Întâmplarea face să fi scotocit în sertare în care n-am maiumblat de decenii şi să dau peste un carnet de însemnări, cum aveamcam toţi în tinereţile mele, acum o jumătate de veac, când nuexistau facilităţile-minune de azi, internetul şi webul, iarînsemnările se păstrau cu sfinţenie, nu ştiai dacă mai apucivreodată în viaţă să deschizi o carte rară.
Mare parte dintre paginile carnetului sunt pline de extrase dinfelurite texte de Albert Camus, fraze care mă impresionaseră pentruun motiv sau altul şi pe care le socotisem demne de a fi memorate,dacă nu cumva chiar îndemnuri de viaţă.
Aparţin unei generaţii care a avut ce învăţa de la Camus, ni sepărea nu numai foarte modern şi pe gustul nostru, ci şi foarteuman, un scriitor care a intrat într-un şi a ieşit succesivdintr-un con de umbră, ajungând azi un clasic în cel mai bunînţeles al cuvântului. Dar pe vremea însemnărilor din carnetlucrurile erau în mişcare, chiar dacă Albert Camus abia muriseîntr-un stupid accident de maşină.
Pasiunea pentru Camus ne-a indus-o, mie şi colegilor mei, DoamnaIrina Mavrodin, pe atunci, la jumătatea anilor 60, încă asistentuniversitar. Cam pe vremea aceea s-a tradus Ciuma, iarcelelalte scrieri le consultam cu înfrigurare după ce profesoricare credeau în noi ne înlesniseră permise pentru fondul secret albibliotecii, singurul loc în care putem citi toate cărţile,necenzurate.
Flacăra s-a întins repede, aproape că ne-a ars. Una dintreprimele mele lucrări de cerc ştiinţific - da, existau asemeneapreocupări, încurajate! - l-a avut ca subiect pe Camus. Colegul şiprietenul Virgil Tănase a fost dat afară din facultate, în 1966,între altele pentru că scrisese într-o lucrare pentru acelaşi cercştiinţific, cu entuziasm juvenil: "Să îngenunchem, vorbeşteCamus!". Alţi şase inşi, printre care mă număram, era să-i călcămpe urme pentru că nu fusesem în mod deschis de acord cu măsura, amscăpat fiindcă probabil autorităţile consideraseră că ar fi fostprea mult să zboare pentru o frază chiar şapte oameni...
Cu Camus - de la moartea căruia se adună în 2010 cincizeci deani - am descoperit existenţialismul, care m-a fascinat multăvreme. De la Camus, care scrisese roman, nuvelă, teatru şi eseu,înţelesesem că un scriitor se poate exprima în orice gen deopotrivăde convingător şi hotăram să-i călcăm pe urme. De la Camusînţelesesem că orice text poate fi citit pe mai multe niveluri. Însfârşit, de la el înţelesesem că un scriitor poate fi şi angajat,poate susţine şi o teză - fapt care, în presiunile acelor ani, nise părea o oroare -, dar să rămână scriitor autentic.
În mod cert, însemnările acelor ani nu numai că m-au marcat, darmi-au şi format o parte din ceea ce aş putea numi "conştiinţascriitoricească". Preiau o parte dintre ele, cu convingerea că auşi azi un efect similar:
"Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif neînvaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţăstâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fărăstăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte alacestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşicontra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc.Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit."
"Extrag din absurd trei elemente: revolta, libertatea şipasiunea mea. Printr-un joc de conştiinţă, din invitaţia la moartefac regula de căpătâi a vieţii - refuz suicidul."
"A începe să gândeşti înseamnă a începe să fii ros pedinăuntru."
"Adevărurile zdrobitoare pier când suntcunoscute."
"Libertatea este dreptul de a nu minţi."
"Dacă vrei să devii filozof, scrie romane."
"Primul lucru pe care trebuie să-l înveţe un scriitor estearta de a transpune ceea ce simte în ceea ce vrea să simtă alţii.La început reuşeşte din întâmplare. Dar pe urmă talentul trebuie săînlocuiască întâmplarea. Există şi o parte de noroc la rădăcinageniului."
"Consider că întrebarea care cere cel mai grabnic răspunseste aceea de a şti dacă viaţa are sau nu un sens."
"În societate, fiecare om ce nu plânge la înmormântareamamei sale riscă să fie condamnat la moarte."
"Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât dedispreţuit."
"Nu vei fi niciodată fericit dacă vei continua să cauţi ceeste fericirea. Nu vei trăi niciodată dacă vei căuta sensulvieţii."
"Arta şi revolta nu vor muri decât cu ultimulom."
"Trebuie să trăim şi să creăm. Să trăim până lalacrimi."
"Nu aştepta judecata cea de pe urmă. Ea se poate facezilnic."
"Succesul nu este greu de obţinut. Greutatea este să-lmeriţi."
"La orice colţ de stradă, sentimentul absurdului te poatelovi în orice moment."
"O iubire care nu suportă confruntarea cu realitatea nu-iiubire. Dar în acest caz, neputinţa de a iubi este privilegiulinimilor nobile."
"Trebuie să pledăm pentru această lume, dacă vrem să trăimîn ea."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
