A vorbi la telefon din altă ţară din UE cu familia de acasă, a pune instantaneu poze din călătorie pe reţelele de socializare sau a descrie live pe internet experienţe de la celălalt capăt al continentului fără teama de costuri suplimentare este ceva normal acum şi la îndemâna tuturor europenilor. Dar n-a fost întotdeauna aşa.
Este rezultatul eforturilor instituţiilor europene şi al negocierilor lor cu companiile telecom şi cu politicienii în care prima tabără a vrut mai mult, cealaltă s-a opus, rezultatul fiind o serie de compromisuri. A fost o luptă care a expus cât de influenţi sunt giganţii din sector la cele mai înalte niveluri ale guvernării Uniunii Europene şi statelor naţionale şi cât de departe pot merge guvernele pentru a le apăra interesele. Până la urmă, abolirea tarifelor de roaming a arătat europeanului de rând cum poate funcţiona în folosul lui piaţa unică, scopul Uniunii.
În 2015, târziu în noaptea de 29-30 iunie, după discuţii maraton şi după un deceniu de contre, răzgândiri şi amânări, negociatorii europeni au căzut în sfârşit de acord asupra aplicării unor reforme provizorii care să asigure acces liber la internet şi eliminarea tarifelor de roaming în întreaga Uniune Europeană. Dar nu imediat. Abia din iunie 2017 cetăţeanul UE avea să beneficieze pe deplin de ele. Până atunci, un compromis la compromis.
Înţelegerea asupra reformelor privind piaţa unică telecom, iniţiativă ce a purtat numele de „Continentul conectat“, a fost obţinută de letoni, care au forţat un compromis între şefii de stat şi de guvern din UE, Comisia Europeană şi Parlamentul European în ultimele zile ale preşedinţiei lor din Consiliu. În privinţa interdicţiei tarifelor de roaming, Parlamentul voia implementarea în 2016, iar statele UE cât mai târziu. 15 iunie 2017 a fost data de compromis, aminteşte Politico.
Însă aceasta însemna întârzierea îndeplinirii promisiunilor făcute de Comisie şi Parlament. Din 30 aprilie 2016, tarifele de roaming au fost plafonate la 0,05 euro pe minut pentru convorbiri, la 0,02 euro pentru SMS-uri şi la 0,05 euro pe MB de date mobile. Consiliul – liderii politici ai statelor din UE – a insistat ca firmele din telecom să poată recupera costurile de roaming wholesale (tarifele percepute altor companii), obţinând aici o concesie.
Taberele s-au ciocnit mai ales asupra regulilor pentru internetul liber – politica de neutralitate a internetului, Consiliul, adică politicienii, dorind o abordare mai puţin strictă, care să permită un management al traficului mai mare pentru companiile din sector.
În 2016, un europarlamentar austriac spunea că în ultimele 18 luni nu a văzut „o activitate de lobby mai intensă ca aceea a sectorului telecom“. Nu doar agenţii de lobby au fost emisarii sectorului, ci şi politicieni de rang înalt, ceea ce s-ar justifica prin faptul că o parte din companiile mari au ori au avut în acţionariat statul.
Parlamentul a vrut garanţii aproape absolute că traficul de date va fi tratat egal în toată Uniunea. La începutul anului s-a ajuns la un consens şi aspra reglementării preţurilor de roaming aplicate de operatori unul altuia. Până în 2016-2017, cei mai mulţi europeni care călătoreau prin ţările membre ale Uniunii Europene obişnuiau să-şi ţină telefoanele mobile mai mult închise pentru că acestea erau oarecum inutile.
Tarifele de roaming la convorbirile internaţionale erau prea mari şi împovărau facturile de acasă. SMS-urile erau o soluţie de comunicare cât de cât ieftină. De folosirea datelor mobile nici nu se punea problema. Astfel, ceea ce instituţiile europene au botezat „roam like at home“ – tarifarea ca acasă a comunicaţiilor mobile din străinătate – ar fi trebuit să arate cetăţeanului european ce înseamnă cu adevărat o Europă fără graniţe.
Iar capacitatea de comunicare este primul semn al unei civilizaţii. Companiile telecom mari au acceptat forma finală a proiectului „roam like at home“, dar multe dintre cele mici au cerut să fie exceptate, acuzând pierderi mari.
Acest lucru nu înseamnă că giganţii au urmărit pasivi ce se întâmplă. Din contră. În 2014, The Guardian (atunci Marea Britanie era în UE şi britanicii erau foarte interesaţi de taxele de roaming) scrie despre cât de şocaţi erau unii europarlamentari de nivelul de lobby corporate exercitat de jucătorii din industria telecom. Un europarlamentar polonez a povestit: „Companiile telecom şi lobby-iştii au început să ne invadeze. Era evident că nu voiau să reducă tarifele de roaming deoarece i-ar fi lovit la portofel“.
În 2016, un europarlamentar austriac spunea pentru EurActiv că în ultimele 18 luni nu a văzut „o activitate de lobby mai intensă ca aceea a sectorului telecom“. Nu doar agenţii de lobby au fost emisarii sectorului, ci şi politicieni de rang înalt, ceea ce s-ar justifica prin faptul că o parte din companiile mari au ori au avut în acţionariat statul. Şi, ca în cazul oricărei corporaţii mari, executivi devin politicieni şi invers, legăturile păstrându-se. Frontul telecom nu a fost unul unit. Politica „roam like at home“ a divizat industria. De o parte au stat companiile mari cu tradiţie, cum sunt Deutsche Telekom (Germania), Orange (Franţa) şi Telefónica (Spania), iar de cealaltă companiile nou intrate pe piaţă, mai mari sau mai mici, cu idei noi şi care se considerau mai competitive mai ales prin prisma preţurilor mici oferite atât pentru serviciile naţionale, cât şi pentru cele internaţionale. De asemenea, reformele au împărţit sectorul în două şi geografic. Împotriva lor au stat mai ales companiile telecom din ţările turistice (Franţa, Spania, Italia), unde un număr imens de oameni, mai ales turiştii, foloseau roamingul. Acestea au cerut tarife de wholesale mai mari, ceea ce le-a adus în conflict cu operatorii telecom din ţările de unde vin turiştii, şi cu companiile mici, care s-au pâns că tarifele wholesale cerute lor sunt prea mari pentru ele.
În următoarea perioadă, în fiecare zi de vineri ZF vă va prezenta episoade istorice, cu final fericit sau trist, din economia şi geopolitica globală care au captivat publicul român sau i-au influenţat viaţa în ultimul sfert de secol.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE