Nu sunt un ascultator de radio; daca ar fi dupa mine, majoritatea posturilor (de nu chiar toate) ar da faliment. Mai mult decat atat, de aproape trei ani, de cand colaborez la o emisiune culturala a Radio Iasi, am catadicsit sa ma ascult o singura data. Si atunci imboldit de nevasta-mea.
Dar nici nu mi-am putut tine curiozitatea in frau atunci cand am aflat, cred ca de la ei chiar, ca amicii mei Lucian Dan Teodorovici si Florin Lazarescu au impreuna o emisiune la Radio Iasi FM, sambata de sambata, timp de patru ore. O emisiune in direct, in care totul pare sa se petreaca spontan; e un fel de happening simpatic, cu reusitele si firestile rateuri, cu momente de haz nebun si cu balbele adiacente, simpatice si ele intr-un astfel de format. Ma enerveaza de obicei emisiunile, de radio sau TV, in care prezentatorul citeste atat de afectat sau fals cutare stire, incat iti spui ca ai in fata un robotel. Nu e nimic autentic in asemenea tentative, astfel incat umorul e mai mereu caznit; adica nu e deloc.
Isprava prietenilor mei, numita inspirat, sub forma unui colaj dupa titlurile unor romane de succes pe care ei le-au semnat, Circul nostru special, este un alt soi de emisiune. Am ascultat-o de cateva ori fara sa ma plictisesc. Nu e de colo, credeti-ma, sunt un carcotas... Mi se pare limpede ca Teodorovici & Lazarescu au gasit formula de succes, cea care li se potriveste cel mai bine: dezbat, intr-un dialog neregizat si de regula comic, subiectul emisiunii, comenteaza impreuna cu ascultatorii aceeasi chestiune arzatoare, timp de o ora intra in dialog cu un invitat de marca (ultima oara, de pilda, l-am ascultat pe Liviu Antonesei marturisind despre experienta sa de fumator intr-o Romanie care, pe urmele Uniunii Europene, ingradeste din ce in ce mai mult placerea unora de a emite fumuri). Mai sunt si niste stiri-pamflet, cu tenta politica, comentate si ele savuros uneori, mai este si muzica buna, chiar foarte buna (au o predilectie pentru Bob Dylan (foto), am observat). In fine, una peste alta e vorba de un show live, care castiga prin naturalete. In emisiunea celor doi scriitori, se gandeste la vedere, in direct, se gafeaza tot in direct, se rade, se discuta cu cel de la pupitrul tehnic (George Onofrei, cel mai adesea) si se profita de fiecare pauza pentru a mai savura o tigara. E o emisiune realizata relaxat, de aceea este si agreabila. Ca mai are timpi morti, ca nu intotdeauna invitatul raspunde ferm, ca micile piscaturi cu nuanta politica nu multumesc pe toata lumea - acestea sunt, toate, lucruri firesti, care aduc un spor de simpatie; totul pare foarte cinstit, nimic nu este trucat. Din cate am inteles, audienta emisiunii este destul de mare, ceea ce nu e de colo, daca ne gandim ca sambata, intre orele 10 si 14, cu totii preferam sa facem altceva decat sa ciulim urechea catre difuzorul radioului.
Temele emisiunii sunt si ele neconventionale sau tratate neconventional. Am ascultat emisiuni despre extraterestri, despre fumat, despre Eminescu. Dar cred ca mai potrivit ar fi sa povestesc cum a fost cand invitatul Circului special am fost chiar eu. S-a intamplat pe 1 decembrie. Tema? Imnul national. Nimic regizat, abia de m-a sunat cu o ora inainte Teodorovici, sa-mi spuna cam despre ce ar vrea sa discutam. M-am simtit cu totul in largul meu, in primul rand pentru ca ne cunoastem de multa vreme, in al doilea rand pentru ca daca nu as fi avut castile pe urechi, nici nu mi-as fi dat seama ca sunt la radio. Adica am vorbit natural, asa cum am fi facut-o in orice alta ipostaza. Despre ce? Simplu: cum vede un critic literar imnul national. Pai cum sa-l vada? Ca pe o poezie datata, nu? Nu stiu daca a fost ceva de capul meu, dar am incercat sa comit acolo, in direct, o analiza strict literara a Rasunetului lui Andrei Muresanu si sa verific daca mai e actual indemnul poetului pasoptist. Am ajuns, impreuna cu ei, la concluzia, neincurajatoare, ca imnul national postuleaza imperativul lui "acum ori niciodata", sub semnul caruia traim fara incetare de la 1848 incoace. "Acum ori niciodata" a trebuit sa ne castigam independenta, "acum ori niciodata" a trebuit sa faurim unirea, "acum ori niciodata" am schimbat taberele in razboi, "acum ori niciodata" am devenit comunisti, pentru ca tot "acum ori niciodata" sa-l daramam, in 1989, pe Ceausescu. E adevarat, de 18 ani tot sub semnul acestui categoric "acum ori niciodata" vietuim; am invatat intre timp sa relativizam orice imperativ, bazandu-ne, cum altfel, pe certele noastre calitati, unice in lume, pe care ne tot codim sa le punem la lucru. Parca asa a fost... Pentru mine placut, pentru ei nu stiu cum... Obositor, cred, dar o merita. Eu am plecat acasa dupa o ora. Pe Teodorovici si pe Lazarescu i-am lasat la munca.
Si, de vreme ce sambata de sambata ii gasesc tot la munca, inseamna ca Circul lor special are cautare. Daca m-au facut si pe mine sa ascult un post de radio, inseamna ca or avea ei ceva, dincolo de faptul ca sunt amicii mei. Nu ma credeti? Intrati pe site-ul Radio Iasi si ascultati-i sambata pe FM.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
