Ioan Es. Pop (coordonator)
Ileana Mălăncioiu 75
De anima
Editura Paralela 45
Apărând în „Seria aniversară”, volumul urmează tipicul ştiut şi cuprinde: proză scurtă şi publicistică 1970-1989; 19 poeme; Convorbiri literare (cu Marta Petreu, Daniel Cristea-Enache, Simona Sora, Irina Nechit, Zavier Montoliu Pauli, Iulian Boldea, Roberto Mussapi); I.M. văzută de scriitori şi jurnalişti (Eugen Jebeleanu, Mircea Ivănescu, N. Steinhardt, Virgil Ierunca, Cristian Tudor Popescu, Marta Petreu, Ion Mircea, Simona Sora); Ce spun criticii (Ion Vlad, Lucian Raicu, Eugen Negrici, Valeriu Cristea, Al. Călinescu, Ov.S. Crohmălniceanu, Laurenţiu Ulici, Alex Ştefănescu, Gheorghe Grigurcu, Gabriel Dimisianu, Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache, Al. Cistelecan, Ion Pop). Volumul se încheie cu un număr considerabil de imagini.
Julian Barnes
Tristeţi de lămâie
Editura Nemira
Traducere din limba engleză de Mihai Moroiu. Ediţia a doua. 11 povestiri despre amărăciunea bătrâneţii, fără sentimentalisme şi stereotipie. Un scriitor lipsit de inspiraţie trăieşte o ultimă fantezie într-un compartiment de tren. Un muzician rememorează trist episoade din propria viaţă şi ne invită să vorbim despre moarte. O femeie îi citeşte reţete culinare soţului muribund. Lămâia este simbolul morţii la chinezi. Semnificaţia lămâiei este lămurită în ultima povestire. „Portrete în mişcare ale unor personaje care se apropie de sfârşitul vieţii şi se uită în urmă cu regret, resemnare şi sfidare.“ – The Independent
Alberto Vazquez-Figueroa
Ultimul tuareg
Editura Polirom
Traducere din spaniolă şi note de Eugenia Alexe Munteanu. La mai bine de trei decenii de la publicarea bestsellerului Tuareg, Alberto Vázquez-Figueroa revine asupra temei care l-a impus drept unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori spanioli contemporani: miticul Popor al Vălului şi lupta sa pentru a-şi apăra tradiţiile, în inima unui deşert pe care încep să şi-l dispute tot mai multe forţe. De data aceasta ameninţarea vine din interior, din partea islamiştilor radicali, tot mai puternici şi mai violenţi, care seamănă haos şi teroare printre occidentali şi popoarele din deşert şi aruncă anatema asupra slujitorilor lui Allah. Ca să-şi salveze onoarea şi să-i pedepsească pe cei care le pervertesc religia, liderii tuaregi hotărăsc să-i vâneze şi să-i lichideze pe jihadişti. Printre salvatorii credinţei lor se numără, neaşteptat, şi un umil şofer de camion, Gacel Mugtar, ce cunoaşte deşertul ca-n palmă.
Radu Ţuculescu
Mierla neagră
Editura Cartea românească
„Radu Anghel studiază clarinetul la Liceul de muzică din Marele Oraş, odinioară mănăstire de călugări franciscani. Surprinzător, lumea internatului ascunde nu doar chicoteli şi farse camaradereşti, ci şi o crimă oribilă, pentru comiterea căreia Anghel este învinovăţit pe nedrept şi condamnat la închisoare. Experienţa carcerală îi schimbă fundamental viaţa, privându-l de o carieră muzicală de excepţie şi aruncându-l într-un vârtej de drame şi întâmplări cu final neaşteptat. Romanul promite o poveste vie, colorată deseori de poezie, dar şi de vorbirea pestriţă, distinctă, a unor personaje inubliabile. ”
Florentin Popescu
Bucureştii cafenelelor literare
Editura Eikon
„Uneori mă gândesc nu numai cu nostalgie, ci şi cu recunoştinţă la voievodul martir Constantin Brâncoveanu, cel care a tăiat oraşul şi a construit Podul Mogoşoaiei – Calea Victoriei de azi. De unde să fi ştiut nefericitul principe că până la urmă drumul construit de el va deveni un fel de centru al vieţii sociale şi culturale a bucureştenilor? Cum să îi fi trecut lui prin minte, pe la 1700, că de-a lungul Podului, peste ani şi ani, se vor deschide cele mai vestite restaurante, cafenele şi alte localuri de petrecere? Şi că existenţa lor se va împleti strâns cu cea a bucureştenilor? De unde şi cum să fi intuit luminatul domn că peste ani şi ani, de-o parte şi alta a drumului său către Târgovişte, se vor ridica palate, se vor înfiinţa redacţii de ziare şi că pe aici va pulsa o necontenită viaţă la toate orele zilei şi uneori ale nopţii? Cum să-şi fi imaginat Brâncoveanu că Podul Mogoşoaiei va face o carieră istorică, socială şi culturală atât de îndelungată, de frumoasă şi de bogată încât scriitorii, istoricii şi gazetarii vremii îi vor consacra nu doar articole întâmplătoare şi ocazionale, ci cărţi întregi şi numere întregi de almanahuri şi publicaţii?” (Florentin Popescu)
Ismail Kadare
Viaţa, jocul şi moartea lui Lul Mazrek
Editura Univers
Traducere de Marius Dobrescu. „O poveste de dragoste se înfiripă între un soldat şi o tânără turistă, într‑un oraş de pe litoralul albanez. Numai că nimic nu este ceea ce pare în acest minunat decor estival. Pe fundalul ruinelor unui teatru antic, regimul comunist montează o înscenare grotescă pentru a‑şi ţine sub teroare propriul popor, iar protagoniştii devin, cu sau fără voia lor, actori.” Ismail Kadare s‑a născut în 1936 la Gjirokaster, în Albania. A studiat la Facultatea de Litere din Tirana, iar apoi la Institutul de Literatură Maxim Gorki de la Moscova. A debutat în 1954. Între 1990 şi 2001 a trăit şi a publicat în Franţa, apoi s‑a întors definitiv în Albania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
