Impozitul minim pe cifra de afaceri, impozitul minim global, limitarea facilităţilor pentru angajaţi, Ro e-factura, RO e-transport sunt doar câteva dintre provocările cărora trebuie să le facă faţă companiile la nivel fiscal şi financiar în acest an. Despre cum pot să facă faţă noilor reglementări şi cerinţe de raportare şi ce soluţii au pentru a reaşeza pachetele salariale şi a-şi motiva angajaţii, au discutat la Conferinţa Anuală de Taxe PwC România Andreea Mitiriţă, Partener Tax, Legal & People, Cristina Fuioagă, Director, Ruxandra Popescu, Director, Inge Abdulcair, Director şi Anca Macovei, Director.
Principalele declaraţii:
Andreea Mitiriţă: Companiile trebuie să reflecte contabil în situaţiile financiare potenţialul impact al impozitului minim global, începând cu 2024
Impozitul minim global (Pilonul 2) are ca scop combaterea fenomenului de transfer al profiturilor dintre jurisdictii, precum şi a concurenţei între ţări prin politici fiscale agresive. Prin implementarea acestui impozit se va aplica o cotă minimă de impozitare de 15%, în fiecare ţară, pentru companiile dintr-un grup care are un total al veniturilor consolidate de cel puţin 750 de milioane de euro.
În România, cota efectivă de impozitare se determină cumulat prin împărţirea impozitelor plătite de toate entităţile din România ale grupului respectiv (adică impozit pe profit sau impozit pe cifra de afaceri), la profitul contabil al acelor entităţi. Orice impozit statutar mai mare împărţit la profitul contabil va creşte evident cota efectivă de impozitare care este comparată cu 15%. Deşi cota nominală de impozitare a profitului în România este de 16%, în funcţie de diverse ajustări specifice şi facilităţi fiscale, cota efectivă de impozitare poate ajunge sub nivelul impozitului minim global de 15%.
Observăm că aplicarea acestui impozit necesită o analiză în mai mulţi paşi a legislaţiei naţionale, directivelor europene şi a regulilor OECD. Analiza acestor Implicaţii la nivelul grupului de companii înseamnă un efort semnificativ din partea departamentelor fiscale, financiare şi nu numai, pentru care trebuie planificate şi alocate resurse semnificative.
Unul dintre cei mai importanţi paşi este estimarea impactului acestui nou impozit. Înainte de a-l declara şi plăti, companiile trebuie să reflecte contabil mult mai devreme un potenţial impact în situaţiile financiare, începând cu cele ale anului 2024. Acest exerciţiu de estimare este unul foarte complex din mai multe motive. În primul rând deoarece calculul său ce nu poate fi uşor automatizat şi trebuie să ţină cont de specificul grupului de companii şi de multitudinea de reguli ale Pilonului 2. În al doilea rând trebuie stabilit care date financiare sunt folosite: datele anului anterior sau datele previzionate pentru 2024 (datele financiare ale anului 2024 nefiind disponibile în timp util).
Cristina Fuioagă: Ce trebuie avut în vedere la calculul impozitului minim pe cifra de afaceri
Voi puncta câteva noutăţi privind determinarea impozitului minim pe cifra de afaceri care au fost reglementate de legislaţie ulterior modificării Codului fiscal, prin alte acte normative. O importanţă şi mai mare vor avea politicile contabile de recunoaştere a veniturilor şi a cheltuielilor întrucât influenţează în mod direct calculul impozitului minim.
Astfel, o nouă prevedere expresă spune că fiecare participant din cadrul unui grup de societăţi trebuie să calculeze impozit minim dacă grupul depăşeşte la nivel consolidat pragul cifrei de afaceri de 50 de milioane de euro (chiar dacă individual, societăţile nu depăşesc acest prag).
Un alt aspect care merită reţinut este că la calcularea impozitului minim pe cifra de afaceri nu sunt incluse investiţiile sau amortizările legate de magazine, spaţii de depozitare, spaţii comerciale, care pentru unele societăţi reprezintă investiţii destul de importante.
Începând cu anul 2024 pierderile vor putea fi reportate doar pe o perioadă de 5 ani. Desigur, este o modificare în dezavantajul contribuabililor şi, de asemenea, pierderea, atât cea curentă, cât şi cea reportată, se poate utiliza în limita a 70% din profitul impozabil al perioadei. Deci nu se aplică 70% la valoarea pierderilor, ci la profitul impozabil din perioadă. Practic, intenţia legiuitorului este ca societăţile în această situaţie să achite impozit pe profit la cel puţin 30% din valoarea bazei impozabile.
De asemenea, avem un nou prag de deductibilitate pentru costurile excedentare ale îndatorării, acela de 500 mii euro pentru împrumuturi de la persoane afiliate. Pragul care exista anterior, de 1 milion euro, a rămas şi se aplică cumulativ pentru împrumuturi atât de la părţi afiliate, cât şi terţe părţi.
Recomandăm o atenţie deosebita funcţiei fiscale şi implementarea de măsuri preventive (proceduri financiar-fiscale, controale interne de audit fiscal, revizuiri fiscale periodice) pentru a naviga mai uşor printre modificările legislative şi a fi pregătiţi în eventualitatea unui control.
Ruxandra Popescu: Sunt multe facilităţi fiscale încă în vigoare pentru angajaţi care merită o analiză atentă
Când vorbim despre fiscalitate, trebuie să avem în vedere două direcţii: una să ne asigurăm că ce avem implementat este corect implementat, este în pas cu modificările, că nu există deficienţe şi că sunt la curent cu tot ce trebuie urmat. Şi a doua abordare este de a explora soluţii noi, facilităţi care există în legislaţie, dar pe care nu le-am aplicat din diverse motive.
Sunt multe întrebări care apar atât din partea angajaţilor cât şi a angajatorilor, de exemplu: Care sunt beneficiile care ar fi apreciate de către angajaţii noştri? Care sunt taxele datorate dacă îmi aleg anumite beneficii? Care ar fi costul companiei? Cum ne asigurăm ca îndeplinim condiţiile de formă în cazul unui control fiscal?
Sunt multe facilităţi fiscale încă în vigoare pentru angajaţi şi am considerat utilă împărţirea lor în patru mari categorii: beneficiile care intră în plafonul de 33% din salariul de bază lunar – adică acele beneficii pentru care trebuie să testăm două limite pentru a asigura exceptarea de la impozitare: limita individuală calculată anual, cum ar fi 400 euro pe an pentru abonamentele medicale sau contribuţiile la fondurile private de pensii, sau câştigul mediu anual utilizat pentru bugetul asigurărilor sociale pentru contravaloarea serviciilor turistice, dar şi limita de 33%, calculată lunar cumulat pentru toate beneficiile ce intră în această categorie.
A doua categorie este cea a beneficiilor reglementate prin legi speciale. Aici avem tichete de masa, tichete de vacanta, tichete culturale, tichete de creşă – valoarea lor este revizuită periodic prin amendamentele la legile speciale.
Exista a treia categorie de beneficii cu tratament fiscal favorabil, de exemplu planurile de acţiuni de tip stock options (SOP), cadourile în bani si inn natură pentru anumite ocazii speciale, contravaloarea transportului sau diferite forme de ajutoare, prevazute în regulamentele interne sau în contractele de muncă.
Nu în ultimul rând există scutirea de impozit pe venit pentru angajaţii implicaţi în activitatea de cercetare-dezvoltare. Facilitatea are două componente: cea aplicabilă la calculul impozitului pe profit sub forma unei deduceri suplimentare – şi aici ar trebui analizat in ce masura isi mai poate atinge scopul în contextul introducerii impozitului pe cifra de afaceri – şi cea de-a doua componentă: scutirea la impozit pe venit care se aplica întregului venit obţinut de angajat din activitatea de cercetare-dezvoltare, fără limitare.
Inge Abdulcair: Punctul culminant pentru e-Factura va fi 1 iulie 2024
Din cauza complexităţii, alte state, Polonia, Franţa, Germania, au decis în mai multe rânduri să amâne data de implementare a facturării electronice. În România, acest proces a mers într-un ritm accelerat astfel încât inevitabil apar multe întrebări şi neclarităţi.
Facturarea electronică este obligatorie începând cu 1 ianuarie 2024, dar punctul culminant pentru implementarea este 1 iulie 2024, dată de la care nu va mai fi acceptată nicio altă formă de transmitere a facturilor, în afară de transmiterea electronică prin SPV, sistemul e-Factura pentru tranzacţiile B2B locale.
Regiul de sancţiuni va fi gradual. În primul trimestrul beneficiem de o perioada de graţie şi nu există sancţiuni, dar autorităţile fiscale au confirmat că facturile din trimestrul 1 trebuie transmise retroactiv prin SPV, având în vedere că obligaţia e-Factura intervine de la 1 ianuarie 2024. Ulterior, sancţiunile vor fi aplicate în două etape. De la 1 aprilie 2024 sunt fixe şi doar la nivelul furnizorului. Dar cele semnificative vor intra în vigoare la 1 iulie 2024 şi vizează atât furnizorul, cât beneficiarul şi vor reprezenta 15% din valoarea facturii.
Pentru a ne asigura ca sistemele societăţilor sunt pregătite la data de 1 iulie 2024, există 3 paşi care trebuie parcurşi:
Analiza datelor din sisteme cu privire la tipurile de parteneri şi operaţiuni, pentru a stabili facturile care intră în scopul e-Factura şi definirea regulilor de transformare a datelor pe formatul e-Factura (e.g. reguli de sintaxă şi semantice);
Selectarea şi implementarea unei soluţii tehnice e-Factura pentru a avea o administrare facilă a facturilor emise / primite, având în vedere că administrarea manuală a acestui proces nu va fi o opţiune pentru companiile care au volume mari de facturi;
Testarea tipurilor de facturi emise, respectiv primite de societate pentru a identifica şi rezolva eventualele erori.
Anumite aspecte care au fost relevante pentru mediul de afaceri au fost clarificate din partea Ministerului de Finanţe sau ANAF, ca de exemplu facturile emise de beneficiari în numele şi pe seama furnizorilor, facturile duplicat, exceptarea unor anumite tipuri de operaţiuni. Rămân totuşi numeroase aspecte practice sau legislative care ar trebui clarificate cât mai repede în perioada care urmează, şi anume faptul că mediile de testare şi de producţie nu sunt identice şi complet operaţionale; transmiterea facturilor prin sistemul EDI; lipsa de aliniere între legislaţia naţională, standardul european, RO-CIUS şi standardul UBL ce implică dificultăţi în maparea tranzacţiilor şi implementarea regulilor; lipsa unei documentaţii tehnice complete cu menţiunea tuturor erorilor existente.
Anca Macovei: Ce trebuie să ştim despre raportările RO e-Transport, CBAM şi CESOP
Anul 2024 este anul digitalizării, fie că vorbim despre noi obligaţii de raportare care au fost implementate de România, fie despre măsuri impuse de Comisia Europeană. Recent ANAF a extins obligaţia de raportare în sistemul RO e-Transport prin includerea transporturilor rutiere internaţionale de bunuri, în plus faţă de transporturile rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat pe teritoriul României.
Prin urmare, este obligatoriu să deţinem un cod UIT pentru transporturile rutiere internaţionale de bunuri, respectiv dacă suntem beneficiarul unei achiziţii intracomunitare, furnizor într-o livrare intracomunitară de bunuri, destinatar pentru importuri, expeditor pentru exporturi sau depozitar pentru bunurile în tranzit pe teritoriul României, va trebui să obţinem codul UIT. După 1 iulie 2024, lipsa unui cod valabil UIT atrage sancţiuni semnificative, amenzi care variază între 20.000 şi 100.000 de lei, precum şi confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate.
În sistemul e-Transport trebuie să transmitem anumite date privind transporturile noastre de bunuri, inclusiv date despre expeditor, beneficiar, denumire, cantitate, contravaloare, locurile de încărcare şi descărcare, mijlocul de transport (numărul de înmatriculare al maşinii), data declarată pentru începerea transportului pe teritoriul României. Toate aceste date, într-o structură fixă, în format xml, astfel încât sistemul RO e-Transport să ne atribuie acel cod UIT, pe care îl transmitem transportatorului, dar pe care îl şi arhivăm.
Tot recent au mai apărut alte două obligaţii de raportare. Prin CBAM – Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră se doreşte reducerea impactului asupra mediului înconjurător prin impunerea unor cerinţe stricte, atunci când vorbim despre bunuri produse în ţări terţe şi considerate de Comisia Europeană ca fiind intens poluante: ciment, fier şi oţel, aluminiu, îngrăşăminte, electricitate, hidrogen. Vorbim din nou de un xml şi de date trimise către autorităţile fiscale. Suntem deja în perioada de tranziţie, care se va termina în decembrie 2025, în care totuşi avem raportări trimestriale, dar şi sancţiuni.
CESOP – Sistemul electronic central de informaţii de plată este o altă raportare care vine din partea Comisiei Europene. Va începe în aprilie şi se referă la declararea detaliilor plăţilor transfrontaliere către autorităţile fiscale. În momentul de faţă nu avem o legislaţie locală, directiva UE trebuia transpusă de la începutul anului, motiv pentru care împotriva României a fost începută o procedură de infringement.
