În lume există un bogat repertoriu de gen dedicat celor douăinstrumente înrudite, iar nivelul interpreţilor este în continuăcreştere. Există şi multe stiluri predilecte pentru acestinstrument, cum este cazul subspeciei jazz manouche, o zonă în careavem şi noi reprezentanţi valoroşi aflaţi în plină forţăcreatoare.
M-am îndreptat către acest subiect pornind de la două evenimentecare s-au petrecut recent în timp la Bucureşti. Este vorba despreinteresantul, valorosul, unicul, pitorescul şi prin urmarepreţiosul Festival Internaţional de Bandoneon şi Acordeon organizatde Orchestrele şi Corurile Radio şi găzduit de renovatul StudiouMihail Jora al Radiodifuziunii pe durata a nu mai puţin de opt zileşi de Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a zecea, prindimensiunea sa muzicală. În acest interval, Bucureştiul a fostracordat la contemporaneitatea plină de farmec a acestuiinstrument, fie că este vorba despre acordeon sau bandoneon.
Un festival dedicat cu vedete străine
Aflat la ediţia întâi, Festivalul Internaţional de Bandoneon şiAcordeon organizat de Orchestrele şi Corurile Radio cred că areuşit să-şi dovedească utilitatea în peisajul cultural alBucureştiului. Practic absent în peisajul muzical autohton, timbrulinconfundabil al bandoneonului şi acordeonului a convins datorităvalorii incontestabile a soliştilor invitaţi, dar şi arepertoriului abordat. Fie că a fost vorba despre Bach,Rachmaninov, De Falla, Bacalov, Piazzolla, Baretta, Rodriguez sauRomero, atmosfera în sala de concert a fost una cu totul specială.Publicul a fost, de asemenea, numeros, cel puţin la concertele cuorchestră - dat fiind faptul că procesul de vânzare online albiletelor de concert la Sala Radio este abia la început - şi într-oproporţie semnificativă a fost un public nou, care confirmăpotenţialul de interes în creştere pentru ediţiile viitoare.Interpreţii s-au dovedit a fi muzicieni autentici, pasionaţi, plinide rafinament şi originalitate. Fără nicio urmă de "patinăindustrială" interpretările propuse publicului sau subordonate înprimul rând substanţei şi abia în al doilea rând, doar în proporţiacerută de muzică, efectului.
Invitaţii străini ai acestui festival şi-au demonstratvirtuozitatea în dublă ipostază (aspect care merită subliniat),atât în concerte cu orchestra, cât şi în recitaluri solistice -vedeta incontestabilă a festivalului, bandeonistul francez RichardGalliano, demonstrând-o şi pe aceea de compozitor.
De altfel, marea reuşită a organizatorilor a fost aceea că pefondul unui lamento generalizat, inclusiv în zona economicului,aceştia au reuşit să aplice reţeta de succes cea mai directă. Ceaconform căreia la prima ediţie trebuie să-l aduci pe cel mai bun,pentru a fi crezut şi cerut de public în viitor. Însoţit decvintetul de coarde care îi poartă numele, Richard Galliano areuşit să facă o convingătoare trecere către genul clasic, datorităpasiunii cu care îşi înconjoară instrumentele, pe care le descrieca "instrumente de suflat cu claviatură (stereo), cu anciivibratoare, adevărate orgi portabile, în prezent aproape singurelecare propun, din punct de vedere pur instrumental, o strălucire şiun sânge nou fiecărei lucrări de Johann Sebastian Bach".
Orchestra de Cameră şi Orchestra Naţională Radio, Corul AcademicRadio, dirijorii Horia Andreescu, Gerd Schaller şi RobertoSalvalaio au contribuit la reuşita acestei prime ediţii, la caremedia soliştilor invitaţi a fost foarte ridicată.
Acordeonul lui Emy Drăgoi
De la sunetul ireal al bandoneonului lui Richard Galliano,legato-ul şi omenescul care răzbăteau din modul de susţinere afiecărei fraze, îmi voi permite să fac o firească trecere larafinamentul şi virtuozitatea de mătase a acordeonistului EmyDrăgoi, care a asigurat comperajul muzical şi momentele solisticela Gala Radio România Cultural, ediţia a zecea. De arta lui EmyDrăgoi am avut ocazia să fiu impresionat prima dată cu ocazia uneirecepţii de Ziua României la Berlin, în urmă cu doi ani. Dinfericire, aflat în postura de solist pe scena Teatrului Odeon,pledoaria sa artistică a avut mult de câştigat. Dovedind clasa unuimuzician cufundat în drumul înţelegerii unui discurs muzical aflatmai tot timpul la graniţa dintre stiluri, Emy Drăgoi a oferitlecţia modestiei muzicantului, dar şi a muzicianului, regăsiţi înpersoana artistului.
Pe sunetul acesta de acordeon, Bucureştiul, arată altfel...
Virgil Oprina (n. 1964) lucrează caoperator imagine de televiziune din 1990 si este jurnalistfree-lancer de televiziune si corespondent Thompson Reuters din1996. Absolvent al Universitătii Nationale de Muzică are deasemenea si un master în muzicologie, fiind în prezent doctorand laaceeasi facultate. Scrie critică muzicală din 1995 adunând pestesute de articole publicate în reviste sau sectiuni culturale alecotidianelor din România, pe site-uri culturale, îmbinândactivitatea publicistică si de realizator de documentare, reportajesi corespondente de televiziune, cu aceea de interpret de muzicăcontemporană sau blues.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
