500 de săptămâni inseamnă 500 de numere dinZiarul de Duminică. Peste alte patru săptămâni, ziarul vaimplini zece ani.
In acest timp - grăunte la scaraistoriei, enorm insă pentru vieţile noastre de muritori păcătoşi -,s-au intâmplat extraordinar de multe fapte culturale: cum spuneamşi altădată (şi nu mă sfiesc să reiau), au apărut şi au dispărutreviste culturale, au apărut şi au dispărut edituri, s-au publicatmii de titluri de cărţi in sute de mii de exemplare, s-au inauguratori s-au inchis galerii de artă, s-au deschis ori au dispărutmuzee, s-au vernisat mii de expoziţii, mii de spectacole de toatefelurile au avut premiere, concerte de tot felul au adus pe scenămuzicieni faimoşi ori aproape neştiuţi, români şi străini, s-audegradat şi s-au inaugurat monumente, s-au succedat gale,concursuri, festivaluri, reuniuni, colocvii, târguri, s-au acordatpremii, au răbufnit contestaţii, s-au iscat polemici care audărâmat idoli sau idei ori, dimpotrivă, au sfârşit intr-un fâsâitcaraghios, au răsunat proteste ale condeierilor, cântăreţilor,actorilor, cercetătorilor, unii au preferat să-şi alăture doarsemnăturile, să-şi mai amintească lumea de ei, alţii au ieşit instradă, au răbufnit scandaluri legate de numiri in funcţii, deamestecul politicii in cultură, deturnare de fonduri sau spălare debani, aprecieri pe criterii neaxiologice sau plagiate, despre alcăror sfârşit n-a mai auzit nimeni, efemerice genii au apărut şi audispărut peste noapte, personalităţi care aveau ceva de spus aucontinuat să tacă, altele şi-au dat obştescul sfârşit, Dumnezeusă-i odihnească pe cei plecaţi, s-au dat legi care au nemulţumit petoată lumea, generaţiile au continuat să se războiască pentrupleava unor concepte, invăţământul a schimbat de câteva orihainele, chipurile de reformă, curente literare s-au zbătut să seimpună, impostori s-au străduit să ia caimacul unor sponsorizări,fenomene de prin alte părţi s-au insinuat rapid, speriindu-i petradiţionalişti, cuvinte tabu au pătruns in textele literare şiastăzi nimeni nu se mai oripilează, manelele au spart urechilecelor delicaţi, dar lumea s-a obişnuit cu timpul şi le-a ignorat,pe muzica cultă continuă să nu dea nimeni niciun ban, răsunăaceleaşi bocete despre viaţa grea a culturii, responsabiliinţepeniţi prea mulţi ani in scaune pluşate n-au invăţat să facăproiecte cu care să obţină fonduri, s-au schimbat enorm de multe şienorm de multe au rămas nemişcate, mai ales inmentalitate.
Probabil mereu s-a intâmplat aşain istorie, dar nouă evenimentele ni se par deosebite pentru căle-am trăit.
Despre toate acestea, Ziarulde Duminică a dat, mai mult sau mai puţin, seamă, in cei zeceani, aşa cum şi-a propus in primul editorial. Toate acestea leştiţi, dragi cititori. Ce intuiţi doar şi se cuvine să spunrăspicat acum este că nimic n-ar fi fost posibil fără truda,abnegaţia, puterea, perseverenţa unui grup de oameni, mai mic saumai mare, după cum erau vremurile: o mână de colaboratori internişi o altă mână de colaboratori externi, niciodată răsplătiţi cum secuvine, niciodată lucrând pentru câştigul material asemeneapulberii de pe tobe. Mulţumită lor, nimic din ce a fost important,valoros, capabil să dăinuie in cultura românească a ultimuluideceniu n-a fost lăsat deoparte. Mulţumită lor, cremaintelectualităţii româneşti a fost intervievată ori s-a confesatZiarului in acest deceniu, mare parte dintre aceste numeregăsindu-se in lista de colaboratori ocazionali. Sunt cu sutele.Tuturor vreau să le mulţumesc.
Dar mulţumirile mele se indreaptă cu prioritate spre un grup şi mairestrâns, cu care am pornit la drum in urmă cu zece ani, care aurămas alături oricare au fost imprejurările şi se regăsesc şi aziintre semnatarii de marcă ai Ziarului de Duminică. Nu-inumesc, să nu fac cumva vreo nedreptate vreunuia, alcătuindierarhii in care nu cred. Deschideţi oricare număr din primul an aldeceniului, comparaţi cu site-ul de acum şi veţi avea numele lor.Nu sunt mulţi, dar sunt foarte importanţi. Sunt critici literari,scriitori, critici muzicali - toţi ziarişti impătimiţi de soartaculturii.
Dar mulţumirile mele se indreaptă cu prioritate spre un grup şi mairestrâns, cu care am pornit la drum in urmă cu zece ani, care aurămas alături oricare au fost imprejurările şi se regăsesc şi aziintre semnatarii de marcă ai Ziarului de Duminică. Nu-inumesc, să nu fac cumva vreo nedreptate vreunuia, alcătuindierarhii in care nu cred. Deschideţi oricare număr din primul an aldeceniului, comparaţi cu site-ul de acum şi veţi avea numele lor.Nu sunt mulţi, dar sunt foarte importanţi. Sunt critici literari,scriitori, critici muzicali - toţi ziarişti impătimiţi de soartaculturii.
Să rămâi colaborator permanental unei publicaţii culturale intr-o vreme de profunde schimbări şisă nu te laşi ademenit de atracţii efemere dar bănoase inseamnă săfii un caracter tare. Inaintea acestor oameni pe care-i socotescprieteni adevăraţi ai culturii, inainte de a-mi fi mie prieteni,imi scot pălăria!
Am făcut-o, in tăcere, fără caei să ştie, tot timpul. Acum o fac in văzul tuturor...
STELIAN TURLEA (n. 1946) aurmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti,a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista"Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoiziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef aldepartamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV,din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Esteautorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentrucopii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit PremiulUniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), PremiulAsociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentrucopii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fostnominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literaturapentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
