ZF Agropower. Fermierii spun că prin investiţii de 1 mil. euro în utilaje şi echipamente de ultimă generaţie pot face economii de 20-30% la seminţe şi îngrăşăminte, cele mai costisitoare inputuri agricole

♦ În prezent este tot mai greu să găseşti un tractor mecanic fără tehnică avansată, iar cele performante, care sunt dotate cu GPS ori camere video, ajung până la 1 milion de euro. Cu toate acestea, prin investiţii în utilaje şi echipamente de generaţie nouă se pot obţine economii de 20-30% la seminţe şi îngrăşăminte, cele mai costisitoare inputuri agricole, a fost una dintre concluziile ediţiei din 11 martie a emisiunii ZF Agropower.

„Soluţiile de mare impact sunt scumpe şi nu prea sunt disponibile momentan în România şi mă refer la utilajele noi care-ţi pot oferi un control în câmp şi o imagine cu care să poţi face economii reale atât la seminţe, cât şi la îngrăşăminte, cele mai scumpe două inputuri din agricultură“, a spus Radu Mărtinescu, acţionar al Agromec Ciorăşti, o fermă de circa 900 de hectare din Vrancea, prezent în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

Un sac de sămânţă de porumb poate fi 1.000 lei/hectar dacă iei cel mai performant hibrid, sau 300-400 lei dacă iei un hibrid normal şi poţi să obţii 8 t/ha la un astfel de hibrid, a afirmat Nina Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, ce are o fermă de circa 600 de hectare în Brăila.

De asemenea, ea a com­pletat că îngrăşămintele sunt cele mai scumpe astăzi în tehnologia de cultură, urmate de seminţe. 

„Ideal ar fi să ai în fermă toate tipurile de echipamente, dar, din păcate, ai avea un amortisment atât de mare încât nu este rentabil. Şi, deocamdată, la noi nu există companii care să ofere servicii. Dacă ai nevoie o dată la patru ani sau la şase ani de o lucrare clasică, să plăteşti, în loc să ţii pe stoc un utilaj“, consideră Gheorghiţă.

Dar, dincolo de consturi, ea consideră că investiţiile nu pot fi puse pe pauză, ci făcute în funcţie de nevoile şi disponibilităţile financiare ale companiei agricole, pentru a eficientiza, în final, costurile. „Nu poţi să faci investiţii în agricultură doar cu banii pe care îi câştigi în anul precedent. Este imposibil să nu apelezi şi la credite bancare.“

„Iar când vorbeşti de a trece la irigat, costurile sunt foarte mari, la nivel de investiţii, pe care ţi le recuperezi în 8-10 ani."

Pe de altă parte, Nina Gheorghiţă, a menţionat că digitalizarea intră cu "forţa" în agricultură. "Astăzi nu prea mai găseşti să cumperi un utilaj fără a avea tot felul de programe care tind către partea de digitalizare. Este imposibil să mai cumperi ceva doar mecanic."

"Noi avem un echipament de aplicat tratamentele, pe care am dat 70.000 euro acum 6-7 ani şi am crezut că va fi cu mult peste ceea ce era un echipament mecanic, care costa mai puţin de jumătate din acesta. N-am putut să-l folosim niciodată la adevărata lui valoare", a spus ea.

Totuşi, aceasta a exemplificat că un alt fermier care are o exploataţie mare în partea de vest a ţării şi-a achiziţionat o maşină de a aplicat tratamente cu camere video, care lasă erbicidul doar pe buruiană, ce a costat aproape de 900.000 euro şi are o economie de 25%. "Sună foarte bine, dar oare ce suprafaţă trebuie să ai ca să poţi să-ţi permiţi amortismentul?", a completat ea, subliniind că investiţiile trebuie adaptate la dimensiunea fermei.

Radu Mărtinescu a mai spus că are în fermă tractoare cu GPS, semănătoare cu rată variabilă, pe care le folosesc atât la semănat, cât şi la fertilizat, şi combine, fiind o fermă bine echipată digital. "Dacă ar fi după mine şi aş avea posibilitate, mâine aş digitaliza totul. Mi-aş mai lua şi dronă, şi un tractor de capacitate mai mare, şi o semănătoare mai performantă, şi aş închiria vreo două staţii meteo."

 

Radu Mărtinescu, acţionar al Agromec Ciorăşti (Vrancea):

► Suntem într-un context al unei lipse acute de apă. Am încercat oarecum să păstrăm un cost cât mai mic pe hectar, dar nu asta urmărim, să avem costuri mici. Suntem oameni de afaceri şi încercăm să avem profit. Până acum am văzut că putem să rămânem economic într-un echilibru. Dacă am reuşit să trecem peste 2020, primul an de secetă grea, trecem şi peste alţi ani, într-un picior, şchiopătând. 

► În zonă avem canale de desecat, pentru că până în 2019 la noi cea mare problemă erau băltirile şi acum ne confruntăm cu secetă.

Nina Gheorghiţă acţionar al Triagroexim (Brăila):

► Pe noi ne va costa un hectar de grâu în jurul sumei de 6.200 lei, iar producţia proiectată este de 7 t/ha. Sunt costuri fixe, pe care n-ai cum să le modifici, şi aici intră salarii, arendă, amortisment, dobânzi şi comisioane bancare, şi sunt costuri variabile, începând cu sămânţa, îngrăşămintele, pesticidele. 

► Cea mai scumpă cultură este, de departe, porumbul pentru noi. Acolo avem undeva un cost de 7.500 de lei/hectar, dar avem şi patru norme de udare bugetate, pentru că putem să irigăm.