• Leu / EUR4.7601
  • Leu / GBP5.4034
  • Leu / USD4.2755
Ziarul de Duminică

Casele Bucureştilor (XLVIII). Curtea, grădina/ de dr. Alexandru Popescu

Autor: Dr. Alexandru Popescu

7 iul 2016 59

În accepţiunea tradiţională, casa se afla în centrul unui spaţiu mai larg, acela al gospodăriei, din care făceau parte curtea şi grădina.

Tot în această  tradiţie, asemenea noţiuni s-au bucurat de oglindiri elocvente în folclor. În ceea ce o priveşte cea dintâi, este de amintit expresia sentimentală „a face curte”, care desemnează încercarea de apropiere de o persoană iubită.

Grădina este şi ea prezentă în expresile şi proverbele româneşti: „E plăcut ca o grădină”; „În cea mai frumoasă grădină găseşti şi buruieni”; „Mare e grădina Domnului, mică poarta raiului”.

Şi în literatura universală pot fi întâlnite aprecieri elocvente cu trimitere la aspecte morale, cum este aceea a lui Henry Beston: „O grădină este oglinda unei minţi”.

Cât despre artele plastice, aproape nu există mare pictor care să nu fi fost inspirat de grădină.

 

„Curtea, grădina” – „nevoie de acasă”

Una din cele dintâi descrieri datând din 1666 ale Bucureştilor aparţinând  lui Evlia Celebi (1611-1682) istoric, geograf, aminteşte şi de casele oraşului „înconjurate cu grădini frumoase şi împodobite”.

Există şi alte însemnări ale unor călători străini şi imagini de epocă care ne arată un oraş „inundat” de verdeaţă, în care casele abia se ghicesc. Desigur, erau încă multe „maidane”, spaţii neconstruite, în care creşteau adevărate „crânguri”, dar, în acelaşi timp, aproape nu exista casă, de la palate la modestele locuinţe din mahalale, care să nu îşi aibă propria grădină. Însuşi Nicolae Iorga scria în ziarul său „Neamul Românesc”: „Curtea, grădina e pentru noi o nevoie, şi anume o nevoie de acasă”. În acelaşi timp, marele savant atrăgea atenţia că acest „tezaur verde” trebuie apărat.

Un tablou aproape idilic ne este zugrăvit în capitolul „Oraşul grădină” al volumului  datorat Graziellei Doicescu, „Captivantul Bucureşti interbelic”: „Când te plimbai prin Bucureşti, te uimea bogăţia de verde care te înconjura  peste tot. Erau copaci pe aproape toate străzile. În jurul copacilor, oamenii şi municipalitatea aranjau mici grădiniţe cu flori, iar când treceai pe lângă curţi, aproape te ameţeau diferitele parfumuri de flori. În curte, fiecare gospodar îngrijea o grădină cu flori.”

Iar în volumul său „Bucureştii sufletului”, Duduta Olian ne încredinţează că  „Pentru Bucureşti şi bucureşteni, curţile erau aproape la fel de importante ca şi cladirile. Curţile, ca şi interioarele caselor, oglindesc personalitatea lo­catarilor, poartă amprenta lor…”

 

De la mahala la Centru

Desigur aceste descrieri se referă mai ales la  gospodăriile dinspre marginea oraşului, cum se zicea de „mahala”, dar şi multe dintre clădirile devenite de patrimoniu din zona centrală ne înfăţişau tablou unor grădini, uneori de mari dimensiuni.

În acelaşi timp, în perioada de început a secolului XX, când a început construcţia vilelor, a existat preocuparea de a fi înconjurate, pe cât posibil, de verdeaţă, grădini, uneori de dimensiuni apreciabile. În acelaşi timp, în Bucureşti existau aşa-numitele „case-grădină”, imobile acoperite aproape în întregime de vegetaţie.

Iar pentru perioada interbelică, Graziella Doicescu arată că atunci „Când a apărut moda bloc-haus-urilor, acestea căutau să-şi păstreze, în faţă sau lateral, sau în spate, un spaţiu pentru grădină. Era prea înrădăcinat obiceiul de a avea o grădiniţă lângă casă.”

 

Grădinile palatelor

O imagine asupra felului în care arătau grădinile unor case în urmă cu câteva secole ne-o oferă aceea a Casei Melik cea mai veche locuinţă încă funţională a Bucreştilor.

La vremea construcţiei lor, a fost acordată o egală importanţă nu numai palatelor, ci şi grădinilor cu care erau înzestrate. Este cazul grădinii Palatului Cotroceni, a palatului Filipescu Brâncoveanu de pe Bulevardul Aviatorilor, probabil cea mai mare din Bucureşti şi a altora.

Şi reşedinţele, casele aparţinând unor personalităţi ale epocii au fost înzestrate cu grădini cu arbori seculari cum este cazul Casei Cesianu de pe Calea Victoriei.

Pentru o perioadă mai nouă este interesantă soarta grădinii de mari dimensiuni a Casei Minovici („Casa cu clopoţei”) care iniţial fusese destinată să fie livadă, dar s-a transformat în unul din cele mai frumoase spaţii verzi ale Bucureştilor.

 

Relicve verzi

Dar ce s-a întâmplat cu „casele cu grădină” construite în secolul XIX, unele şi mai devreme ? Multe dintre ele mai conservă imaginea iniţială, a unor spaţii verzi îngrijite, fiind vorba mai ales de vile. În cazul caselor, unele dintre ele de patrimoniu, degradarea imobilelor a fost însoţită şi de aceea a spaţiului din jur, astfel încât acestea au devenit adevărate „relicve verzi”, cu o vegetaţie „luxuriantă” care, în unele cazuri acoperă, ascund casele.

 

Grădinile dintre blocuri

În sfârşit, ultimele decenii ale secolului trecut, când au fost construite cartiere întregi de „blocuri noi”,  au dus la apariţia unui nou fenomen. Într-adevăr, locuitorii acestor blocuri, fie că proveneau din cartiere unde avuseseră grădini, fie din mediul rural, au încercat să aducă cu ei „tradiţiile verzi”, plantând, în jurul blocurilor, mici grădiniţe pe care le îngrijesc şi le apără cu îndârjire.

Este cazul spre exemplu al cartierului Drumul Taberei care, mai ocolit de industrie, este una din zonele Bucureştilor, în care pot fi întâlnite cele mai multe asemenea „grădini dintre blocuri”. De fapt, „duşmanul” principal sunt locurile de parcare pentru maşini care uneori s-au extins abuziv şi peste aceste spaţii.

        

O avertizare

…a fost formulată  de presă, dar şi de o serie de organizaţii care se ocupă cu „sănătatea” Bucureştilor, pornind de la un raport al Primăriei Generale a  Capitalei, în care s-a arătat că fiecărui locuitor al capitalei îi revin mai puţin de 17 metri pătraţi de spaţiu verde, adică de trei ori mai puţin decât recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Un studiul mai arată că, în ultimii 19 ani, s-au făcut „nevăzuţi” aproape 14 milioane de metri pătraţi de vegetaţie, inclusiv din preajma locuinţelor a căror demolare a dus şi la dispariţia grădinilor cu care erau înzestrate.

Cu alte cuvinte, multe din noile construcţii riscă să distrugă „plămânii” oraşului, între care se numără şi grădiniule, constituind o agresiune la sănătatea bucureştenilor.

Este din nou cazul să ne amintim de avertizarea lui Nicolae Iorga după care acest „tezaur verde” al Bucureştilor trebuie păstrat. Dar câte din avertizările sale au fost luate în seamă de contemporani sau chiar de generaţiile următoare?

Principalele valute BNR - miercuri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7601
Diferență: -0,0504
Ieri: 4.7625
Azi: 4.2755
Diferență: 0,2744
Ieri: 4.2638
Azi: 5.4034
Diferență: 0,0185
Ieri: 5.4024
Azi: 4.2363
Diferență: 0,3601
Ieri: 4.2211