Elisabeta Savu, Tatiana Ristea, Carmen Banu
Ceasul – ştiinţă şi artă
Clock – science and art
Muzeul ceasului „Nicolae Simache”, Ploieşti
Editura Omonia
În 1963, profesorul Nicolae Simache a izbutit să pună bazele, într-o sală a Palatului Culturii din Ploieşti, unui muzeu iniţial denumit „Ceasul de-a lungul vremii”. Un demers temerar, o bizarerie tolerată de edilii oraşului şi de responsabilii lui culturali, care avea un patrimoniu de circa 300 de piese. Lărgirea acestuia, dublată de interesul pe care l-a suscitat în rândul publicului, a impus mutarea corpului de exponate într-un spaţiu mai generos. Evenimentul s-a petrecut în 1971, iar clădirea care l-a găzduit, de atunci şi până azi, este un monument de arhitectură datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, o casă care a aparţinut magistratului şi politicianului Luca Elefterescu (membru marcant al Partidului Conservator, fost prefect - timp de 14 ani - al judeţului Prahova, în diverse perioade cuprinse între 1893-1914).
Din anul 1993, muzeul îşi schimba numele în „Muzeul Ceasului Nicolae Simache”, în semn de cinstire a memoriei fondatorului său. Patrimoniul Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” numără în prezent peste 4.000 de piese şi componente specifice, de mare valoare şi atractivitate, ilustrând evoluţia sistemelor de măsurat timpul din secolele al XVI-lea - al XIX-lea. Prin valoarea patrimoniului său, Muzeul Ceasului din Ploiesti este comparabil cu muzee similare din Europa, cum sunt cele din La Chaux-de-Fonds din Elveţia, Besançon din Franţa ş.a.
Expoziţia de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp şi de ceasuri: cadrane solare, clepsidre, nisiparniţe, ceasuri de mobilier, de şemineu, de perete, de buzunar şi de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecţie sunt cele de tip astronomic, datând din anii 1544 şi 1562, creaţii ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) şi respectiv Jeremias Metzker din Augsburg. Din aceeaşi categorie fac parte şi cadranele solare din secolele XVII şi XVIII, unul dintre acestea fiind semnat: Butterfield - Paris (1690). O altă piesă deosebită ca mod de funcţionare, dar şi ca vechime, este clepsidra (ceasul cu apa) realizată de Charles Rayner în anul 1654 la Londra.
Despre toate acestea, dar şi multe altele vorbeşte admirabilul album editat de dr. Lia Maria Voicu, cu fotografiile lui Alexandru Brumărescu. Cuvânt înainte de dr. Călin Demetrescu, colaboreator ştiinţific al Depratmanetului de Obiecte de artă al Muzeului Lucru.Ediţie bilingvă – traducerea în limba engleză – Carmen Lucia Marinescu. Primele instrumente ede măsurat timpul, ceasuri de masă şi de şemineu, ceasuri de perete, tablouri cu ceas, pendule de parchet, ceasuri de voiaj, ceasuri de buzunar, ceasuri curiozităţi sunt tot atâtea capitale ale lucrării.care evidenţiază exponatele mai desobite, cu scurta lor istorie.
Un muzeu care merită vizitat şi un album care merită cumpărat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
