - cu resurse offshore, resurse din India, în încercarea de a găsi acel compromis prin care să poţi să păstrezi tarifele şi bugetele IT la un nivel mai scăzut. Dar este un fenomen foarte important“.

Mai mulţi factori au concurat la această evoluţie, a explicat în cadrul emisiunii ZF Tech Day, reprezentantul companiei de cercetare şi consultanţă Pierre Audoin Consultants (PAC). Unul dintre factori este cel legat de numărul mic de proiecte de IT de anvergură derulate în România, o piaţă unde în continuare se vorbeşte mult dar se concretizează puţin.

„În general uitându-ne la 2021 a fost cumva, să spunem, o efervescenţă pe care am observat-o ca şi interes, ca şi discuţii generate pentru adoptarea tehnologiilor, pentru adopţia de tehnologie în conturi atât publice cât şi private, deci o efervescenţă a discuţiilor şi a dezbaterilor şi a cererilor de ofertă şi a antamării unor proiecte sau a unor discuţii. Însă în final concretizarea a fost într-o mult mai mică măsură decât ne-am aşteptat şi noi şi decât sau s-au aşteptat şi furnizorii sau actorii din piaţă“.

În acest context, furnizorii de IT au ezitat să aloce cei mai buni oameni disponibili pentru proiectele din România, preferând să-i direcţioneze spre proiecte cu clienţi externi, unde şi tarifele sunt mai mari şi predictabilitatea mai bună, a explicat Schwab-Chesaru.

„Pe de altă parte, integratori furnizorii de soluţii software au avut o reticenţă în a se investi, să spunem, la maxim, cu toată forţa pentru piaţa locală, a fost o ezitare în ceea ce priveşte investiţia în capabilităţi de a oferi strict pe piaţa locală soluţii şi proiecte. O combinaţie între teama de a nu avea un profit dintr-o piaţă mică şi cu un renume de imaturitate şi interesul cumva pragmatic de a aloca resursele şi competenţele cele mai bune găsite sau accesibile pe piaţă pentru proiecte şi clienţi din afara României. Şi atunci acesta a fost un fenomen care a limitat marea majoritate a abordărilor şi proiectelor de pe piaţa locală la iniţiative relativ mici. Deci am văzut puţine proiecte mari, proiecte de anvergură, proiecte cu bătaie mai lungă, cu o profun­zime mai mai mare în ceea ce priveşte abor­darea şi impactul respectivelor tehnologii.“

Piaţa de IT din România a progresat şi în aceste condiţii, cu paşi mici însă, şi păstrând furnizorii într-o zonă de fragilitate, consideră Schwab-Chesaru.

„S-a mers în paşi mici, valoroşi, în direcţia corectă (în 2021 - n. red) dar nu am văzut aşa cum ne-ar fi plăcut şi aşa cum ar fi fost sănătos pentru pentru piaţa locală şi pentru a compensa cumva şi a umple un un gol existent între maturitatea şi nivelul de informatizare din România faţă de alte ţări mai la vest şi ţări est-europene, să fi văzut proiecte, iniţiative de anvergură mai mare, proiecte de ordinul milioanelor de euro sau poate chiar proiecte de zeci de milioane de euro la nivel de sector public, să fi văzut acel angajament care într-un fel să asigure şi o perspectivă cumva pe termen un pic mai lung, pentru că atunci când ai proiecte mici, punctuale, implementări de scurtă sau mai scurtă durată pe anumite nişe, pe anumite zone, anumite segmente de business, atunci practic totul denotă cumva o ezitare şi asta cred eu că a marcat piaţa de de anul trecut şi din păcate şi în continuare este la fel de adevărat.

Asta practic generează şi o fragilitate a businessului companiilor de soft şi servicii informatice pentru piaţa locală pentru că practic nivelul de predictibilitate este scăzut, orice criză, orice impact orice element negativ de ordin economic, de ordin financiar, chiar geopolitic chiar şi de ordin psihologic, poate să aibă un impact extrem de grav pe piaţă şi practic asupra profitabilităţii şi sustenabilităţii businessurilor IT, din cauză că nu există această continuitate şi această recurenţă prin proiecte mari şi prin angajamente pe termen mai lung.“

În acest context, şi în condiţiile în care piaţa din România este încă dominată de mentalitatea de a alege furnizorii după criteriul celui mai mic preţ, furnizorii de IT sunt puşi într-o poziţie dificilă. „În primul rând este sau pare a fi îngrijorarea cu privire la capacitatea de a livra şi capacitatea de a livra cu o profitabilitate rezonabilă pentru că în condiţiile în care piaţa este încă sub o presiune a preţului şi o mentalitate legată de preţul cel mai mic, atunci având în vedere concurenţa pe care pieţele globale sau în cazul României în special pieţele vest europene o fac cu privire la resurse, în final sunt companii care nu reuşesc să găsească metoda prin care să poată veni cu o ofertă la nivelul de preţ convenabil sau declarat acceptabil de către prospecţi, în condiţiile în care pe resursa umană concurenţa este din partea unor pieţe care acceptă preţuri / tarife uneori şi de două ori mai mari.

Acesta este o adevărată problemă şi o îngrijorare reală şi este o frână, din punctul meu de vedere este o frână majoră şi chiar dacă anul acesta noi vedem o disponibilitate şi o acceptare pentru o creştere a tarifelor pe multe dintre tipurile de servicii informatice şi în România, ea totuşi ni se pare insuficientă pentru a atrage suficiente resurse în contextul concurenţial actual mai ales că şi în vestul Europei - noi avem nişte analize specifice se numesc <<rates database>> unde avem un radar cu privire la preţurile pe zi pe diverse tipuri de competenţă în diverse tipuri de proiecte IT şi vedem pe pieţele cele mai mari şi cele mai mature din vestul Europei creşteri ale acestor tarife uneori de între 5 şi 8 la sută pe anumite profile, ceea ce, plecând de la un nivel deja foarte sus este semnificativ şi e foarte greu ca în România să poţi să vinzi la tarife care sunt la jumătate sau mai puţin de jumătate de cele din Vest.“

Problema s-a acutizat în ultimii doi ani, când, pe fondul restricţiilor impuse în pandemie, munca de la distanţă a accelerat puternic. „Atunci când ai şi proiectele relativ mici ca şi volum dar şi ca valoare, este foarte greu să aduci competenţele potrivite chiar dacă de multe ori, de foarte multe ori, cererea este pentru un nivel de competenţă şi pentru tehnologii dintre cele mai noi, dintre cele mai performante, cele care sunt utilizate şi cerute şi în vestul Europei. Deci nu mai este situaţia în care spui că în România cererea este pentru un nivel mai scăzut de competenţă - nu! - competenţa este cerută şi soluţiile, nivelul soluţiilor este cerut tot la un nivel foarte ridicat. Dar având în continuare cumva iluzia că se poate la un preţ mult mai mic doar pentru că suntem în România şi nu într-o piaţă mai dezvoltată. Dar resursele s-au globalizat încă şi mai mult în ultimii doi ani şi deschiderea practic este nelimitată prin lucrul la distanţă. Practic orice specialist IT din România, sau majoritatea lor, 70-80 la sută dintre ei, pot să participe şi pot să fie cooptaţi în proiecte europene, în proiecte globale, chiar fără să părăsească România în mod fizic. Deci este un un fenomen care de care trebuie ţinut cont şi credem că în chiar viitorul apropiat tarifele la care se vând proiectele IT din România vor trebui să crească semnificativ“, a mai spus Eugen Schwab-Chesaru, vicepreşedinte pentru Europa Centrală şi de Est al companiei Pierre Audoin Consultants (PAC).