Domnul Mihai Cristescu Octogenar împlinise în 24 ianuarieşaizeci şi şapte de ani. Inginer elecromecanic. Pensionar.Domiciliat în Medio-Monte, strada Bărăganului, bloc 2B, apartament7, etaj II. Trăia fără nevastă. Copilul se mutase la Budapesta.Profesor universitar. Domnul Mihai Cristescu Octogenar s-a decis înseara zilei de 25 ianuarie a.c. să rezolve toate problemele careexistau pe plan mondial. Pe gratis.
Virtual. Ideea i-a apărut tocmai când ieşea din bodegaCristinei, situată pe strada Bărăganului, la numărul 65. Brusc. Sepregătea să treacă strada până la alimentară. "Creierul meu va fizonat pe zone. Câte ţări şi continente există - atâtea zone voiavea. Eu consider că nu e corect ca pentru funcţia asta virtuală sănu fiu plătit. Eu mai consider că nu e corect ca funcţia astavirtuală să nu existe în nomenclatorul funcţiilor", şi-a spusdomnul Mihai Cristescu Octogenar în acea seară.
Şi apoi a început TOTUL. Adică au apărut edictele date în regimde urgenţă pentru rezolvarea tuturor problemelor existente pe planmondial.
***
Edictul unu: Prin prezentul decret se declară PreşedinteVirtual Mondial domnul Mihai Cristescu Octogenar dinMedio-Monte.
Funcţiile de preşedinte Real sau director Real vor fi doar celede analiză şi punere în practică a soluţiilor date de cătrePreşedintele Virtual Mondial, domnul Mihai Cristescu Octogenar,care de fapt şi de drept duce stresul şi greul eradicăriiproblemelor.
Edictul doi: Activitatea trecută în edictul unu vafigura în cartea de muncă şi va fi considerată vechime în câmpulmuncii la capitolul Activităţi Speciale şi se va scrie în parantezăfuncţia prescurtată. De exemplu (P.V.). Se va elibera şi olegitimaţie de serviciu reală. Scrisă negru pe alb. În aşa fel ca(P.V.) să fie tratat corespunzător, să poate ieşi în faţacelorlalţi demnitari şi nu să stea în spate din lipsă delegitimaţie reală.
Ultimul edict: (P.V.) va fi purtat cu limuzinele oficiale cuacces la toate participările lor Reale şi la toate distracţiilelor. (P.V.) rezolvă toate problemele şi în calitate de inginerelectromecanic pensionar real e tratat ca un cerşetor. De câte oriiese în oraş. Deoarece nu are acea legitimaţie.
***
"Din acea seară de 25 ianuarie, a început MUNCA. Prin activităţiintime am decis să realizez infrastructuri de Corp VirtualPrezidenţial, cu ajutorul unei fete de la Intim Grup pentruurmătorii patru ani şi la fel să obţin un Corp Virtual Prezidenţialpentru scumpa mea ţară România. Aşa am decis să muncesc dinpatriotism şi să-mi sacrific viaţa mea sexuală şi să trăiescagonizările mele. Fără recompensă şi cu sacrificii enorme.
Conform cu un contract virtual am stipulat şi realizarea pentrumine a unui destin fericit, bogat, cu o fată tânără, în care scops-au pregătit cinci fete drăguţe din Medio-Monte. Iar aceste fetes-au măritat. Iar eu am rămas singur ca salariat al acesteisocietăţi care nu vrea să recunoască meritele mele. Deşi apeleazătot timpul la mine. Eu am primit bani virtuali care nu au fostcuantificaţi ca în Occident pentru a-i transforma în bani reali:N-am avut ce face cu ei. N-am putut cumpăra automobil. N-am pututsupradota apartamentul aşa cum au făcut vecinii mei de scară de pestrada Bărăganului. Vecinii mei sunt muncitori. Nu ingineri camine. Ei au ajuns mai bogaţi ca mine. Eu am rămas tot singurpustiu, fără iubire, sentimente, dragoste, respect social.
Din 25 ianuarie a.c. mă simt captiv în propriul meu apartament,unde n-am lăsat să intre nici o fată. Toate care au dorit să vinăla mine au fost acaparate de vecinii ajunşi mai dotaţi decât sunteu. Am o pensie de doar o mie de lei reali. Din această cauză nu măcaută nici o femeie. Am probleme cu Erecţia Sexuală. Am dezvoltatun Corp Virtual Prezidenţial pentru domnul preşesinte al RomânieiTraian Băsescu şi mi s-a dus erecţia de la sută la sută, la zero lasută. Nimeni nu mai doreşte să-mi refacă această erecţie. Pe vremealui Ceauşescu nu s-ar fi întâmplat una ca asta. Dar actualulPolitic din ţara mea a tăiat toate facilităţile în sensul de maisus. Tocmai în cazul meu. Trebuie să stau de luni de zile fărăerecţie sexuală. De aici mi s-au paradit şi nervii auditivi de laurechea stângă cu care aud mai rău.
A doua mare problemă a apărut din apartamentul vecinului meuBustan. Acolo au loc petreceri cu femei şi eu intru în coşmarurisexuale şi apoi în stare sexuală de boală generală când suntdoborât la pat. Aş avea nevoie de fata-medicament sexual. Mi-aşreveni imediat. La noi pe stradă, Cristina şi Andreia controleazăaceste servicii. Ele mă cunosc. Ele nu vor veni niciodată. Iar pestrada Bărăganului, în Medio-Monte case de toleranţă nu există.Sunt discriminat şi din acest punct de vedere. Propun pentru areyolva această situaţie câteva Case de Toleranţă Mobile şi Reale.Eu sunt cadrul de conducere. Virtual şi am nevoie de superfemeie.Dar nu m-am format pentru funcţia de superbărbat. Şi deaiaele m-au dominat şi m-au călcat în picioare.
Eu sunt o excepţie sexuală şi nu-mi pot rezolva această problemădeoarece n-am fost format ca subom la parametri biologici reali. Deaceea am devenit trist şi însingurat şi în suferinţă sentimentală.N-am mai râs de şase luni de zile şi nu m-am mai distrat la bodegade pe strada Bărăganului. N-am mai băut, dansat şi mâncat intim şipe gratis. Nu sunt parlamentar, europarlamentar sau sportiv. Suntinginer electomecanic pensionar.
Cristina şi Andreia mă ţin forţat în inactivitate sexualăîmpreună cu toţi automobilişti lor. Aşa că eu sunt nevoit sănu dau doi bani pe concepţiile acestor două superfemei şi peextazele şi plăcerile lor sexuale. Şi nici nu dau.
Iată de ce sunt în coşmaruri sexuale. Relaţia mea cu femeileeste impus univocă şi nu biunivocă. Cum o au alţii. Nu mai râdenici o femeie spre mine. Nu mă mai sună nimeni la telefon şi eutrebuie să mă forţez să fac totul şi în locul lor, cea ce efoarte foarte obositor. E vorba de sechestru, agonie, genocidsexual, singurătate sinistră, suferinţă şi răni deschise şiredeschise sentimental mai ales când Andreia şi Cristina fac sextoată ziua şi toată noaptea pe la vecinii mei. Uneori asta seîntâmplă chiar la etajul unde locuiesc eu. În week-end-uri şisărbători legale viaţa mi se transformă în IADRĂSTIGNIT.
Apoi aşa am ajuns dintr-un rezervor de potenţă o simplă rezervă.Acum nu mai am acces nici la fetele de cea mai joasă speţă. Penisulmeu e tratat ca şi cum n-ar exista. Sunt apăsat permanent să intruîntr-o mare bătrâneţe. Când mă întâlnesc în casa scării cu Măriuţa- femeia noastră de servici care dă cu mătura - îmi vine să-miprind creierul cu mopul şi să mi-l răsucesc şi să-mi retezesccu flexul cu polizor suprafaţa din creier.
Degeaba tot scriu aceste lucruri. Le-am mai scris. Am adunatpeste o mie de pagini. Ca să urc din nou pe treptele cunoaşterii.Cristinei nu-i convin aceste lucruri scrise. Aceste adevăruri. Şimă atacă doar cu automobiliştii ei şi-mi spune tot timpul că nu enimic şi că sunt doar bătrân. Asta spune tot timpul când eu amdreptate. Automobilele alea, limuzinele alea cu Adreia şi Cristinaîn ele trec şi pelângă blocul meu. Cristina umblă dezbrăcatăla spate. I se văd umerii. Alţii au acces direct la corpul ei. Şiasta o fac alţi bărbaţi în fiecare zi. În loc de rochie Cristinaare trei părţi de pânză. Cele trei părţi pânză sunt stările ei desuflet şi cum eu n-am continuitate nu mă pot mişca aşa cum trebuieprintre stările ei.
Cruntă şi mistuitoare şi pustiitoare e această suferinţă. Nu maiam pe cine să strâng în braţe noaptea. În pat. Nici cu cine să măsărut. Şi să mă excit. Şi să ne iubim. N-am cu cine să vorbesc încasă verbal şi sonor. Şi nici cu cine să ies în oraş la distracţieşi dans. Şi nici cine să-mi facă gospodăria în casă şi nicicurăţenia. Deci nici un suflet care să fie suflet de la suflet.
Iată cum am ajuns să mă sacrific pentru întreaga lume. Iată dece e măreaţă această cauză secretă şi neînţeleasă de nimeni. Şiiată de ce mă las în sinea mea dispeţuit de Cristina şi de Andreiaşi de Cosmina şi de Lavinia. Şi iată de ce mi-ar place să nu fiuPreşedintele Virtual, dar cum am ajuns să fiu sunt nevoit să tragscurta".
***
Domnul Mihai Cristescu Octogenar se plimba pe strada Bărăganuluidin Medio-Monte. Agale. Rezolva toate problemele existente pe planmondial. Pe gratis. Virtual.
De dimineaţă încercase s-o pipăie pe femeia de serviciu. În casascărilor. "Nebunule", zisese Măriuţa şi-l lovise cu mopul. Directîn ceafă. Apoi se apucase din nou de spălat la etajul doi."Obsedatul dracului", continuase femeia cu vorba molcuţă. Cu multăînţelegere în suflet.
"Câtă neînţelegere şi nerecunoştinţă există pe lume", şoptisedomnul Mihai Cristescu Octogenar, inginer electomecanic pensionardin Medio-Monte.
La bodega de pe strada Bărăganului, Cristina şi Andreia servescclienţii. Un ceai. O cafeluţă. O bere la halbă. Era 18 august. Ocălduroasă amiază de vară.
În Medio-Monte toate lucrurile mergeau ca pe roate. Toateproblemele care apăsau comunitatea se rezolvaseră. Virtual.
Domnul Mihai Cristescu Octogenar se oprise în staţia de autobuz.Avea pieptul umflat. De mândrie. Împlinise în 24 ianuarie şaizecişi şapte de ani.
"Ce v-am spus eu, domnilor, toate merg strună", şoptea domnulOctogenar fără să-l audă nimeni. Staţia de autobuz era pustie.
De departe se auzea vocea unui crainic de radio care tocmaianunţa micşorarea cu cincisprezece la sută a tuturor pensiilor dinMedio-Monte. Domnul Mihai Cristescu Octogenar era pensionar.Rezolvase toate problemele. Virtual.
Va urma
Fotografia autorului a fost realizată de Alexandra Maghiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
