ZF Investiţi în România! Cosmin Monda, Clean Recycle: Ne lipseşte infrastructura pentru a transforma deşeurile în materii prime. România exportă anual circa 350.000 de tone de deşeuri de ambalaje

♦ În România se pun pe piaţă anual circa 2,2 milioane de tone de ambalaje, iar 80% sunt gestionate de cele 13 OIREP-uri din piaţă. ♦ Implementarea Sistemului de Garanţie-Returnare ridică probleme în UAT-urile mai mici.

Infrastructura de reciclare din Ro­mânia are carenţe când vine vorba despre fa­cilităţile de transformare a deşeurilor de am­balaje în materie primă, ceea ce trimite anual la export sute de mii de tone de deşeuri care ar putea fi valorificate pe plan intern, a ex­plicat Cosmin Monda, CEO al Clean Re­cycle, în emisiunea ZF Investiţi în România!, realizată în parteneriat cu CEC Bank.

„Ne lipseşte în mare parte infrastructura, de aceea se exportă undeva la vreo 350.000 de tone de deşeuri de ambalaje, pentru că în România încă nu avem suficient de bine dezvoltată partea de reciclare. Încă este loc de investiţii în acest domeniu“.

În România se pun pe piaţă anual circa 2,2 milioane de tone de ambalaje, dintre care 20% sunt gestionate individual de cei care le generează, iar 80% sunt gestionate prin aşa-numitele OIREP-uri (Organizaţie care Im­plementează Obligaţiile privind Răspunde­rea Extinsă a Producătorului).

Clean Recycle este unul dintre cele 13 OIREP-uri din piaţă, lucrează cu peste 700 de companii, gestionează anual 170.000 de tone de deşeuri şi se situează între primii cinci jucători.

„Legea din România spune în felul ur­mător: dacă pui pe piaţă produse ambalate, res­pectiv le imporţi sau le produci, aceste am­balaje devin deşeuri postconsum, de la sti­cla de apă, la tubul de pastă de dinţi sau cutia de carton“. Obiectivul global de reciclare în România a crescut de la 60% din totalul deşeurilor puse pe piaţă de producător la 65%, iar în 2025 va ajunge la 70%. De acolo, fiecare tip de ambalaj are o cotă specifică de reciclare.

„Acestea sunt obligaţiile de care vorbim. Ca să ajungem să îndeplinim aceste obligaţii, noi ca OIREP avem pe de o parte clienţii noştri, generatorii de deşeuri de ambalaje, importatorii şi producătorii, pe de altă parte avem furnizorii noştri, care sunt colectorii“.

Astfel, drumul unui ambalaj începe de când clientul cumpără produsul, iar postconsum acest deşeu ar trebui dus „la reciclat“, nu „la gunoi“, adică organizat în mod separat, plastic la plastic, hârtie la hârtie, etc.

După ce au fost depozitate la containerele de reciclare, colectorul le preia şi le sortează. De la acest moment, deşeurile care pot deveni materie primă ar trebui să ajungă la astfel de facilităţi, însă România are în continuare nevoie de investiţii.

Însă realitatea este că România se află pe ultimul loc în UE la reciclarea deşeurilor de ambalaje, cu un grad de reciclare de aproape 40% în 2020, conform datelor Eurostat. La polul opus, Belgia, Olanda şi Luxembourg au un grad de reciclare de peste 70%. De ce suntem atât de în spate?

„Motivele sunt mai mult. Pe de o parte, avem o nevoie foarte mare de educare a populaţiei, care nu are în reflex să pună plastic la plastic, carton la carton şi aşa mai departe, poate abia noile generaţii o să ajungă la acest reflex. Pe de altă parte, nu avem suficiente instalaţii de reciclat în România, n-avem infrastructură suficient de bună de colectare. Avem fonduri, prin PNRR, prin diverse linii de finanţare de la AFM, de la minister, care ne arată puţin luminiţa de la capătul tunelului“.

Un element nou pe care îl va adopta România până la finalul anului 2023 este Sistemul de Garanţie-Returnare, dedicat ambalajelor din PET, sticlă şi metal. Acesta ar trebui să devină operaţional la data de 30 noiembrie şi presupune ca la cumpărarea unui produs din aceste categorii de ambalaje consumatorul să plătească o garanţie de 50 de bani, care va fi recuperată odată cu returnarea ambalajului.

„Într-adevăr marii retaileri au făcut nişte eforturi, vedem că au deja instalate RMM-uri, acele aparate care preiau ambalajele şi returnează suma de bani respectivă, producătorii la rândul lor s-au înscris în platforme, şi-au făcut declaraţii, sunt în proces de a-şi modifica etichetele şi tot ce trebuie, dar asta e valabil la marii retaileri“.

Dacă în cazul marilor retaileri sistemul va funcţiona chiar adiacent magazinelor acestora, în cazul micilor magazine din cele peste 2.800 de comune din România situaţia este diferită. Aici, dacă nu există magazine mari, este responsabilitatea administraţiei locale din fiecare UAT să organizeze preluarea ambalajelor.

„În oraşele mari, unde avem supermarketuri mari, avem un interes deosebit pentru colectarea deşeurilor, pentru că sunt cantităţi care sunt atrăgătoare pentru colector, există de bine de rău infrastructura. Dar va fi o problemă destul de mare şi în România sunt destul de multe UAT-uri mici pe aceste zone. Să vedem, sperăm să se rezolve aceste probleme“.

Astăzi, OIREP-urile gestionează circa 80% din ambalajele care se pun pe piaţă, iar după intrarea în vigoare a Sistemului de Garanţie-Returnare ar trebui să rămână la 70%.

„În orice caz, pentru a funcţiona sistemul de colectare în România şi pentur ca România să-şi îndeplinească obiectivele va trebui să avem o colaborare foarte bună între SGR şi OIREP-uri“.