ZF/Scandia Food. Cum creştem industria alimentară românească. Peste 300 de unităţi de procesare a cărnii care pot exporta se află pe harta României. „Consumul intern este un dezastru, dar producătorii nu pot exporta din cauza pestei porcine“

♦ ZF a început o nouă campanie editorială susţinută de Scandia Food prin care îşi doreşte să prezinte businessurile din industria alimentară, situaţia unităţilor de producţie, dar şi nivelul exporturilor şi importurilor de produse agroalimentare.

Aproximativ 300 de unităţi de procesare a cărnii, fie fabrici de mezeluri, carmangerii sau fabrici de conserve, au autorizaţie pentru a exporta, judeţele Suceava, Prahova şi Ilfov fiind campioanele în ceea ce priveşte numărul de astfel de afaceri, arată o analiză a ZF pe baza datelor de la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA).

Practic, acestea sunt unităţile relevante în ceea ce priveşte procesarea cărnii având în vedere că ele au autorizaţie pentru schimb intracomunitar.

De altfel, deşi la Registrul Comerţului apar înregistrate peste 1.000 de firme în trei domenii de activitate din sectorul cărnii (prelucrarea şi conservarea cărnii – cod CAEN 1011, prelucrarea şi conservarea cărnii de pasăre – cod CAEN1012 şi fabricarea produselor din carne – cod CAEN1013), mai puţin de 40 au o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de lei, iar în top 100 apar inclusiv firme cu afaceri de sub 30 de milioane de lei, conform datelor analizate de ZF. Iar mai bine de 500 de firme au afaceri de sub un milion de lei, firme care sunt practic mici măcelării sau producători de mezeluri care nu pot face export.

În ultimii ani, s-au dezvoltat alături de marile companii şi mici afaceri de familie care au inclusiv partea de procesare a cărnii, nu doar carmangerie.

Un exemplu este antreprenorul Daniel Dobre Neculache, cofondatorul compa­niei Kreopoleio Ellas, ce îşi desfăşoară activitatea în judeţul Tulcea, care a început producţia de pre­parate din carne de porc în propria carmangerie şi vinde produsele în zonă. Însă, forţa sectorului de procesare a cărnii stă în mâinile acestor 300 de companii prezente pe lista disponibilă pe site-ul ANSVSA şi nu în mâinile acestor mici carmangerii. Iar dacă ne uităm la puterea pe care o au aceste companii pe alte pieţe vedem că au livrat peste hotare preparate din carne şi peşte de peste 206 milioane de euro, în creştere continuă în ultimii ani, conform datelor de la INS. Faţă de 2017, exporturile s-au majorat cu 40%, conform calculelor ZF pe baza datelor INS. Însă, exporturile sunt mai mici decât importurile. În acelaşi timp, doar consumul de mezeluri pe plan local se apropie de 1 miliard de euro anual, conform datelor de la compania de cercetare Market Vektor. 

„Întotdeauna este şi va fi loc pe această piaţă, tocmai datorită acestei dinamici. Cheia rămâne la consumator şi la obiceiurile de consum. Ceea ce trebuie să facem noi, cei implicaţi direct în businessul de mezeluri, este să fim conectaţi în permanenţă la tendinţele pieţei, iar investiţiile sunt în strânsă legătură cu această realitate. Impulsionarea investi­ţiilor depinde şi de accesul pe care îl avem la finanţare pe termen mediu şi lung, dar şi de stabilitatea şi predictibilitatea cadrului legislativ“, spune  Paul Bălşan, director general al diviziei de mezeluri din cadrul grupului Scandia Food.

El adaugă că piaţa mezelurilor este  una foarte dinamică, în care concurenţa este pe măsură, atât din partea marilor jucători naţionali, cât şi a celor regionali şi locali. De altfel, doar pe codul CAEN prelucrarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasăre) activează mai bine de 400 de companii cu un rulaj total de 1,4 miliarde de euro, conform datelor de la Registrul Comerţului. Însă, nu doar de predictibilitate şi de finanţare depinde dezvoltarea acestui sector, ci şi de oprirea pestei porcine, care a pus o etichetă negativă asupra producătorilor locali.

„Problema este legată de faptul că suntem blocaţi la export din cauza pestei porcine. Ca să export ca fabrică de mezeluri trebuie să aduc carne din afară. A existat negocieri pentru exportul de carne de porc în China şi a venit pesta porcină şi s-a oprit tot. (...) Din SUA au venit acum doi ani inspectori pentru exportul de Salam de Sibiu şi conserve. Nici acum nu s-au finalizat parteneriat deşi ei au vizitat unităţile şi au văzut că sunt la un nivel înalt. Cu toate că eu garantez că fabricile lucrează cu materie primă din afară, deocamdată sunt reticenţi“, a spus Dana Tănase, director executiv al Asocia?iei Române a Cărnii. “Degeaba ai sute de unităţI dacă tu eşti legat de mâini şI de picioare din punct de vedere sanitar-veterinar. Cantităţile pe care le trimitem pe pieţele europene sunt mici şI le vedem în magazine unde sunt români“. Ea adaugă faptul că România are capacityăţi de producţie pentru a exporta, în special în ţări precum Vietnam, Coreea, China. „Consumul intern este dezastru, este în scădere. Preţurile sunt în creştere, iar cascasa de porc este şi ea în creştere“. România importă carne de peste 600 de milioane de euro anual.

Paul Bălşan spune că pasul spre export presupune a lucruri concrete în această direcţie.

„Cu siguranţă România poate ajunge în timp un important furnizor de preparate din carne pe piaţa europeană deşi acolo există unităţi de producţie specializate pe anumite categorii sau chiar produse, însă este necesară existenţa unui cadru legislativ care să ajute industria în acest demers precum şi stoparea pestei porcine care ne afectează în fiecare an“, a completat el.