ZF/Soter & Partners, 30 de ani, 30 de minute. Romulus Badea, tax partner Soter & Partners. Companiile din România trebuie să fie foarte atente când „importă“ forţă de muncă asiatică. Pot fi atrase în activităţi ilegale, unde să fie victime, să piardă şi bani şi timp

♦ „Procesul de relocare a muncitorilor asiatici poate fi optimizat prin modificarea procedurilor care datează practic din 2008-2009, cu mici modificări. Dacă atunci piaţa forţei de muncă din România avea nevoie de protecţie, acum suntem exact în situaţia opusă. Şi măsurile acestea, iniţial bune acum, de fapt, ne strangulează.“

Importul de forţă de muncă, în general de forţă de muncă necalificată, a devenit în ultimii ani o normalitate pentru companiile româneşti, care nu găsesc pe piaţa locală forţa de muncă necesară. Cu toate acestea, companiile trebuie să fie atente şi la fraude sau la calitatea slabă a partenerilor cu care lucrează pentru procesul de aducere a angajaţilor.

„Angajatorii din România trebuie să aibă mare grijă când planifică un astfel de proiect de recrutare şi să fie foarte sigur că partenerii cu care intră în acest proiect, agenţiile de recrutare din România sau din străinătate, dacă aleg această opţiune, sunt firme serioase, pentru că altfel pot fi atraşi în activităţi ilegale, unde să fie victime, să piardă şi bani şi timp şi să nu aibă nici oamenii pe care îi caută“, a spus Romulus Badea, tax partner la Soter & Partners, în cadrul emisiunii „30 de ani, 30 de minute. Realităţi economice şi practici fiscale cu Soter & Partners“.

La ce să se uite companiile atunci când vor să se asigure că partenerul care le va furniza forţa de muncă este de încredere?

„La companii nou înfiinţate sau parteneriate cu companii în străinătate“, răspunde Romulus Badea: „Gândiţi-vă doar cum ar putea să verifice şi cum ar putea să se îndrepte împotriva unui aşa-zis partener dintr-o ţară asiatică în cazul unui prejudiciu sau unui proces care de recrutare care merge altfel decât aşteptat.“

 Şi atunci angajatorii ar trebui să să caute partener de încredere, o companie cu experienţă.“

Peste 100.000 de muncitori asiatici sunt în acest moment în piaţa forţei de muncă din România. An de an, Ministerul Muncii şi Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) stabilesc un număr de lucrători din afara Uniunii Europene care pot fi absorbiţi pe piaţa forţei de muncă din România. Majoritatea practicilor însă sunt de acum 15 ani, când autorităţile române încercau să protejeze piaţa forţei de muncă din România de forţă de muncă asiatică, a mai spus Romulus Badea.

„Procesul poate fi optimizat prin modificare a procedurilor care datează practic din 2008-2009, cu mici modificări. Dacă atunci piaţa forţei de muncă din România avea nevoie de protecţie, acum suntem exact în situaţia opusă. Şi măsurile acestea, iniţial bune acum de fapt ne strangulează. „Şi ar putea fi îmbunătăţit acest proces prin digitalizarea sistemului de imigrare, atât în zona vizelor de muncă, cât şi a vizelor.“

De asemenea, a adăugat el, numărul de angajaţi ai Inspectoratului General pentru Imigrări a rămas aproape la fel cu ca în 2017-2018, când contingentul era de 5.000 de angajări, faţă de 100.000, cât este acum.

 

Ce a mai spus Romulus Badea la ZF/Soter & Partners „30 de ani, 30 de minute“:

Recrutarea din străinătate, din ţările din afara Uniunii Europene, este un fenomen relativ nou, adică se întâmplă doar de câţiva ani şi evident că are nişte elemente specifice de care oamenii trebuie să ţină cont. Unul dintre aceste aspecte este faptul că recrutarea se întâmplă în cu totul altă ţară. Angajatorii români sunt învăţaţi să recruteze undeva aproape, unde se ajunge uşor. Numai că în aceste cazuri recrutările se întâmplă în partea cealaltă a globului.

Domeniu a devenit atractiv pentru că, evident, lipsesc angajaţii de pe piaţa de forţă de muncă locală. Fiind de actualitate, toată lumea se îndreaptă către această zonă de business, caută profitul şi evident, printre profesionişti şi-au făcut loc şi foarte mulţi oportunişti. Da, sunt companii care caută doar câştiguri şi de foarte multe ori proiectele iniţiate de astfel de companii se termină cu o fraudă sau cu o dezamăgire a angajatorilor români în privinţa calităţii angajaţilor pe care îi primesc.

Pentru lucrătorii non-UE este o mare oportunitate. Gândiţi-vă că de exemplu Sri Lanka  a declarat falimentul ca ţară anul trecut şi situaţia economică este gravă în ţările lor. Nu au speranţă, nu văd un viitor mai bun pentru ei sau pentru copii lor. Muncitorii vin în România să-şi trimită majoritatea banilor acasă pentru familii, să plătească şcoala copiilor şi aşa mai deoparte.

Cred că sunt două soluţii viabile la problema forţei de muncă. Una este automatizarea şi a doua este recrutarea din străinătate. Practic, import-automatizare ar presupune o transformare a companiei şi investiţiei. Da, partea de recrutare din străinătate este mai la îndemână, mai într-un termen mai scurt.