Cea de-a opta ediţie a Anuarului „Cei mai mari jucători din economie“ inventat de ZF în 2005 surprinde cel mai bine în ce situaţie e economia românească după cinci ani de criză.
Marile companii, care în general sunt mari exportatori, merg bine, însă din păcate evoluţia lor nu este suficientă şi pentru restul economiei, care a stagnat anul trecut.
Astfel, cu toate „vaietele“ privind preţul energiei, ArcelorMital Galaţi şi-a majorat anul trecut cifra de afaceri cu 10% şi chiar şi-a redus pierderile la 80 de milioane, faţă de 146 de milioane de euro în anul anterior.
Un alt mare jucător pe piaţa produselor siderurgice, Tenaris, şi-a mărit cifra de afaceri cu 10%, până la 364 milioane de euro.
În metalurgie neferoasă însă, Alro, companie care se confruntă la rândul său cu liberalizarea tarifelor la energie şi scumpirea determinată de certificatele verzi, a trecut pe o pierdere de 35 milioane de euro, faţă de un profit net de 50 de milioane de euro în 2011. Compania şi-a micşorat şi afacerile până la 467 milioane de euro, faţă de 532 milioane de euro în anul anterior.
Nu-i vorbă, că ruşii şi-au scos înzecit banii infimi pe care i-au dat pentru a prelua controlul acestei bijuterii de producţie a aluminiului din România în urma unei privatizări puţin spus frauduloase, făcută printr-o majorare de capital.
Tot în industrie, Ford şi-a triplat businessul până la 600 milioane de euro, iar în industria de componente auto puţini realizează că grupul Continental a ajuns un gigant cu un rulaj consolidat de 1,5 miliarde de euro, în creştere cu 7% faţă de anul anterior. Cu cei 11.500 de angajaţi, Continental este o forţă în România din punct de vedere al utilizării mâinii de lucru.
Producătorul de electrocasnice Arctic, la fel, a avut o creştere substanţială a afacerilor, de peste 20%, până la 273 milioane de euro. Compania, care are 2.500 de angajaţi şi este controlată de grupul turcesc Arcelic, este un pilon economic pentru oraşul Găeşti şi chiar judeţul Dâmboviţa.
Aceasta este situaţia în siderurgie, componente auto, producţie auto, metalurgie neferoasă sau producţia de electrocasnice. Dar ce să spunem de plus 10% la cifra de afaceri a celei mai mari companii din România, Petrom, până la 4,3 miliarde de euro şi profitul net de 864 de milioane de euro obţinut anul trecut?
Şi Rompetrol Rafinare, Rompetrol Downstream sau Petrotel Lukoil, companii cu peste 1 miliard de euro cifră de afaceri anul trecut, au crescut şi şi-au redus pierderile. Mol a crescut până la 930 de milioane de euro, cu 20% mai mult faţă de 2011.
Bun. Şi dacă aceste companii au mers atât de bine în general, de ce economia a avut o creştere de doar 0,7% în 2012? Simplu: pentru că nu sunt îndeajuns câteva „insule“ de dezvoltare, întreprinderi orientate spre export care să meargă bine, pentru a avea o economie.
E bună Dacia, e bun Ford, e bun Continental, dar trebuie să ai încă o sută de astfel de companii răspândite în toată ţara pentru ca România să iasă din starea de subdezvoltare şi de salariu mediu de 350 de euro pe lună, faţă de 800 de euro salariu mediu net în Polonia şi 2.000 de euro în Franţa.
Şi pentru a avea o economie, trebuie să ai şi consum intern, nu numai export. Însă nu poţi să ai consum dacă ai puţine întreprinderi puternice care să fie competitive la export. Şi nici nu poţi să ai consum la salarii mici, care din păcate sunt practicate nu numai de firmele româneşti slab capitalizate, dar şi de investitorii străini.
Până când o firmă precum Carrefour sau Cora nu îşi va mai putea permite să plătească doar 700 de lei (155 de euro) net pe lună, adică salariul minim pe economia românească, pentru un program întreg de 40 de ore pe săptămână a unei casieriţe a cărei muncă nu diferă foarte mult de cea a unei colege de la Carrefour Paris, colegă care primeşte de 11 ori mai mult, adică 1.700 de euro pe lună, economia românească nu poate avansa pe consum.
Drenarea de la periferie spre centru a valorii obţinute prin salarii ţinute deliberat foarte jos este piedica pe termen lung pentru o creştere economică solidă. Oricât ni s-ar vinde această idee a lipsei de competitivitate a angajatului român, practic nu poţi să afirmi că în medie o casieriţă de supermarket din România este de 11 ori mai puţin competitivă decât colega ei din Franţa pentru a primi un salariu de 11 ori mai mic.
Pe de altă parte, numai concurenţa pentru forţă de muncă poate rezolva această problemă până la urmă. Dar pentru asta ne trebuie mulţi jucători mari şi competitivi în economie. Cât mai mulţi.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 20.06.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
