ZF 25 de ani. 2015: Red Rising

Ascensiunea Chinei, ceva inevitabil, real şi pentru unii terifiant. I te împotriveşti sau te adaptezi la ea. Nimic din ultimul sfert de secol nu a influenţat mai puternic modelele de afaceri decât transformările din economia chinezească. De acolo vin materii prime, piese, componente, echipamente, cea mai diversă gamă de produse finite din lume şi în ultimii ani pandemie globală şi muncitori.

China se maturizează, caută mai multă putere comercială, economică şi politică, iar pe măsură ce o obţine îşi creează mai multă putere geopolitică şi militară. În dauna altora? Primii fiori ai ascensiunii chinezeşti lumea i-a simţit în 2015, când o analiză a Fondului Monetar Internaţional a găsit că China a detronat SUA şi a devenit cea mai mare economie a lumii în funcţie de paritatea puterii de cumpărare (purchasing power parity, PPP, în engleză). Este vorba de un indicator tehnic, care foloseşte o rată de conversie pentru a compara puterea unei monede faţă de cea a unei monede internaţionale teoretice. Însă el arată o tendinţă. China creşte pe mai multe planuri. Economia chinezească a devenit a doua ca mărime la nivel mondial în funcţie de Produsul Intern Brut în 2010. A întrecut atunci Japonia, lovită de prăbuşirea exporturilor şi a consumului intern. Economia chinezească ajunsese la sfârşitul acelui an la 5.800 miliarde de dolari, propulsată de explozia producţiei industriale. Cea japoneză se retrăsese la 5.500 miliarde de dolari. Alţii au fost întrecuţi mult mai devreme. Producţia economică a Chinei a depăşit-o pe cea a Germaniei în 2007, după cum a recunoscut chiar cancelarul german Angela Merkel. Japonia este o piaţă bătrână, cea chineză în curs de maturizare. Economia germană este dependentă de exporturile către China, iar marile companii industriale germane depind de piaţa chineză nu doar pentru vânzări, ci şi pentru producţie. Multe au fabrici uriaşe acolo pentru a fi mai aproape de cea mai mare piaţă de consum a lumii.

China a ajuns în această poziţie în primul rând mulţumită unui şir lung de ani cu creştere economică spectaculoasă, de care s-a bucurat chiar şi în timpul marii crize financiare globale, dar care a încetinit pe măsură ce transformările urmărite de guvern şi-au făcut efectele. De asemenea, în ultimii ani avansul a fost frânat de alte crize, cum ar fi una imobiliară. Marea transformare visată de guvern chinez este de a reorienta economia dinspre producţia de bunuri cu valoare adăugată mică - China a fost cunoscută timp de decenii ca fabrica lumii - spre consum şi producţie cu valoare adăugată mare. „Economia chineză trece de la creştere cu mare viteză la dezvoltare de înaltă calitate“, explica în 2019 o instituţie de cercetare economică din China. Dar pentru o dezvoltare de calitate este nevoie de tehnologie de vârf, iar de aici războiul tehnologic din zilele noastre dintre Washington şi Beijing. Producţia cu valoare adăugată mare trebuie vândută undeva.

În acest scop, guvernul chinez a lansat în 2013 strategia cunoscută ca Belt and Road Initiative prin care extinde, investind financiar şi politic în infrastructură de transport şi energetică, influenţa comercială şi economică a ţării. Belt and Road Initiative este proiectul de suflet al preşedintelui Chinei Xi Jinping. În Uniunea Europeană, iniţiativa a fost îmbrăţişată larg de premierul Ungariei Victor Orban. Astfel, Ungaria a adus Belt and Road Initiative până în inima UE. Dar noile drumuri ale mătăsii pornite din China nu se opresc în Ungaria. Acolo este doar un centru logistic major. Ele trec, sub forma căilor ferate, prin Polonia, Germania şi ajung chiar şi până la Londra. În 2017, Xi Jinping a descris iniţiativa ca fiind „proiectul secolului“. Ascensiunea economică a Chinei nu se rezumă doar la comerţ. China a fost mult timp şi încă mai este al doilea creditor ca mărime al SUA – ţara cu cel mai mare PIB din lume şi cu cea mai mare forţă militară. Această poziţie oferă Beijingului spaţiu de menevră în negocierile privind importurile şi exporturile. Dar şi în alte chestiuni. Dacă Beijingul ar începe să vândă din datoria americană pe care o deţine, dobânzile şi preţurile din SUA ar creşte. În teorie, acest lucru ar încetini creşterea economiei americane. Dar, după cum arată provocările momentului, SUA sunt mai rezistente decât se credea la inflaţie şi dobânzi mari. Ascensiunea economică aduce şi putere militară, iar acest lucru se vede în situaţia tensionată din Marea Chinei de Sud, unde armata chineză şi-a consolidat bazele şi a construit unele noi. Tot acolo este şi Taiwanul, asupra căruia Beijingul are pretenţii teritoriale. Ameninţată se simte şi Filipine.