Pe vremea Epocii de Aur circula un banc, cu sau fara Bula, despre ce s-ar intampla in cazul in care Ceausescu ar da drumul la granite. Ideea era ca, in cateva ceasuri, n-ar mai ramane nimeni in tara in afara cuplului prezidential, iar ultimul plecat ar trebui sa stinga lumina. Din motive de economie, fara indoiala.
Solutia era utopica, pentru ca Marelui Carmaci nici nu-i trecea prin cap sa faciliteze calatoriile. Ba dimpotriva, in ultimii ani, cand Ungaria desfiintase granita cu Austria, el daduse dispozitie ca frontiera noastra de vest sa fie consolidata cu garduri de sarma ghimpata, spre a impiedica o eventuala hemoragie.
Sistemul de izolare in care ne duceam traiul era aproape etans, contactele cu strainatatea devenisera sporadice si intamplatoare. Ai fi zis ca invinsese sloganul liberal "Prin noi insine!", dar victoria era cenusie, lipsurile mari si starea de spirit mizerabila.
Imediat dupa evenimentele din decembrie '89, iesirile peste hotare s-au inmultit brusc, reactie cat se poate de firesasca pentru niste oameni consemnati de cateva decenii la domiciliu. Nu s-a produs insa un mare exod. Pe de o parte, lumea era prudenta si mai degraba voia sa vada ce e pe dincolo. Pe de alta parte, Occidentul si-a luat propriile masuri de protectie, asteptandu-se la o avalansa de vizitatori din Estul salbatic.
Cu timpul, lucururile s-au schimbat radical. Astazi avem intre 2,5 si 4 milioane de concetateni plecati pentru mai multa sau mai putina vreme in strainatate. Culmea este ca motivele care ii determina sa-si lase casa si locul de bastina nu sunt diferite de cele de dinainte de Revolutie. Salariile mult prea modeste, lipsurile de tot felul, dar mai ales absenta unei perspective pe terment mediu si lung ii fac sa-si ia lumea in cap, exact cum ar fi facut-o in urma cu doua decenii. Fara sa fie deranjati de fenomen, responsabilii acestei stari de lucruri sau, ma rog, cei care ar trebui sa gestioneze o situatie de criza in fond se uita bonom la partea plina a paharului si constata cu suficienta ca avem una dintre cele mai reduse rate ale somajului din spatiul european. Mai mult, pentru ca in concediile de vara sau de sarbatori cei ce trudesc din greu pe alte meleaguri revin cateva zile in tara cu bratele pline si cheltuiesc rapid pe piata interna o gramada de bani, ei sunt trecuti la capitolul "crestere economica". Chipurile, economia da semne de insanatosire. Ne facem a nu intelege ca marfa noastra cea mai cautata la export este forta de munca. Si ca nu efortul intern mai mentine leul in competitia extrem de fluctuanta cu moneda europeana, ci te miri ce strategii intelepte aplicate la timp.
Ne-am trezit intr-o zi ca nu prea mai putem duce la bun sfarsit santierele deschise. S-au sugerat solutii: sa importam mana de lucru din tari mai putin dezvoltate, din Asia de exemplu. In unele locuri, astfel de solutii s-au si aplicat si avem fabrici cu lucratori de mai multe rase. S-a incercat si cointeresarea celor plecati la munca aiurea si s-a deschis o bursa a locurilor de munca, spre a-i indemna sa se intoarca acasa. Oferta era insa subtire, iar rezultatele au fost cele asteptate. In Italia, dintre sutele de mii de romani aflati la lucru acolo - dupa unele cifre, ar fi mai mult de un milion si jumatate -, s-au prezentat cateva zeci si a fost aproape convins... un singur solicitant! Probabil cel care trebuia sa stinga lumina pe vremuri.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
