Cu optzeci de ani în urmă, Aldous Huxley imagina o societate distopică în care, pentru controlul cetăţenilor, se recurgea la orice subterfugiu, de la transformarea rasei umane până la mascarea minciunii în adevăr absolut. Cu aproape şaizeci de ani în urmă, George Orwell imagina altă societate distopică în care regimul poliţienesc şi totalitar desfiinţa toate libertăţile cetăţenilor pe care îi supraveghea nemilos, zi şi noapte, în societate sau în întimitate. Lumi cumplite în care nimeni nu doreşte să trăiască. Cu cinci ani în urmă, Jeffery Deaver*) a imaginat o altă societate în care toate libertăţile există, dar nu ştim că absolut tot ce facem, de la profil uman la relaţiile cu alţii, cazier, cunoştinţe, stare financiară, comunicaţii de orice fel şi prin orice mijloace, felul de viaţă – adică bunuri cumpărate azi, acum o lună, acum cinci ani, cărţi şi ziare citite, deplasări şi încă multe altele, nu numai că sunt cunoscute în amănunt, dar şi înmagazinate într-un fel de dosare secrete. Iar această supraveghere extinsă la scara întregii naţiuni începe din copilărie, pentru că, „dacă ştii totul, controlezi şi viitorul”. Dacă ştii totul, prevezi apropate totul. Dacă ştii totul, controlezi totul. Raţiunea ascunsă, mărturisită cu greu, a acestei colosale operaţiuni este evaluarea riscurilor de securitate, pentru că, putând prevedea aproape toate mişcările cuiva, poţi împiedica acţiunile teroriste. Dar ce se întâmplă dacă acţiunea scapă de sub control şi un nemernic pune mâna pe informaţiile stocate şi le foloseşte în scop propriu? Cam asta imaginează Deaver. Adică un individ suficient de inteligent poate urmări persoane pe care le asasinează, dar plasează indicii care îi incriminează pe unii total nevinovaţi, iar aceştia ajung după gratii.
Jeffery Deaver este, într-adevăr, probabil cel mai bun scriitor de thrillere psihologice din lume. „Fereastra spartă” este al optulea său roman din seria „Lincoln Rhyme”, şi a fost publicat în 2008. Lincoln Rhyme este un detectiv extrem de inteligent, imobilizat într-un cărucior în urma unui accident, dar cu o minte sclipitoare, capabil să dezlege misterele cele mai ascunse, un mit chiar printre poliţişti, aproape un fel de Stephen Hawking al poliţiei. Acesta, împreună cu o mână de poliţişti care îi sunt apropiaţi, reuşeşte să descopere un criminal care foloseşte informaţiile adunate pentru cu totul alte scopuri pentru a comite infracţiuni şi a arunca vina pe nevinovaţi. Rhyme porneşte de la o constatate banală – e imposibil ca atât de multe dovezi să se adune în fiecare dintre cazuri, cineva le-a plantat, cineva a recurs la un furt de identitate. Drumul până la descoperirea criminalului este foarte lung, presărat cu nenumărate capcane şi descoperiri surprinzătoare, între care şi o firmă de computere de prestigiu al cărei profil este amintita strângere de informaţii despre fiecare cetăţean. Începutul ar fi fost „mineritul de date”, adică scormonitul în istoria personală a indivizilor.
„Fereastra spartă” e o metaforă – înseamnă găsirea de „bucăţi mărunte de dovezi care ne conduc spre răspunsuri importante”. Conceptul de fereastră spartă există în filosofia socială: „Se compară proiectarea caselor şi problema delictelor importante. Poţi să cheltuieşti milioane mărind numărul patrulelor de poliţie şi instalând camere de luat vederi, dar dacă proiectul e nefuncţional şi periculos, atunci o să rămână nefuncţional şi periculos. În loc să cheltuieşti milioane de doalri, investeşte doar câteva mii în repararea ferestrelor şi a zugrăvelii, în curăţarea holurilor. Pare că-i o simplă cosmetizare, dar oamenii vor remarca modificările. Se vor mândri că locuiesc acolo. Vor începe să-i denunţe pe cei care reprezintă o ameninţare şi pe cei care nu-şi îngrijesc proprietatea. Aceasta a fost ideea prevenirii delictelor în New York, prin anii 1900. Şi a funcţionat.”
Ceea ce a reuşit firma în cauză e aproape înspăimântător. A strâns despre fiecare individ practic toate informaţiile disponibile, practic toate acţiunile vieţii unui om. Nu numai atât. Fiecare document creat de calculator este memorat de acesta – scrisori, fişiere, rapoarte, documente juridice, tabele, site-uri pe internet, poştă electronică, liste de cumpărături, totul este marcat cu date ascunse, adică cine le-a creat, unde au fost trimise, modificările făcute, chiar şi ciornele. Iar dacă cineva a încercat să citească sau să fure informaţiile, există urme care pot duce la făptaş. Toate acestea sunt strânse în „ţarcuri” şi „dulapuri” de informaţii la care are acces o mână de oameni – şi fireşte, criminalul, care a descoperit o cale să pătrundă în „inner circles”.
Cum ajunge faimosul detectiv şi echipa lui minunată să-l înfrângă pe criminal, câţi mai mor în această urmărire, pe lângă victimele iniţiale, vă lăsăm pe dumneavoastră să aflaţi din această carte captivantă, pe care o citeşti cu sufletul la gură. Şi care te pune cu adevărat pe gânduri: o fi ea tehnica ultramodernă minunată, dar poate duce la distorsiuni îngrozitoare. „Fereastra spartă” nu e o fabulaţie, poate chiar s-a întâmplat, sau se întâmplă, chiar în aceste clipe.
*) Jeffery Deaver – Fereastra spartă. Editura RAO. Traducere din limba engleză de Liviu Radu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
