Cinefilii dezamagiti de sequel-ul Hannibal - in care Ridley Scott si David Mamet n-au reusit sa atinga tensiunea intelectuala din "sumbra capodopera" ("Sight and Sound"), multioscarizatul Tacerea mieilor al lui Jonathan Demme - pot merge cu incredere la Dragonul Rosu. Este deopotriva prequel si remake girat de catre Dino De Laurentiis, care in 1986 producea prima ecranizare a acestui roman de Thomas Harris, Manhunter, in care regizorul scenarist Michael Mann a mizat pe rafinamentul plastic (operator, Dante Spinotti), respectand linia epica. Povestea unui experimentat agent solicitat din nou de FBI la aparitia cazului Dragonul Rosu, desi el se pensionase prematur in urma epuizantei curse pentru capturarea doctorului psihopat Hannibal Lecter (interpret, Brian Cox).
Strategia actualului thriller a fost extrem de riguroasa. S-a apelat iar la scenaristul Ted Tally care, la sugestia autorului, a preluat un pasaj din romanul "Tacerea mieilor", actiunea demarand intr-o sala de concert (excelenta, colaborarea dintre semnatarul muzicii, Danny Elfman, si cel al imaginii, acelasi Spinotti) ca sa continue la un dineu savuros ce ne repune in contact cu apetitul canibalic al faimosului de acum... lector in fabula. "Ajustat" la machiaj, dar cu acelasi magnetism al mintii si privirii, Anthony Hopkins face cu ochiul la propriu celor dispusi la o noua aventura de virtuozitate detectivista, care aminteste prin atmosfera unor flash-back-uri de hitchcockianul Psycho, iar prin anumite tehnici de incifrare ezoterica, de Se7en-ul lui David Fincher.
Daca despre tandemul agentilor federali nu se poate spune decat ca este bine calibrat de catre un anxios Edward Norton si un flegmatic Harvey Keitel, in schimb e de contemplat cuplul Emily Watson - Ralph Fiennes, care cred chiar ca a surclasat asteptarile realizatorilor.
Dupa un debut furtunos cu Money Talks (1997) si perseverarea pe aceeasi formula comica in Rush Hour 1 & 2 (1999, 2001), plus The Family Man (2000) unde a explorat cu succes si registrul sentimental mai profund, dupa ce si-a adjudecat si un premiu MTV pentru videoclipul Madonnei "Beautiful Stranger" (1999), tanarul regizor Brett Ratner s-a incumetat la un pariu si mai ambitios. De asta data, meritul cineastului este de a fi reusit sa navigheze cu abilitate printr-o mare de absurditati macabre descrise cu discretie sarcastica. Pretextul cazurilor "de senzatie" - recapitulate prin taieturi de presa indosariate si viziuni fulgurante - e depasit, inaintandu-se elegant spre miza autentica a filmului. Melodramatismul scenelor idilice supratensionate este spectaculos spart tocmai prin incarcatura alegorica implicata pe de o parte de parabola cecitatii, pe de alta parte de mitologia originala a lui William Blake. Caci preromanticul englez de la rascrucea secolelor XVIII - XIX i-a furnizat scriitorului contemporan si tema poetica a "little boy lost", si gravura in negru si galben (culorile primordiale ale Cerului si Pamantului!) a Dragonului. Imagine obsedanta pentru personajul identificat cu acest simbol ambivalent, demiurgic si demonic totodata. Avand insa si capacitati de autodevorare, ceea ce permite si o lectura in cheie psihanalitica, stiut fiind ca Jung s-a ocupat de aceasta reprezentare a temei arhetipale a triumfului eului asupra tenebrelor inconstientului. Interesanta mai cu seama este interpretarea lui Fiennes comparata cu o alta performanta a sa, aproape simultana, sub bagheta lui David Cronenberg: Spider - alt gen de dementa, inrudita si totusi atat de diferita...
Red Dragon / Dragonul Rosu, productie SUA, 2002. R.: Brett Ratner. Cu: Anthony Hopkins, Edward Norton, Ralph Fiennes, Harvey Keitel, Emily Watson, Philip Seymour Hoffman. Premiera: 8 noiembrie. Distribuit de: RO IMAGE 2000.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
