ZF IT Generation. Sfatul Expertului. Monica Stătescu, Filip & Company: Antreprenorii din IT ar trebui să fie atenţi să nu le acorde primilor investitori în companie prea multe drepturi, pentru a nu-şi bloca oportunităţi viitoare de business sau de finanţare

„Avem toate aceste oportunităţi, dar la nivel naţional companiile din România încă nu folosesc tehnologia şi nu folosesc procesele de digitalizare pentru a atinge o competitivitate mai mare. Este un paradox care trebuie evidenţiat“.

Antreprenorii din domeniul tehnologiei trebuie să fie atenţi la aspectele juridice încă de la început pentru a putea creşte un business sănătos, iar în momentul în care ajung în etapa de a lua o primă finanţare trebuie să aibă grijă să nu cumva să îşi închidă uşi către finanţări ulterioare.

„Un investitor va cere în mod normal nişte angajamente. Aceste angajamente depind de gradul de îndatorare al companiei, de respectarea unor indicatori financiari, şi este important ca antreprenorul să se asigure că poate respecta acei indicatori, că obligaţiile pe care şi le asumă nu înseamnă pentru el o barieră mai departe pentru a obţine o altă finanţare. Pentru că nu se ştie, poate că va avea nevoie de alţi bani pe care îi va lua de alt finanţator şi atunci nu va mai avea ce să-i ofere celuilalt finanţator dacă deja s-a încărcat foarte mult de la primul”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, la rubrica Sfatul expertului, Monica Stătescu, partener în cadrul casei de avocatură Filip & Company. Ea a adăugat că antreprenorii trebuie să aibă grijă să nu existe cazuri de «default» adică de încălcare, de nerespectare a unor parametri care să-i ducă foarte uşor într-o accelerare a împrumutului.

„În general, antreprenorul trebuie să se asigure că drepturile pe care le acordă investitorului nu sunt excesive. De exemplu investitorii pot să ceară ca o schimbare în acţionariat să necesite aprobarea lor, sau modificarea actului constitutiv să necesite aprobarea lor. Trebuie găsit un echilibru astfel încât şi investitorul să aibă confortul de a investi, dar în acelaşi timp şi antreprenorul să se asigure că poate îndeplini acele obligaţii şi nu se trezeşte foarte uşor într-o situaţie în care să le încalce şi care să necesite de exemplu rambursarea anticipată a împrumutului. Trebuie să fie mai ales atent antreprenorul ca astfel să nu îşi închidă nişte uşi cu privire la o finanţare sau refinanţare ulterioară.”

În cazul start-up-urilor tech, finanţările vin în principal din zona de venture capital, de investitori privaţi, băncile nefiind foarte deschisă spre a finanţa astfel de businessuri aflate la început de drum.

„Antreprenorii au de multe ori experienţa împrumuturilor de la bănci, făcute de multe ori de ei înşişi ca persoane fizice. Iar împrumuturile de la bănci au alt caracter de risc, banca este o instituţie de credit, ea îşi permite să impună regulile ei şi un împrumut de la bancă este extrem de restrictiv, cred că toată lumea ştie că sunt foarte multe obligaţii şi foarte multe restricţii şi trebuie să ceri băncii acordul cam pentru orice. Într-o zonă în care banii vin de la un investitor privat sau de la un fond de investiţii cumva profilul este diferit - vorbim de un investitor cu un anumit profil de risc şi finanţarea lui vine cu riscul aferent, pentru că nu este o finanţare de la o instituţie de credit. Şi atunci nu se justifică să acceptăm de la un asemenea investitor acelaşi grad de restricţii pe care l-am accepta de la o bancă”, a explicat Monica Stătescu. Antreprenorii trebuie să fie atenţi să facă diferenţa şi să negocieze într-un mod echilibrat, a completat ea.

„Dacă vorbim de o finanţare care vine prin achiziţia de acţiuni, care aduce o injecţie de capital în companie, urmând ca investitorul să devină asociat alături de fondatori, mare atenţie la modul în care negociem documentele. În cazul acesta de obicei există un acord al asociaţilor unde este reglementat modul în care coabitează cofondatorii cu noul investitor. Câteodată investitorul are tendinţa să fie invaziv şi să ceară destul de multe drepturi - de veto în AGA, să aibă pe cineva în management care să poată fi implicat în luarea deciziilor de business, ceea ce până la un punct este firesc, investitorul trebuie să-şi protejeze investiţia, dar antreprenorul trebuie să aibă grijă să nu fie o imixtiune excesivă a investitorului în business care să nu-i mai permită lui să-şi ducă mai departe viziunea şi să crească firma aşa cum îşi doreşte.”

Până a ajunge însă la momentul în care să aibă nevoie de o finanţare, un antreprenor care porneşte la drum în domeniul tech trebuie să se gândească încă de la început şi la partea juridică, asigurându-se că are totul în regulă din punct de vedere juridic înainte de a începe dezvoltarea accelerată a businessului pentru a nu întâmpina ulterior probleme.

“Ştiu că în general nu se întâmplă lucrul acesta pentru că toată lumea se concentrează pe partea comercială, însă este foarte important ca lucrurile să fie foarte bine puse la punct şi pe partea juridică. În general, un start-up în zona de IT se gândeşte pe mai departe la creştere, la finanţare eventual şi poate chiar la un exit - vânzarea către un investitor. Şi întotdeauna un investitor - fie că este cineva care vrea să finanţeze, fie că este cineva care vrea să cumpere compania sau produsul, se va uita să vadă în ce măsură compania chiar are drepturile asupra produsului respectiv. Acesta este un aspect de care mă lovesc de foarte multe ori în practică pentru că în zona de IT relevante sunt drepturile de autor”, a punctat Monica Stătescu. Ea a explicat că drepturile de autor se nasc în patrimoniul persoanelor fizice, iar o companie, o persoană juridică, nu poate să creeze produse protejate de drepturi de autor.

“Deci software-ul pe care îl produce şi operează o companie este de fapt la început de tot proprietatea unei persoane fizice şi atunci este foarte important ca drepturile asupra acestui produs să treacă de la persoana fizică care le-a creat - fie că este angajat, colaborator sau fondator, la companie. Acest lucru se întâmplă din punct de vedere juridic prin încheierea unui document de transfer.”

De cele mai multe ori însă, în practică, acest document de transfer nu se încheie, iar dacă nu se încheie de la început, de multe ori poate fi foarte dificil să îl încheiat mai târziu pentru că există foarte multe situaţii când oamenii care iniţiază un proiect împreună să aibă mai apoi disensiuni, certuri, iar unii membri ai echipei să plece, ceea ce îngreunează apoi procesul de încheiere ulterioară a a documentului necesar.

“De aceea este important ca încă de la început, când toată lumea se înţelege, fondatorii să stea la masă şi să reglementeze aceste lucruri. De asemenea, este important ca atunci când angajează, când deja sunt oameni care creează produsul respectiv, să se asigure că în contractele cu oamenii respectivi există asemenea clauze de cesiune de drepturi de proprietate pentru a se asigura că firma chiar are drepturile asupra acelui software”, a subliniat ea, precizând că în practică, s-a lovit de foarte multe ori de situaţia în care casa de avocatură a fost solicitată să verifice dacă firma are drepturile asupra software-ului respective şi să constate că de fapt nu le are pentru că acele contracte nu au fost încheiate încă de la început şi nici pe parcurs. 

“Orice antreprenor la început de drum trebuie să ştie că dacă vrea să îşi crească businessul şi vrea să atragă un investitor - fie ca să îi finanţeze businessul, fie ca să intre în business alătur de el ca asociat nou, acel investitor va începe o procedură de due diligence. Aceasta este o procedură de diagnoză, foarte similară cu un medic de exemplu, şi există echipe de avocaţi, de consultanţi fiscali şi financiari care se uită la compania target şi analizează şi identifică dacă sunt riscuri. Este foarte important pentru antreprenorul care este supus acestui proces de due dilligence să poată demonstra că firma sa este în regulă, are toate drepturile corect tranferate şi să prezinte o imagine curată investitorului.”

Totodată, Monica Stătescu a atras atenţia că este mult mai complicat ca un antreprenor să remedieze lucrurile dacă nu au fost făcute corect de la început. 

“În acelaşi timp, chiar dacă lucrurile se mai remediază pentru viitor, rămân problemele pentru trecut. De exemplu, dacă vrei să îţi vinzi compania la un moment dat, aceste probleme juridice din trecut te pot afecta inclusiv din perspectiva termenilor comerciali pe care îi poţi obţine. Un potenţial cumpărator va putea spune spre exemplu că unul ar fi fost preţul dacă firma era în regulă, însă pentru că există aceste riscuri care se pot materializa mai târziu, va reţine o paret din preţ pe care i-o va da antreprenorului mai târziu după trecerea unor ani dacă riscurile respective nu se materializează.”