ZF Meeting Office

ZF Meeting Office, un proiect ZF cu Mobexpert. Copiii sunt viitorul. Noi ce facem pentru ei? Abilităţile secolului nostru valorizează lucrul în echipă, competenţele digitale, creativitatea, este vorba despre cum învăţăm practic, cu competenţe pe care le vom folosi în viaţă

02.06.2023, 00:05 Autor: Mirabela Tiron

♦ Trebuie să începem din consolidarea felului în care arată educaţia primară şi preşcolară pentru fiecare copil, indiferent de locul în care s-a născut şi de decalajele dintre urban şi rural pe care le avem ♦ Analfabetismul funcţional loveşte nu doar în angajabilitate dar şi în şansa fiecărui copil de a realiza potenţialul pe care îl are.

Fiecare copil are abilităţi şi compe­tenţe care pot fi descoperite uşor în unele situaţii dar alteori este nevoie de adulţii din viaţa copiilor să le vadă şi să le încurajeze. Mai mult, România trebuie să consolideze cel puţin educaţia primară şi preşcolară pentru fiecare copil, indiferent de locul în care s-a născut copilul şi de decalajele dintre urban şi rural pentru a reduce analfabetismul funcţional.

„Lumea nu mai pune preţ pe a învăţa tot, este vorba de abilităţile din secolul acesta, abilităţile secolului XXI. Una din cele mai importante abilităţi pentru tineri este capaci­tatea de a rezolva probleme, gândirea critică, lucrul în echipă, abilităţi digitale, limbi străi­ne, abilităţi care sunt mai importante decât cunoştinţele formale şi cred că fiecare copil are un potenţial. Aici oportunitatea este să a­vem atenţie la fiecare copil în parte şi la felul în care identificăm aceste sclipiri“, a spus Andreea Nistor, director executiv AVE Ro­mânia (Asociaţia pentru Valori în Educaţie), în cadrul emisiunii ZF Meeting Office, un proiect realizat de ZF cu Mobexpert.

Abilităţile secolului nostru mai valori­zea­ză creativitatea, competenţele digitale, spi­ritul antreprenorial. În România avem angajaţi care vor un job şi doar un segment mic de tineri care aspiră să fie antreprenori. „Nu formăm în şcoală tineri care să termine studiile şi să vină cu o idee despre care să creadă că le va aduce mai multă împlinire decât un job. Este vorba despre cum învăţăm practic, cu competenţe pe care le vom folosi în viaţă“.

Primul pas este consolidarea educaţiei primare şi preşcolare, pentru că un copil care nu învaţă să scrie şi să citească până în clasa a IV-a nu va avea nicio şansă ca apoi să în­ţeleagă chimia, istoria şi alte materii şi nici nu va putea dezvolta performanţe profesionale. 42% din tinerii cu vârsta de 15 ani sunt analfabeţi funcţional, aşa cum arată datele pe care Andreea Nistor le citează, aceasta fiind o moştenire din învăţământul primar şi preşcolar, iar acest lucru explică de ce sunt mulţi tineri cu vârsta între 19 şi 29 de ani care nu lucrează.

„Dacă un tânăr trece de clasa a 4-a şi el nu ştie să scrie, să citească, să înţeleagă ce a citit, şansa lui să înveţe chimie moleculară, să îi placă istoria sau să înţeleagă ecuaţia matematică ulterior în anii de şcoală este minimă şi asta ne duce într-un punct în care nu putem vorbi de înalte performanţe nici profesionale, nici de competenţe ale viitorului“.

Limbajul, scrierea, citirea dezvoltă creierul unui copil iar România trebuie să se uite cu seriozitate la acest aspect, pentru că acest aspect loveşte nu doar în angajabilitate dar şi în şansa fiecărui copil de a realiza potenţialul pe care îl are.

„Trebuie să începem din consolidarea felului în care arată educaţia cel puţin primară şi preşcolară pentru fiecare copil, indiferent de locul în care s-a născut şi de decalajele dintre urban şi rural pe care le avem ca naţiune“.

Rolul de director de şcoală este un rol foarte important, există microcomunităţi care se formează în jurul şcolilor iar directorul trebuie să fie un lider al comunităţii şi un antreprenor. Acest job nu trebuie confundat cu unul pur administrativ, pentru că un director de şcoală poate să facă diferenţa într-o comunitate. Directorul aduce viziunea care face o şcoală excepţională. „Credem în valenţa directorului, construim o comunitate pentru asta, cunoaştem sute de directori care au făcut minuni“.

Ea mai spune că sunt patru piloni la care România ar trebui să se uite când vine vorba de educaţie iar aceasta ar trebui să fie o misiune colectivă între societatea civilă, mediul privat şi ONG-uri. Pilonii sunt alfabetizarea tuturor copiilor, fiecare copil care termină clasa a patra să scrie şi să citească, sprijinirea directorilor de şcoli, toate ţările cu sisteme de educaţie moderne au directori de şcoli cu abilităţi manageriale, inteligenţa socio-emoţională şi investit în profesori, „să le aducem licărirea în ochi cu lucruri care să conteze pentru ei şi prin programe care să îi sprijine cu provocările pe care le au astăzi“.

Educaţia este legată de ideea de relaţie, legăturile dintre oameni sunt la fel de importante ca informaţiile care circulă între oameni. Relaţionarea este una din scopurile educaţionale, educaţia pe care o face comunitatea, a spus Dana Papadima, directorul educaţional la şcoala privată Avenor College.

„Studiile cercetărilor arată că influenţa şcolii nu depăşeşte 20%, influenţa familiei este până la 60%, anturajul are influenţă şi ne dăm seama că dacă familia, şcoala şi anturajul nu livrează acelaşi mesaj atunci vom transmite o educaţie cacofonică. Influenţa familiei este mult prea mare“.

Ea mai spune că sunt insule de exemple bune care se pot clona în sistem şi care ar putea ajunge să cascadeze şi să se multiplice pe o scară mai mare. De la aceste exemple se poate creşte în educaţie. O „insulă“ mai mare de exemplu bun este ceea ce au realizat pentru societate antreprenorii, corporaţiile şi ONG-urile în ciuda a ceea ce nu a făcut statul şi ministerele, „zona mea de încredere vine de acolo, aceste entităţi au dus România unde este în momentul de faţă“.

Ea mai spune că tinerii de 12-14 ani sunt modelaţi de timpurile pe care le trăiesc, sunt îndreptaţi mai spre „afară“ decât spre „înăuntru“, adică sunt mai puţin îndreptaţi spre introspecţie, dar foarte mult proiectaţi spre imagine. Gimnaziul este cea mai grea vârstă a copilăriei, este o perioadă de achiziţii în toate zonele.

 

Andreea Nistor, director executiv AVE România

► Cel mai valoros lucru în educaţia copiilor este partea de apreciere a lucrurilor care ies nu de cri­tică a lucrurilor care nu ies. Fiecare copil are abili­tăţi şi competenţe care pot fi descoperite uşor dar uneori acestea nu sunt la suprafaţă, este nevoie de adulţii din viaţa copiilor să le vadă şi să le încu­ra­jeze. Lumea nu mai pune preţ pe a învăţa tot, este vorba de abilităţi în secolul acesta, abili­tă­ţile secolului XXI. Una din cele mai importante abilităţi pentru tineri este capacitatea de a rezolva proble­me, gândirea critică, lucrul în echipă, abili­tăţi digi­tale, limbi străine, se vor cultiva la fiecare din noi, sunt mai importante decât cunoştinţele formale şi cred că fiecare copil are un potenţial, oportunita­tea noastră este să avem atenţie la fiecare copil în parte şi la felul în care identificăm aceste sclipiri.

► Rolul de director de şcoală poate să fie un rol plin de vocaţie, există microcomunităţi în jurul şcolilor. Credem că directorul trebuie să fie un lider al comunităţii şi un antreprenor. Credem că atunci când eşti profesor sunt anumite tipuri de calităţi pe care trebuie să le ai, nu trebuie confundat rolul de director de şcoală cu un simplu rol administrativ. Directorul aduce viziunea care face şcoala excepţională. Credem în valenţa directorului, construim o comunitate pentru asta, cunoaştem sute de directori care au făcut minuni.

► Avem 800 de lideri de business care conduc companii de top şi care se ocupă personal şi se implică în educaţie, cu pălăria de părinte care te mână şi cu pălăria de angajator.

► Avem mulţi tineri care nu au job şi ar vrea unul şi companii care au nevoie de tinere talente, este un meci între cerinţele angajatorilor şi ce pot tinerii să facă din punct de vedere al competenţelor. În şcoală exersăm foarte puţin abilităţile secolului XXI.

► Abilităţile secolului XXI valorizează lucrul în echipă, creativitatea, caracterul, rezilienţa, competenţe digitale, antreprenoriat, în România avem tineri care vor un job şi un segment mic de antreprenori. Nu formăm în şcoală tineri care să termine studiile şi să vină cu o idee despre care să creadă că le aduce mai multă împlinire decât un job. Este vorba despre cum învăţăm practic, cu competenţe pe care le vom folosi în viaţă.

► Dacă un tânăr trece de clasa a 4-a şi el nu ştie să scrie, să citească, să înţeleagă ce a citit, şansa lui să înveţe chimie moleculară, să îi placă istoria sau să înţeleagă ecuaţia matematică ulterior în anii de şcoală e minimă şi asta ne duce într-un punct în care nu putem vorbi de înalte performanţe nici profesionale, nici de competenţe ale viitorului. Limbajul, scrierea citirea capacitează dezvoltarea creierului şi noi ca ţară acum trebuie să ne uităm cu seriozitate la acest aspect, asta loveşte nu doar în angajabilitate dar şi în şansa fiecărui copil de a realiza potenţialul. Trebuie să începem din consolidarea felului în care arată educaţia cel puţin primară şi preşcolară pentru fiecare copil, indiferent de locul în care s-a născut şi de decalajele dintre urban şi rural pe care le avem ca naţiune.

► Sunt patru piloni importanţi la care credem că noi ca ţară trebuie să ne uităm, o misiune colectivă de societate civilă şi la intersecţia dintre mediul pivat şi ONG-uri: alfabetizarea tuturor copiilor, fiecare copil care termină a 4-a să scrie şi să citească, sprijinirea directorilor de şcoli, toate ţările cu sisteme de educaţie moderne au directori manageri, care au abilităţi manageriale construite, investit în profesori, să le aducem licărirea în ochi cu lucruri care să conteze pentru ei şi prin programe care să îi sprijine cu provocările pe care le au astăzi, inteligenţa socio -emoţională.

 

Dana Papadima, director educaţional Avenor College

Dana Papadima, director educaţional Avenor College

► Partea bună pe care o văd este partea de iniţiativă, tot ceea ce nu vine de la oficialităţi pot fi mici insule de exemple bune care se pot clona, insule care vor ajunge să cascadeze în experienţe bune. Cred în aceste molecule de exemple bune, de la care se poate creşte

► Educaţia este legată şi de ideea de relaţie, legăturile dintre oameni sunt la fel de importante ca informaţiile care circulă între oameni. Relaţia este a viitorului, relaţionarea este una din scopurile educaţionale, educaţia pe care o face comunitatea.

► Studiile cercetărilor arată că influenţa şcolii nu depăşeşte 20%, influenţa familiei este până la 60%, anturajul are influenţă şi ne dăm seama că dacă familia, şcoala şi anturajul nu livrează acelaşi mesaj atunci transmitem o educaţie cacofonică.

► Generaţia tinerilor de 12-14 ani: sunt modelaţi de timpurile pe care le trăiesc, sunt îndreptaţi mai mult spre „afară“ decât spre „înăuntru“, mai puţin îndreptaţi spre introspecţie, foarte mult proiectaţi spre imagine. Trebuie să existe un echilibru.

► Gimnaziul este cea mai grea vârstă a copilăriei, este o perioadă de achiziţii în toate zonele. Cea mai frumoasă perioadă este liceul

► Societatea este aşa şi s-a dezvoltat pentru că există corporaţii, antreprenori şi ONG-uri de calitate, au făcut aceste entităţi ceea ce nu a făcut statul şi ministerele. Zona mea de încredere vine de acolo, aceste entităţi au dus România unde este în momentul de faţă.

 

O campanie editorială Ziarul Financiar realizată cu susţinerea Mobexpert