"Am mers la o margine a orasului, pe un deal inalt, care imbratiseaza cu privirea orasul dimprejur, unde domnul de acum s-a sarguit sa cladeasca o biserica mareata si prea stralucita".
Paul de Alep, calator prin tara Romaneasca la 1657, nota cuvintele de mai sus in jurnalul sau de calatorie prin aceste tinuturi. Puternica impresie trebuie sa-i fi produs privelistea Catedralei Patriarhale ctitorite de Constantin Serban Basarab Voievod, lacas a carui liturghie inaugurala avusese loc chiar in vara acelui an...
De atunci au trecut aproape trei secole si jumatate, iar Patriarhia si dealul pe care se inalta sunt astazi unele dintre cele mai cunoscute locuri din oras. Coborand Dealul Mitropoliei, traversand Piata Unirii si cotind apoi pe Bulevardul Unirii, dupa 20 de minute ajungi in zona unde se va inalta noua Catedrala Patriarhala - "Catedrala Neamului" dupa o formulare atat de uzitata in ultimul timp -, care a asteptat docila, in ungherele mai multor minti luminate, aproape 150 de ani.
"Si sa se zideasca
Sfanta monastire"
Dupa Unirea Principatelor in 1859, dupa 1877 cand acestea isi castiga independenta si mai cu seama dupa anul 1885, cand Biserica Romana devine autocefala, construirea unei catedrale a neamului se transforma intr-un tel. Ion Mincu (1852-1912) a fost primul caruia i s-a propus aceasta infaptuire.
La 4 februarie 1925, Sfantul Sinod a hotarat infiintarea Patriarhiei Ortodoxe Romane, iar mitropolitul primat a fost ridicat la treapta de patriarh. Marea Unire se infaptuise de curand, iar ardeleanul Miron Cristea a devenit cel dintai patriarh roman (1925-1939). O data cu asezarea lui in cel mai inalt scaun bisericesc, Miron Cristea isi pune problema zidirii catedralei patriarhale "a mantuirii neamului", edificiu care sa glorifice mantuirea unui popor ce parea sa-si fi gasit locul in istorie.
Proiectul n-a fost dus la bun sfarsit, una dintre putinele relicve care amintesc de el fiind turnul-"campanilla" ridicat de Gheorghe Simotta in 1937. O alta ipostaza a catedralei a imaginat-o in 1940 Constatin Joja, iar in 1942, la Odesa, a avut loc un veritabil concurs pentru inaltarea ei. De altfel, vorbim despre o epoca fasta pentru arhitectura bisericeasca de pe intreg teritoriul romanesc: perioada 1920-1940 a fost probabil cea mai fertila din intreaga istorie moderna a Romaniei. Dupa al doilea razboi mondial, tema cade in dizgratie absoluta si toate proiectele dispar, uitate prin dosare ingalbenite...
Imediat dupa decembrie '89, in sanul Bisericii discutia despre construirea unei Catedrale Patriarhale a Mantuirii Neamului renaste. In 1995, ideea a fost mediatizata serios de presa; dintr-un bine cunoscut exces de zel, a patra putere din stat a formulat la vremea aceea si multe neadevaruri. Si, in tot acest rastimp, proiectul s-a mutat dintr-un loc in altul al Bucurestilor, declansand o intreaga polemica pe marginea aplasamentului si dimensiunilor constructiei.
A urmat o noua eclipsa informationala, pana in 1999, cand concursul pentru amplasamentul din Piata Unirii a readus in discutie Catedrala. S-a vorbit cu spaima atunci despre un spatiu de rugaciune in care vor intra 16.000 de suflete, despre o cladire cu o inaltime ametitoare, intrecand (in imaginatie, desigur) avantul pe verticala al Domului din KAöln si cel pe orizontala al mai batranei Notre-Dame. Dar Biserica Orotodoxa si Ordinul Arhitectilor din Romania stiau foarte bine ca nu e in spiritul Bucurestilor si nici in spiritul arhitecturii sacre romanesti o zidire de asemenea dimensiuni.
"Si nu mai aflau
Loc de monastire"...
La inceput, spatiul ideal pentru inaltarea acesteia a parut a fi Parcul Carol. "Interesanta solutie!", au exclamat la inceput expertii. Numai ca in Parcul Carol se incapataneaza sa adaste un monument comunist de mari dimensiuni. Cum sa inalti Catedrala Patriarhala langa monumentul anticristilor? Cu toate acestea, sunt destui cei care regreta sincer renuntarea la acel amplasament: "Asezarea unui lacas religios langa monumentul eroilor comunisti", spune arh. Augustin Ioan, "ar fi reprezentat o exorcizare in sine. Ar fi fost un proiect original", daca fatada dinspre parc nu ar fi fost in permanenta inecata in umbra, transformand silueta catedralei intr-o pata intunecata pe cerul Bucurestilor. Al doilea dezavantaj era ca, desi te asteptai ca la capatul ascensiunii sa te intampine pridvorul bisericii, dadeai cu ochii de un perete - latura lunga a Catedralei. La toate acestea s-a adaugat "opozitia poate prea infocata" venita din partea Comisiei Monumentelor Istorice, comisie potrivit careia in zona se afla situl expozitiei regale de la 1906. "Nu inteleg de ce se respinge ideea construirii unui lacas religios pe acest deal si se accepta, in schimb, sa fie pazit cu garda militara un monument comunist". Augustin Ioan continua sa sustina ideea ridicarii unei biserici, fie ea si de dimensiuni reduse, in vecinatatea monumentului din Parcul Carol. Un proiect care ar duce la recuperarea obiectului artistic ca atare prin exorcizare, nu prin demolare.
In 1999, concursul organizat pentru Catedrala Patriarhala muta locul de inaltare a acesteia din Parcul Carol in Piata Unirii - spatiu pe care arhitectul Augustin Ioan il califica drept "lamentabil din toate punctele de vedere", cu un subsol inundat in permanenta, cu un Metrorex la randul sau inundabil, ce leaga doua tronsoane intr-o statie uriasa, rasfirata sub parcul cu fantani. In plus, este cel mai jos loc din Bucuresti, ceea ce face ca din punctul de vedere al monumentalitatii sa fie o catastrofa. Ca urmare, cu toate ca s-a grabit sa sfinteasca locul de ctitorire, Biserica a inteles repede pericolul, avalansa de contraargumente determinand-o sa renunte si la acest amplasament.
S-a fluturat apoi - pentru scurt timp, ce-i drept - ideea spatiului pe care se inalta candva Manastirea Mihai Voda, adica Parcul Izvor, inspre latura stanga a Casei Poporului. Aici insa isi cerea dreptul la "intoarcere acasa" manastirea inainte pomenita. Ea va trebui reinaltata, desi e greu de crezut ca vreunul dintre blocurile construite acolo va cadea curand ca sa-i poata face loc. Manastirea va trebui facuta bucati, reasamblata si reamplasata. La fel de adevarat este ca toate proiectele de la Concursul de Urbanism "Bucuresti 2000" au propus reconstructia manastirii in acea zona. Dar asta nu inseamna confundarea Catedralei Patriarhale cu Manastirea Mihai Voda sau cu Manastirea Vacaresti, aflata in aceeasi situatie. Ideea de catedrala nu trebuie redusa la reconstructia unei manastiri... Si proiectul a cazut mai iute decat isi imaginasera autorii lui.
Ultima si, pana in prezent, cea mai buna dintre solutiile avute la indemana s-a dovedit a fi cea care, de altfel, a si castigat concursul din luna octombrie a acestui an: Bulevardul Unirii, perimetrul Mircea Voda - Nerva Traian. Spatiul a fost donat Bisericii Ortodoxe Romane de catre Primaria Orasului Bucuresti, iar Biserica l-a oferit pentru construirea celui mai important lacas ortodox al tarii.
"Un zid invechit
Si nemantuit"
Locul hotarat pentru ctitorire este, in fond, la fel de "vinovat" ca si Parcul Carol cu "monumentul sau comunist", caci este o rana deschisa in structura orasului, una netratata, lasata mostenire noua de catre cei care, inainte de '89, i-au taiat lui Ceausescu "bulivarul cel nou", Victoria Socialismului, astazi Bulevardul Unirii. Aici, daca decembrie '89 nu le-ar fi stopat avantul, arhitectii ar fi amplasat un centru rezervat "Cantarii Romaniei", adica un spatiu destinat odelor catre "conducatorul iubit" de atunci. Altii pomenesc de proiectul unei Opere, cei mai multi sunt de acord ca se intentiona construirea unei sali de spectacol. Oricum ar fi, este un spatiu care a suportat o serie de planuri succesive, din fericire neduse la bun sfarsit.
Ca si cand nu s-ar fi putut obisnui cu ideea ca, pe masura ce se indeparteaza de Dealul Mitropoliei, e condamnat la campie, aici pamantul se ridica din nou si creeaza o diferenta de nivel - fata de Piata Unirii - de aproximativ sapte metri. La aceasta altitudine - apreciabila, fara doar si poate - se vor adauga cei sapte metri ai soclului pe care se va aseza Catedrala Patriarhala, ceea ce va face ca sfantul lacas sa porneasca din start de la o inaltime de 14 metri, indeplinind conditia de monumentalitate impusa.
Din mai multe puncte de vedere, Catedrala este solutia optima pentru acest spatiu. La sudul viitoarei constructii se deschide generos un platou foarte larg: singura piata de sud din Bucuresti, care, daca se va reorganiza, va fi strajuita la nord de Catedrala Neamului. Pentru spatiul acesta se va organiza un alt concurs de urbanism. Nici acest amplasament nu a fost insa scutit de critica. S-au formulat tot soiul de contraargumente, dintre care cel mai "tare" a fost "vecinatatea - simbolica, dar si urbana (!) - a... Casei Poporului".
Ultimele ajustari, ultimele ezitari
Desi studiul de urbanism intocmit ulterior a fost aprobat de Consiliul General al Capitalei, Comisia Tehnica de Urbanism a Primariei se aude ca ar fi fost impotriva lui. Ce spune in esenta acest material? Se refera la blocarea vizuala a Bulevardului Unirii cu edificiul sfant, aduce in discutie cladirea anexa a administratiei patriarhale, care va completa perspectiva creata de Catedrala, inchizand frontul de blocuri de pe latura de nord a acesteia, dinspre viitoarea piata de est, care va necesita si ea un proiect separat, cu traversarea Catedralei de la stanga la dreapta si nu pe sub ea, asa cum si-au imaginat unii. Pe scurt, studiul expune solutiile cu privire la circulatia din zona, la amplasament s.a.m.d., adica tot ce implica o lucrare de asemenea amploare. S-a trecut apoi la constructia propriu-zisa. Cei care se tem de supradimensionari pot fi linistiti, deoarece concursul a cerut o biserica nu mai inalta de 75 de metri; dimensiunile sunt asadar maximale si nu minimale cum s-a vehiculat la un moment dat prin presa. Constructia nu va fi mai lunga de 90 de metri si nici mai lata de 40. Cu cei 33 de metri inaltime interioara la sistemul de bolti, ea nu va fi nici macar patrata si se va afla in perfecta concordanta cu dimensiunile blocurilor invecinate. Se va respecta astfel o alta conditie impusa initial: rezolvarea relatiei cu cladirile din jur.
"Mare-i si frumoasa
Sfanta monastire"
Trei oameni - prep. arh. Viorica Popescu, arh. Tudor Rebengiuc si arh. Andrei Nistor - impreuna cu seful de proiect Augustin Ioan au trait cateva luni numai pentru Catedrala. S-a lucrat cu infrigurare timp de o jumatate de an, cate zece, douasprezece ore pe zi, iar cu putin inaintea predarii proiectului, s-a muncit non-stop, s-a mancat la birou, s-a "furat" cate o jumatate de ora de somn cu capul pe monitorul calculatorului. Intr-un final, "nebunii" acestia, cum ei insisi se considera, au reusit sa conceapa un ansamblu unitar de o frumusete inteligenta, cu un limbaj original, o succesiune simbolica menita sa descopere vederii semnificatia celor doua hramuri carora li se va inchina Catedrala: "Inaltarea Domnului" si "Sfantul Andrei, Apostolul Romanilor".
Un scenariu care porneste cu Oglinda de Apa, continua cu Esplanada de Vest sau Curtea Sfantului Apostol Andrei, ajunge la Cubul de Apa/Icoana Triptic (exonartex cu icoanele celor doua hramuri), A Doua Venire (icoana de mozaic suflat cu aur de pe peretele pronaosului), Nava Translucida ce inainteaza spre est (biserica propriu-zisa, cu cinci turle), intra in Gradina-Pantheon a Romanilor si se incheie in Esplanada de Est, cu cenotafurile celor care vor binemerita sa isi odihneasca numele la umbra altarului Catedralei Patriarhale. Clopotnita este replica proiectului "campanilla" al lui G. Simotta, din 1937.
Un "Templu al lui Solomon" de dimensiuni mai mici?
Nava celei mai importante biserici a ortodoxiei romanesti iese din apa si se ridica spre rasarit sustinuta de Esplanada de Vest sau Curtea Sfantului Apostol Andrei, care o precede. Ca si Biblioteca Nationala, a carei silueta se reflecta in oglinda de apa ce o precede, si oglinda de apa care trece chiar prin mijlocul Esplanadei de Vest oglindeste catedrala, punandu-i in valoare volumul. In mod simbolic, Curtea Crestinatorului Romanilor reface curtea exterioara a Templului din Ierusalim, dar preia si semnificatii simbolice locale, alcatuind spatiul de primire, Curtea Casei Domnului.
Curtea Sfantului Andrei este gandita si ca spatiu de desfasurare a marilor sarbatori ortodoxe. Crucea Sfantului Andrei de la capatul esplanadei va fi realizata din parama de vapor (caci apostolul a venit la noi pe apa), iar pavajul si placile de structura perimetrale - din granit si calcar de Dobrogea... In sens simbolic, aici este spusa povestea intregului crestinism romanesc, adus pe mare de catre Sfantul Andrei.
Lumina va patrunde nu prin ferestre, ci prin fantele practicate la intersectia dintre bolti, cupole si pereti, tehnica amintind de Catedrala Sfanta Sofia, nava-amiral a crestinatatii ortodoxe, a carei cupola, gratie tehnicii de iluminare folosite, i-a prilejuit lui Procopius din Cezareea o adevarata teologie a luminii interioare - "Lumina lina a slavei ceresti", un extraordinar efect de pretiozitate si stranietate, reusit si in cazul altor doua capodopere ale arhitecturii moderne: Biblioteca de Carti Rare a Universitatii Yale si Biserica Greco-Ortodoxa din Basel. Mai mult, in interiorul peretilor va exista un sistem dublu de iluminare - nocturn si diurn -, care se va adauga luminii naturale si celei date de candelabre. Aceasta lumina stinsa si calda va spiritualiza icoanele, aruncand licariri discrete pe peretii acoperiti cu mozaic suflat in aur... Planul de cruce greaca, Intrarea de Sud - pe modelul porticului de la Hurezu -, Portile-Icoana si acoperisul prelungit spre vest dupa modelul Voronetului vor fi doar cateva dintre numeroasele referiri la traditia ortodoxa romaneasca si bizantina.
Totusi, intentia echipei de arhitecti nu a fost aceea de a crea un obiect-simbol national. La constructia propriu-zisa este atasata o rama din marmura lustruita pana intr-atata incat capata stralucire si transparenta, efect datorat unor tehnici folosite de Brancusi. Soclul Catedralei este acoperit cu citate biblice, edificiul sprijinindu-se astfel chiar pe Cartea Sfanta. Poate ca nu toata lumea a fost de acord cu acest proiect. Poate ca nu toata suflarea arhitecturii romanesti a sustinut construirea acestei biserici, poate ca nu sunt bani destui, poate ca nu era momentul sa se inalte... Exista intotdeauna o multime de "poate" si de "nu se poate".
In cuvinte putine insa, un distins preot a spus, la scurt timp dupa concurs: "Imi imaginez cum copiii mei se vor da cu rolele prin fata Catedralei". Asta este viziunea ce defineste atat de frumos statutul de "a noastra". Catedrala Mantuirii Neamului, Catedrala Patriarhala, spuneti-i cum vreti, ar putea fi, peste cinci, sase ani, a noastra, fie ca unii dintre noi suntem sau nu de acord cu acest lucru.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
